Nu ştiu ce credeţi voi despre vârsta perfectă la care un cuplu trebuie să devină oficial soţ-soţie, dar ştiu un lucru, oamenii nu mai vor să-şi trăiască tinereţea şi vor cu tot dinadinsul să se însoare/mărite, sau nu mai au răbdare, e şi asta o variantă. Chiar dacă asta înseamnă să spună da la primărie la o vârstă considerată destul de fragedă pentru măritiş, cel puţin din punctul meu de vedere. 20 şi ceva de ani nu mi se pare vârsta optimă la care să-ţi întemeiezi o familie alături de femeia visurilor tale, oricât de multă iubire ar exista între voi. Consider că sub 30 de ani reprezintă o perioadă a tinereţii, tinereţe care trebuie exploatată la maxim pentru că o dată în viaţă o poţi trăi.

Am aflat săptămâna trecută că o fostă vecină cu care ne-am jucat cu puţa în nisip când eram mici, ca să zic aşa, se mărită anul ăsta. Are 19 ani. Nu contează religia, deşi nu e ortodoxă, pentru că unele religii au reguli tâmpite. No, spuneţi-mi voi mie dacă vi se pare normal să te măriţi la vârsta asta? Mie unul nu. Şi am rămas şocat când am auzit, dar nu e prima dată când aud treaba asta. Şi de fiecare dată mă întreb de ce. Pur şi simplu nu reuşesc să înţeleg unde se grăbesc oamenii ăştia? Ce-i cu graba asta? De ce se grăbesc toţi de 20 şi ceva de ani să-şi întemeieze o familie după, surprinzător, câteva luni sau 2-3 ani de relaţie? Hai să zicem că vârsta perfectă, pentru mine cel puţin, la care să începeţi să faceţi planuri de nuntă este 27 de ani. Nu 21, 22… 25 şi categoric nu 20.

Am impresia că unii cred că nu vor avea destul timp să fie soţ-soţie de la 30 de ani în sus şi de-aia încep toţi să se gândească la nuntă.

La dracu.

Voi nu sunteţi normali, oameni buni? Ce vă mâncă atâta în cur să vă însuraţi la 20 de ani? Nu sunteţi pregătiţi încă să daţi ochii cu viaţa adevărată after-wedding, nimeni nu e pregătit de însurătoare la o vârstă la care îi place să o ardă prin cluburi cu prietenii, petrecând până târziu în noapte. Nimeni.