Am asteptat in zadar, in Ajunul Craciunului, venirea colindatorilor, a copiilor care, zgribuliti fiind de frig, sa racneasca din toti plamanii o colinda frumoasa, alta decat Dom’ dom’ sa-naltam sau Steaua sus rasare. Si sa primeasca bucurosi o prajitura, un fruct sau o bomboana. N-a fost asa, din contra, a fost exact pe dos. Colindatorii n-au fost mici, frig nu prea a fost, iar prajiturile le-au refuzat politicos multumindu-se cu o bancnota de un leu, de fructe nici n-au vrut sa auda. Ba, mint, a fost un grup de copii la colindat care se apropiau de 14 ani, doi la numar, atat. In rest alti doi calai mari care au bagat un dom’ dom’ sa-naltam de s-a zguduit scara. Astia m-au colindat pe mine, in Ajunul Craciunului 2009. Doua grupuri de doi copii. A mai sunat cineva la usa pe la ora 2 noaptea. Hai ba, voi nu sunteti intregi la cap, cum sa vi la colindat la 2 noaptea… Ma gandesc la cine m-a colindat si ma intristez. Nici unul nu parea sa cante pentru spiritul Craciunului, ci mai degraba pentru acei cativa lei pe care avea sa-i primeasca de la gazda. Tinerilor din ziua de azi, cei care mai merg la colindat sau udat, o fac numai pentru bani! Iar daca cumva gazda nu se ingaduie sa le dea bani si se aleg doar cu cozonaci si fructe, cand li se inchide usa vor avea o reactie acida la adresa gazdei: “Ce zgarcit ii asta, sa ma cac pe cozonacii lui”. Stiu foarte bine ce vorbesc, si eu am fost la colindat si am observat unele lucruri, doar ca spre deosebire de altii, eu eram super-mega fericit cand primeam cozonaci sau prajituri, luam cate doua-trei de la fiecare si ma opream pe scari sa le gust. Eram mort dupa prajituri, dulciuri, ca si acum de altfel. Pentru mine prea putin contau banii. As fi absurd daca as zice ca nu ma interesau deloc, erau vremuri grele si bani de buzunar nu prea primeam, asa ca erau bineveniti pentru sala de jocuri pe calculator sau multe dulciuri. Nu stiam ce altceva sa fac cu banii prin 2000, decat sa-mi iau dulciuri si sa-i dau la tanti de la sala de jocuri. Stateam la play-station cu zilele de banii aia. Ah, ce amintiri…

In ziua de azi la colindat se merge in haita, cu colegii de scoala, pe la familiile fiecaruia. Se sta cateva minute pe la fiecare si se porneste la urmatorul, si tot asa. Prea putini copii de scoala primara mai colinda, parintii nu vor sa-si lasa odraslele sa colinde nici macar in blocul unde locuiesc pe motiv ca e periculos afara. Cat de periculos poate fi in curtea interioara a blocului intrand dintr-o scara intr-alta in blocul unde toata lumea te cunoaste de cand erai in carucior? In generala am fost cu clasa la colindat in fiecare an, mergeam pe la fiecare, colindam, mancam prajituri, beam suc, le admiram bradul, aruncam si un ochi sub el sa vedem daca le-a venit mosul si plecam. Era fain ca toti eram din acelasi cartier si stateam aproape unii langa altii. Ce telefon mobil, ce alcool, ce internet?

Si banii. Toata lumea numai la bani se gandeste, chiar si copii cand merg la colindat. Asa rau am ajuns. E drept ca sunt vremuri grele, dar chiar si traditia colindatului trebuie sa insemne numai bani? Aseara, dupa ce au terminat colinda, vorba vine colinda ca era mai mult o lalaiala sonora, i-am servit cu prajituri, au pus amandoi capul in pamant si au refuzat. Am luat banii si am dat sa le impart, imediat au zambit si mi-au urat numai de bine. De unde ce concluzie sa trag, ca daca nu le dadeam bani imi blestemau pana si ziua cand m-am nascut?

Mama imi zicea: “tu mai ti minte cand mergeai tu la colindat cati copii veneau?”. Din pacate da, tin. Dar nu pot tot eu sa merg la colindat, am crescut, nu mai sunt copilul de altadata. Cine credeti ca primeste un cal batran ca mine la colindat? Colinda e pentru cei mici.

Asa cum zice VisUrat: Bine ca ne pastreaza tiganii traditiile. Ma rog, ei pastreaza tot de unde poate veni un ban cinstit fara prea mult efort. Pfoaa si cand ma gandesc ca vine revelionul… iar se umple piata de “cafenii” cu “hai baiatu’ nu-ti dau un pachet de petarzi”.