Tag Archives: Web 2.0
De unde a început totul…
24 martie 2008 era o zi ca oricare alta care nu promitea prea multe, eram pe punctul să închei socotelile cu liceul, eram aproape intrat în febra bacului, meditaţiile au intrat pe ultima sută de metri, făceam zeci de variante pe zi, foarte stresat, ce să mai zic. Şi pentru că tot pe atunci mi-am găsit să încep mai serios activitatea asta numită blogging, am mai intrat şi pentru prima dată pe twitter.com. Atât mi-a fost, vraja m-a cuprins instant. De unde am aflat de el nu ştiu să vă spun, dar am dat register, am introdus datele ce se cereau şi mi-am făcut cont. Nu întelegeam io prea multe din el, nici despre social media în general, nu ştiam că pot să-mi promovez articolele de pe blog acolo, nu ştiam care-i diferenţa dintre followers şi following, nu ştiam nimic. Dar l-am făcut că pe atunci obişnuiam să-mi fac cont pe tot ce prindeam, între timp m-am mai liniştit cu obiceiul ăsta, dar pot să spun că şi contul de twitter l-am făcut mai mult dintr-o joacă, la fel ca blogul. Nu mai ştiu cui i-am dat primul follow, au trecut totuşi 3 ani de atunci, dar ştiu că m-a prins bine microbul ăsta numit twitter şi nu mi-a mai dat drumul.
Nu am început din start cu @vasilemanu, începusem cu @bancheru, am trecut pe @vmanu şi într-un final am zis să încep să-mi folosesc numele real că doar nu mi ruşine deloc cu el, ce naiba… Şi am început, şi am dat tweet după tweet, link după link, follow după follow până ce am ajuns astăzi, 24 martie 2011, să am 13266 de tweets, 915 de followers şi să urmăresc 432 de prieteni, îmi permit să le zic prieteni. Cu unii am băut o bere, două, trei, cu alţii am jucat fotbal, cu alţii colaborez intens în diverse proiecte, iar cu alţii continui să mă conversez şi să mă râd fără să fi avut şansa să ne vedem încă face-to-face, trag nădejde că a urma şi faza aia cândva, sper doar că very, very soon.
O pierdere de timp? Mulţi tind să creadă că twitter-ul e o mare pierdere de vreme. Nu pot să zic asta pentru că aş minţi dacă aş face-o. Dovadă stau prieteniile pe care le-am legat folosind această platformă de socializare, iar cu asta cred că am spus totul.
Cu ajutorul twitter-ului am cunoscut mai bine comunitatea online locală, mi-am făcut nişte prieteni, am ajuns să înţeleg mai bine social media, am ieşit la fotbal, baschet şi cred că am mai făcut multe de care mi-e greu acum să-mi aduc aminte. Toată chestia e să fi activ şi amuzant în acelaşi timp, dar fără să superi, jigneşti pe nimeni. Nu ăsta e scopul, twitterul nu e o armă de împărţit ue, e una de făcut caterincă, de aflat lucruri noi din diverse domenii.
Nu există o unealtă de promovare mai bună pe internet ca şi twitter. Dacă ştii să-l foloseşti cum trebuie ai numai de câştigat! Io mă distrez enorm când stau pe twitter, mă hlizesc virtual cu oamenii de pe acolo şi chiar nu pot fi deloc încordat şi stresat când stau pe tweetdeck urmărind ce zice lumea pentru că am io o vorbă, dacă ai ajuns să vezi twitter-ul ca pe altceva decât o sursă de bună dispoziţie atunci eşti cam pastă.
Tranziţia de la online la offline. Şi viceversa
În ultimul an, sau poate ultimii doi, a început să se facă tot mai uşor tranziţia de la online la offline. Şi viceversa. Tot mai multe evenimente mai mult sau mai puţin importante sunt anuntate în online şi se termină în offline. Cititul în mijloacele de transport în comun, meciuri de fotbal, baschet şi ce alte sporturi vor mai urma, competiţii sportive organizate pe internet se finalizează, aşa cum e şi normal să se întâmple, în offline. Evenimente caritabile, concerte, invitaţii la film, ieşiri la o băute, conferinţe de business, întâlniri mai casual. Toate acestea au un singur numitor comun: online-ul, acest rau necesar de care avem nevoie.
Tot mai multe cluburi, restaurante, hoteluri şi diverse institutii de entertainment îşi regândesc strategia de promovare şi includ în ea şi online-ul. Asta înseamnă că internetul începe să conteze din ce în ce mai mult în viaţa cotidiană, iar faptul că deja primim tot felul de invitatii via facebook, twitter pe la diverse evenimente inseamna un pas mare pentru lumea 2.0 in care ne invartim. Ca mie mi se pare ca uneori se exagereaza cu invitatiile pe facebook din partea PR-ului unor cluburi, aia-i problema mea, dar in esenta acest fenomen 2.0 conteaza din ce in ce mai mult in viata noastra, mult mai mult decat a contat la inceputul anilor 2000 de exemplu. Facturi platite online, cumparaturi online s.a.m.d. Va dati seama unde am ajuns? Cum nu putem sa facem doi pasi pana la alimentara fara sa nu ne conectam pe internet via telefonul mobil…
Ce NU se înţelege din online?
Poate că mulţi nu ştiu că online-ul acesta despre care se tot vorbeşte cu atata pasiune pe bloguri, pe la evenimentele de profil, pe la blog/tweet-meet-uri, nu se referă la yahoo messenger, yahoo mail, hi5, miniclip şi alte aplicaţii de pierdut vremea. Prin online se înţelege o activitate destul de intensă pe twitter, facebook si poate un blog, interacţionat cu lumea din sfera ta de interes, iar aceasta interacţiune să se termine într-un final la o cafea, căci după mintea mea, cu toţii care ne dăm cu barca prin online-ul ăsta mare avem un singur scop: sa cunoastem cat mai multa lume, sa ne facem relatii (de afaceri sau nu) si sa legam prietenii. Nu stam online ca sa ne aflam in treaba, sa pierdem timpul, nu scriem pe blog ca n-avem ce face, stam cu un scop bine definit, pe care sunt convins ca-l stiti cu totii.
