Tag Archives: vocatie
Nu mi-am găsit vocaţia, încă
Acest post îl scriu pe fondul muzical care se aude de la dragii mei vecini. Unul, elev la şcoala de muzică, exersează la pian ceva de Mozart, Bach şi alţi muzicanţi celebri şi altul îl acompaniază cu bormaşina două etaje mai sus. Am impresia că sunt la un concert de muzică clasică combinată cu heavy metal, dar să trecem peste asta. Tema articolului pe care tocmai ce îl citeşti este VOCAŢIA. Vocaţie pe care eu unul nu mi-am găsit-o, încă.
VOCÁȚIE, vocații, s.f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune.
Nu ştiu dacă e de rău sau de bine faptul că eu nu mi-am descoperit încă vocaţia, dar, să fiu sincer, nici nu prea îmi pasă că nu am o vocaţie anume. Nu-i vorba că nu pot dormi noaptea de grija asta, nici nu se pune problema, pot dormi, şi încă foarte bine. Mie-mi place să fac multe lucruri, să mă implic în multe activităţi, dar niciodată nu am simţit un fior pe şira spinării care m-a făcut să exclam: “Frate, asta îi ceea ce-mi place”. O activitate în care să pun suflet, n-a existat niciodată.
Cu pictura n-am nicio treabă, cu arta în general n-am nicio tangenţă, cu toate că am luat vreo 5 diplome în şcoala primară şi generală la concursuri de pictură, pe nişte desene pe care eu unul nu dădeam doi bani pe ele.
La muzică sunt total pe lângă. Afonul afonilor. Dacă vrei să spargi geamurile cuiva dă-mi un microfon conectat la vreo 20000 de wati şi ţi le rezolv eu. Fernando de la caransebeş îi fix pix pe lângă ce pot eu. N-am încercat niciodată să cânt şi nici n-o să încerc în viaţa asta, poate într-o altă viaţă – nici acolo.
Într-o vreme mă pasionau aeromodelele, navomodelele, rachetomodelele, modelismul în general. Îmi plăcea să admir şi să mă joc cu machete de rachete, maşini, trenuleţe, bărci, avioane. Mai demult, acum câţiva ani, chiar am început să fac chestii din astea, dar nu-mi ieşeau nici cum şi am lăsat baltă zona asta.
Nu mai continui să înşiruiesc activităţile pe care le fac cu plăcere că nu are rost. Ce mă pune pe gânduri este următoarea întrebare: Oare mai există oameni ca mine, oameni care să nu aibă o vocaţie anume în care să investească timp şi suflet? Şi nu, internetul, berea, distracţia, fotbalul, frecatul mentei, astea nu sunt vocaţii, astea sunt bucuriile vieţii.
