Posts Tagged ‘Viata de student’

Succesul universitar

Între învatamântul superior si cel din scoala generala si liceu exista o diferenta ca de la cer la pamânt. În primul rând cel superior nu este obligatoriu, nu e musai sa faci o facultate daca cu diploma pe care o vei lua dupa 3-4 ani o sa te stergi cu ea în partea dorsala, nu ai nevoie de facultate daca tu oricum tot la salubritate stradala o sa lucrezi. Facultatea e un moft, daca vrei sa devii cineva o faci, daca vrei sa fi toata viata un muncitor necalificat si un pierde-vara n-o faci. Toata lumea zice, facultatea e viitorul tau, acum iasa la iveala adevaratele tale calitati, fa ce-ti place, fa ceva de unde iesi cineva si vei avea mereu porti deschise oriunde.

Toata lumea te împinge spre Universitatea Politehnica, dute la Poli ca o sa-ti placa, tu esti de Poli, dute acolo ca e printre primele universitati din tara si o sa vezi ca o sa fi multumit, dar nimeni nu-ti zice cât e de greu, cum bati drumurile de la o cladire la alta, cum pierzi timpul cu cursurile inutile, cum obosesti stând 3 ore pe scaun, iar programul îti manânca toata ziua, toata lumea, poli, poli. Si toate acestea pentru ca învatamântul românesc e un mare ZERO BARAT, e pe nicaieri.

Dar, altul e subiectul pe care vreau sa-l subliniez aici si e legat de profesorii universitari care au gasit o buna modalitate de a scoate putin profit de pe urma studentilor. Majoritatea dintre ei scriu diverse carti la materia care o preda si ca sa-si faca putina reclama le prezinta în fata studentilor, la cursuri, ca fiind cele mai bune. “Asta e cea mai buna, din asta vom lucra, fara asta riscati sa nu treceti examenele”. Mereu aloca timp pentru asta, fie ca asta înseamna sa piarda din timpul pentru lectie. Apoi studentul, cu morcovul în cur când aude de examene, o cumpara. Leu cu leu se face milionu si uite asa un ban in plus la sarbatori nu strica niciodata. Acum sper sa nu sa se inteleaga gresit si sa creada lumea ca am ceva cu profesorii, doamne fereste, nu am nimic, au trecut prin multe examene si au studiat mult ca sa ajunga de partea cealalta a catedrei si respect total asta. Acest post e doar o remarca nevinovata.

Primele zile în facultate

…pentru care nu am mai dat pe aici. După cum ziceam şi într-un post anterior, am început facultatea şi am avut nevoie de câteva zile pauză până să mă pun la punct cu noul program. Aşa că astăzi, fiind sâmbătă şi fiindcă nu am cursuri (era culmea să am şi azi) mi-a venit din nou cheful de scris. Săptămâna asta a fost un calvar, în afară de faptul că am simţit pe pielea mea cum e adevărata viaţă de student, am şi intrat ‘în pâine’, adică încă de marţi am început serios treaba cu cursurile.

Luni a fost ziua cea mare, festivitatea de deschidere a noului an universitar, m-am prezentat acolo frumos, pregătit şi emoţionat. Nu cunoşteam pe nimeni, după câteva minute am zărit doi foşti colegi care erau la altă secţie, iar apoi am urcat în sală. S-au îngrămădit românii la intrarea în amfiteatru încât s-a umplut tot, aşa că a trebuit să stau în picioare. În timp ce îşi ţineau domnii ăia discursul mai aruncam câte o privire prin sală, o grămadă de feţe necunoscute. Bun, trec peste asta şi după vreo două ore se termină totul, ni se urează baftă, atât de la un student din anul 3 parcă care ne-a mai încurajat puţin cu câteva vorbe că nu e aşa greu cum pare cât şi de la decan, prodecani şi ce mai este. Am cunoscut-o pe reprezentanta de an, doamna la care vi cu orice of pe care-l ai în timpul facultăţii, un fel de dirigintă de liceu dar la un alt nivel, orarul era pregătit aşa că m-am pus şi l-am notat, dar grupele ni s-a spus că numai după-masă se afişează, aşa că am pierdut vremea prin oraş vreo câteva ore şi am mers să halesc ceva că eram lihnit. După asta, am ajuns pe la 4 înapoi să văd dacă s-au afişat grupele, nici vorbă, cică se afişează numai seara. Bun, foarte tare, eu am cursuri mâine.

Ca norocul că marţea am cursuri doar de la ora 14:00 şi aşa am mers dimineaţă să văd în ce grupă sunt, am nimerit în ultima grupă, 6 şi de la două aveam ore direct la periferia oraşului, pe Bld. Muncii pentru cunoscători, acuma-i acuma, unde-i asta? Ce să facem? Normal m-am luat şi m-am dus fain frumos până pe Muncii, am luat tramvaiu şi m-am dus, eram familiarizat puţin cu locurile că am mai fost pe acolo şi nu a fost prea greu să o găsesc, dar nu mai contează că am înconjurat jumătate de cartier, important că într-un final am găsit-o.

Am intrat în clădire să caut sala în care am, pe orar scria M3, nici un M3, doar M 103, M113 ş.a.m.d, normal ar trebui să fie una din alea, mă duc liniştit acasă şi aştept să treacă vremea. La ora 14:00 m-am prezentat din nou acolo, iarăşi o grămadă de lume era adunată în faţa sălii, care e din grupa X, care e din grupa Y, am dat de vreo câţiva de la mine din grupă, foarte de treabă şi într-un final am ajuns la concluzia că nu aceea e sala în care avem curs, bun, mergem la alt etaj, de acolo ne-au trimis mai jos, iar de mai jos ne-au trimis mai sus, pe scurt a fost un dute-vino care ne-a făcut să ratăm primul curs. Am ajuns şi noi într-un final în sala unde trebuia să avem şi am intrat la ora a 2-a la matematică discretă. Pff de matetică n-am scăpat. Profesorii ăştia universitari vorbesc într-una şi tu trebuie să scri după ei, să-i şi urmăreşti şi să şi înţelegi. Apăi doamne nişte termeni deaia de genul ştiinţifico-fantastico ce am auzit m-au făcut să mă uit pe pereţi.

(more…)

Primul curs

Sunt aici, nu am părăsit blogosfera încă, în aceste zile sunt la primele ore în facultate şi îmi e greu să scriu pe blog aşa că am decis să iau o pauză scurtă până mă acomodez, trebuie să mă obişnuiesc programul, cursurile, seminarile, orele şi toate cele.

Ne auzim în câteva zile cu detalii despre aventurile mele de proaspăt student.

Semne rele iarna are

Iarna începe încet încet să-şi intre în drepturi, temperaturile au scăzut vertiginos sub 10 grade, soarele refuză să se mai arate, iar norii şi vântul sunt la ordinea zilei. Demult nu a mai fost o asemenea perioadă, îmi aduc aminte că în alţi ani pe vremea asta eram în tricou şi iată că acum trebuie să-mi scot hainele groase de la naftalină. Şi pe lângă faptul că afară e frig, căldura în calorifere încă se lasă aşteptată, aşa e când nu ai centrală termică. Zilele astea a trebuit să fac deplasarea prin baricadele beciului şi să aduc de jos caloriferul electric că altfel nu se poate. Şi cu el pornit tot e frig, darămite fără el…

Monotonia de afară m-a cuprins şi pe mine, nu mai am acelaşi chef ca şi în lunile de vară, inspiraţia m-a lăsat baltă. Am intrat în aceste zile în febra emoţiilor pentru facultate şi probabil de aceea nu mai am acelaşi chef, ard de nerăbdare să văd cum e la facultate, cum e viaţa de student, ce fete sunt, ce colegi am, cum se învaţă ş.a.m.d. Luni mă prezint frumos la facultate pentru festivitate, încă nu ştiu la ce oră trebuie să mă prezint, dacă trebuie să-mi scot ‘smokingul’ din dulap sau unde anume trebuie să merg în clădirea aia, unii zic că trebuie să mergi în costum măcar la festivitate, alţii zic că trebuie doar să te îmbraci cât mai decent, dar eu urăsc să port costumul la orice eveniment care-l cere, aşa că, cred că o să mă rezum doar la o vestimentaţie mai lejeră şi decentă.

Au trecut vremurile bune, nimic nu mai e cum a fost, începe bătaia de cap cu trezitul dimineaţa, munca, cursurile lungi şi seminariile plicticoase.