Noi, studenţii, cei implicaţi şi cei care au fost implicaţi cândva în mediul universitar românesc, avem o mentalitate din categoria “las-o bă că merge aşa”. De ce să ne ferim să recunoaştem că aşa gândim toţi. Vă sunt familiare vorbele de mai jos?

• Sfântul cinci să-l iau că îmi ajunge
• Nu-mi trebuie altă notă, cinciul să mi-l dea şi-s mulţumit
• Ai ştiut la examen? Am scris, acum om vedea dacă şi bine
• Ai învăţat ceva? Am citit ceva

Ce să înveţi din materii care nu au mai fost aduse la zi din 1800 toamna, predate de profesori care refuză cu încăpăţânare să se alinieze la tehnologia din ziua de azi şi să-ţi predea chestii interesante, actuale şi din care chiar să rămâi cu ceva. Să înveţi doar pentru un amărât de examen, a se înţelege toceşti mot-a-mot, căci e greu să înţelegi logic cea mai mare parte dintre aberaţiile din cursurile şi manualele scrise în evul mediu, când ştii că nu-ţi vor folosi la nimic în viaţă noţiunile respective.

Te demoralizezi total când te gândeşti că ai sute de slide-uri cu informaţie brută şi sute de pagini de cursuri de învăţat pentru un examen, dintr-o materie care e formată trei sferturi din nişte principii învechite, comuniste, realizate într-o perioadă demult apusă şi care nu se mai caută. Şi până la urmă tot încerci să înveţi ceva, nu de alta, dar decât să mergi botă la examen şi să dai foaia goală, mai bine te chinui şi reţii ceva din aberaţiile respective. Înveţi, că n-ai ce face, aşa învechite cum sunt materiile, din ele se predă şi asta cer profesorii la examen. Din astea au învăţat ei, asta ştiu, cu astea sunt la curent, pentru ei e greu să se alinieze la noile tehnologii, mai ales că mare parte dintre ei au ajuns la vârsta pensionării.

Şi atunci să nu ne mai mirăm că studenţii gândesc minimal şi vor doar să treacă decât să ia o notă bună, când o să se ofere alternative de învăţat decente, informaţie structurată, lucruri actuale şi în ton cu tehnologia secolului 21, poate că se va  învăţa mai cu spor şi tinerii vor fi mai dornici să acumuleze noi cunoştinţe.

Aceste inscriptii surprind poate chintesenta invatamantului romanesc de astazi, evoca un fapt deosebit de trist: ca elevul roman nu e interesant de aiurelile ce i se preda, teoria in cantitati industriale predata de cate un profesor sictirit nu ii este pe plac si lipsa de interactivitate in timpul unei ore duce la plictiseli crunte. In facultate, cele mai multe dintre ele sunt mesaje “de bine” adresate profesorilor, caricaturi ce-l surprind pe omul de la catedra in diverse ipostaze si ironii subtile la adresa vreunui curs, profesor mai sever sau coleg/a. La Poli, caci nu puteam sa nu amintesc de aceasta mareata universitate, trei sferturi din inscriptiile de pe banci il au in prim plan pe clasicul: “Nu te du la Poli“, scris probabil de vreun ghinionist care s-a trezit student la poli fara voia lui si a realizat prea tarziu teribila greseala pe care a putut-o face. In anul 1 cand m-am asezat prima data intr-o banca de universitate primul lucru pe care l-am vazut nu a fost un profesor, ci mi-a atras atentia acest mesaj cu Nu te du la Poli dintr-un amfiteatru, iar doi centimetri mai jos era insemnata o replica ce facea referire la mesajul acesta antologic, pe care atunci, pe loc, nu am inteles-o: “prea tarziu…“. Dupa 3 ani de Poli pot spune ca am inteles intreg mesajul :)).

Nu cred ca exagerez cand spun ca toate aceste mesaje scrise pe bancile din scoala vor ramane material didactic pentru arheologii viitorului. Cand va fi gasita o bucata din lemnul ce alcatuia candva o banca din scoala, istoricii vor avea multa treaba ca sa-si dea seama care e semnificatia mesajului “te iubesc, veta”. Probabil acestia isi vor pune intrebari serioase, ca de exemplu: s-a iubit pe vremea aceea?, ce reprezinta iubirea?, cine o fi misterioasa Veta?, cine o fi romanticul care a fost autorul acestui mesaj? s.a.m.d. Si raspunsul vine prompt de la un batranel care a prins vremurile acelea de aur: Pe vremea mea, iubirea era in suflet, nu ca acum cand se afla in nanobiti.

Pentru studenţi nu are cum să fie deloc bună legea asta pentru că nu se va schimba nimic. Dacă e adoptată va atrage automat alte creşteri de taxe şi se va încerca să se compenseze cumva gaura din bugetul universităţii, odată cu dispariţia locurilor la taxă. Se iau totuşi nişte bani frumoşi pe taxele de şcolarizare (2000/3300 sau 5000 la medicină pe cap de student). Se pierd bani grei dacă iniţiativa asta va trece: numai dacă ne gândim că universităţile de stat primesc de la stat 1200 de euro, în medie, pe cap de student bugetar şi 500 euro pentru fiecare student la taxă, numai ne minunăm de ce bani se învârt aici. Oarecum nici universităţile nu pierd nimic de pe urma asta, defapt chiar nu pierd nimic dacă ar fi să gândim logic, vor fi nevoite să transforme locurile de la taxă în buget şi vor lua mai mulţi bani de la stat. Unde-i pierderea? Dar aşa cum zice şi rectorul de la ASE în articol, intrăm în prostituţie universitară cu legea asta adoptată. Prostituţia universitară rulează bine mersi de mult timp, părerea mea. Nu are rost să detaliem, motive sunt destule să credem asta: banii din restanţe plus alte sute de taxe, scutirea de la plata impozitelor pe zecile de clădiri şi altele de care nu-mi aduc acum aminte, dar sigur mai sunt. Facultatea din orice chichiţă mică găseşte să mai sugă nişte bani, staţi liniştiţi că nu pierd universităţile bani, asta ar trebui să fie ultima grijă a noastră.

În plus, pe lângă creşterea altor taxe, dispare şi competiţia. Studenţii care vor intra la facultate vor ştii din start că intră la buget şi nu va mai exista deloc motivaţie, mai ales când ştii că nu ai avut o medie foarte ok şi trebuie să tragi tare ca să treci la buget. Mulţi se vor mulţumi cu statutul de bugetar că pentru a ajunge bursier ai nevoie de mult mai multă trudă. Vă spun eu care ştiu cum e treaba, vorbesc din miezul evenimentelor, ca să zic aşa, fiind implicat activ în viaţa de student: pe bursă nu se bat foarte mulţi, majoritatea se mulţumesc cu locul la buget şi învaţă cât să treacă examenele şi unii mai trag tare ca să treacă onorabil, cu o medie peste 5, de facultate, asta ca să nu aibă mustrări de conştinţă când termină că a trecut prin facultate ca Vodă prin lobodă. Trebuie să şi rămână cu ceva obligatoriu, altfel ţi-ai pierdut timpul degeaba 3-4 ani când puteai face altceva mai util.

FSEGA a mai dat un set de păpuşi barbie cu studii economice aproFUNDate în trei ani prin centrele comerciale din urbe. FŞPAC a pregătit şi ea un comando de piariste, iar de la Business au ieşit viitorii antreprenori la casieria din Cora sau KFC. Unii/unele au gânduri de ducă afară, alţii/altele rămân în ţară să mai facă un master şi să mai bea un cico pe Piezişă. Viaţa e frumoasă.

Noi ăştia de la Poli din anul 3 stăm liniştiţi. De la anul avem treabă. Cât îi toca, cât îi roba, flori, poze, zâmbete, mama, tata, unde-i costumul ăla ce l-am purtat la banchetul din liceu, oh, mai are încă pata aia de bere pe cămaşă, nu-i stres, merge şi aşa.

Unii se distrează pe la banchete în Obseşăn, alţii se pregătesc de examene, colocvii, proiecte şi restanţe, pentru toate există Mastercard şi Visa.

Unii au spus pa studenţiei şi probabil se vor îndrepta spre alte zări, alţii mai rămân un pic, nu de bună voie ci siliţi de câte un profesor care nu vrea să le dea un examen amărât.

Statul ne întinde o mână de ajutor nouă, studenţilor, cu multe locuri la buget disponibile şi ne scuteşte de o grămadă de taxe, cu multe reduceri pentru diferite categorii sociale, ca să-şi asigure el, acelaşi stat, un potenţial angajat al sistemului peste 3-4 ani când ieşim de pe băncile facultăţii şi dăm piept cu viaţa adevărată, cu sistem bolnăvicios care guvernează această ţară. Noi în schimb, studenţii, ne băgăm picioarele în el de ajutor pe care l-am primit timp de 3 sau 4 ani şi plecăm mândrii afară, trântind uşa şi uitând să închidem lumina, lăsându-l pe el, statul român, cu ochii-n soare.

Sigur, unii probabil îmi vor reproşa aici că salariile-s mici, joburile în domeniu sunt puţine şi de asta pleacă mulţi. Da, e corect ce ziceţi, dar ce nu înţeleg eu aici, de ce nu v-aţi dus să faceţi facultatea în străinătate, unde se presupune că e mai bună. Nu e de pe o zi pe alta faza asta cu, salariile-s mici şi joburile în domeniu puţine, se ştie de 20 de ani treaba asta, aşa că, de ce nu v-aţi gândit la asta înainte să faceţi facultăţi gen ISE, business, silvicultură, spiru şi alte asemene.

Nu e corect nici că statul nu-ţi oferă o siguranţă după ce termini facultatea, gen un job în domeniu, dar nu e corect nici, tu, ca student, să pleci afară după ce ai stat 3-4 ani pe spinarea statului român, bugetar fiind.