Cei care mai ajung pe blogul acesta, de voie de nevoie, ştiu că, sau ar trebui să ştie, ca subsemnatul este student în cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, secţia Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei. Ce nu se ştie, sau n-am lăsat niciodată să se vadă, sunt frustrările pe care le acumulez eu ca student la această facultate. Mă rog, zic frustrări pentru că nu găsesc alt cuvânt ca să scoată în evidentă ceea ce gândesc io.

Cursurile
Cei care sunt sau au fost studenti aici ştiu foarte bine cum se desfăşoară un curs la calculatoare. Intră profu’ în clasă, dă/dăm bună ziua, bagă sticku în calculator, porneşte proiectorul şi dă-i să sune. Tralalalalalala tralalalalla tralalalalal. Aţi înţeles…? Cititul de pe slide se poartă în facultăţile noastre dragi, zic asta pentru că sunt convins că în toate facultăţile româneşti e aşa. Foarte putini profesori vin cu ceva nou la curs, altceva decat cititul clasic de pe slide-uri. La noi, la calculatoare, slide-ul cursului arată cam aşa: 3 pagini de cod, din care domn’ profesor explica 3 randuri si nişte definiţii pe câte o jumate de pagină, pe care tot domn’ profesor le citeste si mai pune ceva de la el. Tralalalala tralalalala. Ati inteles? Da, tot. Daca aveti intrebari va rog sa mi le puneti! Bine… Mai are rost sa mergi la cursuri? Nop. Pentru ce sa mergi la cursuri? Sa ai de unde veni inapoi?

Laboratoarele/Seminarul
Partea cea mai importanta si obligatorie intr-un an este laboratorul sau seminarul. Scopul principal aici este sa fi instruit practic pe baza cursurilor predate. Ei bine, partea cu dupa cursurile predate e doar de forma. De cele mai multe ori materia de la curs nu se pupa cu ce facem la laborator si ajungem sa nu pricepem aproape nimic. Dupa logica mea, in mod normal ar fi trebuit ca ce facem la curs sa facem practic la laborator. Cred ca pot sa numar pe degetele de la o mana la cate materii am facut laboratorul bazat pe curs.

Programarea
La Calculatoare se face programare serioasa. Lucram cam in vreo 3 limbaje de programare si daca mai pui la socoteala si baze de date, unde ne ocupam cu SQL, atunci iese taman vreo 4 chestii diferite. Toate inghesuite intr-un an universitar. Iar asta mi se pare o mare greseala. De ce? Pentru ca din toate materiile pe care le facem nu ramanem cu mai nimic. Sunt prea multe domenii pentru care trebuie sa te pregatesti, prea multa informatie, timp prea scurt pentru toate. Dupa parerea mea, am avea toti numai de castigat daca am invata un singur limbaj de programare in toti cei 4 ani de studiu. Fiecare sa-si aleaga la inceput limbajul in care vrea sa se specializeze si sa mearga cu el pana in ultimul an, iar asa sigur nu vor mai exista oameni care trec prin facultate ca Voda prin loboda. De ce? Pentru ca mi se pare ca, eu, ca student, as avea numai de castigat daca m-as specializa pe un singur limbaj de programare, de exemplu Java. De ce sa invat eu C++ daca nu-mi place? De ce sa lucrez eu in DOS daca mie imi place sa lucrez in SQL? Si profesorii ar avea numai de castigat de pe urma asta pentru ca, ar avea la cursuri/laboratoare/seminarii studenti care VOR sa se specializeze pe domeniul ala, deci vor INVATA, deci vor fi atenti, deci vor da pe la cursuri.

Cu examenele cum as face daca as fi profesor? as imparti in mai multe bucati materia pe care o predau si as da cate un examen din fiecare; sa zicem ca vor fi 5 note, cu alea 5 se face media, daca media finala e peste 5 ai trecut anul, daca nu, ne vedem la anul sau la restante. Simplu ca buna ziua nu? Ce sa ne complicam atata cu zeci de examene? Asta-i un sistem care sigur ar da roade daca ar fi aplicat cum trebuie.

Ce as mai face, poate cel mai important lucru, as face in asa fel incat materia predata la curs sa poate fi pusa in practica la laborator/seminar, adica sa se pupe una cu alta, nu sa se bata cap in cap. Si cand zic asta, ma refer la a lucra practic fix pe baza a ce a fost predat la curs. E chiar atat de greu?

De ce avem un sistem atat de complicat cand putem avea unul simplu si benefic?