Tag Archives: vecini
Cosul de gunoi
Coşul de gunoi e locul acela special amenajat din domiciliul nostru, conjugal sau nu, pentru o activitate care se subînţelege. De reţinut. Există 99,9% şanse ca să existe un coş de gunoi în apartamentele românilor, că nu e folosit asta deja nu mai e problema noastră. Vreau să mă refer la acea categorie de oameni care totuşi deţine un coş de gunoi, dar uită care îi sunt atribuţiile. În primul rând trebuie să clarificăm o chestie. Coşul de gunoise foloseşte pentru resturile menajere de care lumea încearcă să se dispenseze. Hârtii, mucuri deţigară, coji de nucă, ş.a.m.d. Simplu ca bună ziua, nu? Pentru unii nu e aşa de simplu.
Iar acum că am clarificat despre ce vorbim, să spun şi cum am ajuns aici, la acest subiect. Eu stau la etajul 1, sub balcon există o grădină de câţiva metri pătraţi. Până aici nimic anormal. În grădina de câţiva metri pătraţi există gunoaie, multe gunoaie şi resturi menajere. Nu au ajuns acolo din greşeală şi nici nu le-a adus vântul. Cineva le-a aruncat, de sus. Şi nu sunt nişte simple gunoaie care se degradează repede. Sticle de vodka Polar, prezervative folosite, borcane cu dulceaţă stricată. Astea nu mi se par deloc simple, pentru că ele se degradează în câţiva ani buni. Atâta ecologie ştiu şi io.
De ce dracu e atât de greu să pui gunoaiele la coşul de gunoi din casă? Până când să mai suport nesimţirea crasă şi lipsa de bun simţ? Să nu mai vorbim şi de prostul gust, prezent tot mai des în casele românilor. Oameni buni, care locuiţi la etajele superioare, nu vă mai aruncaţi dejecţiile pe balcon, pentru că, inevitabil, când stau pe balcon la aer curat, mă uit şi în jos, şi văd rahaturile voastre în iarbă, şi mă enervez, şi sudui la greu, şi promit de fiecare dată că-i urmăresc pe ăia care aruncă gunoaie de la balcon şi le pun căcat pe preş. Niciodată nu mă ţin de promisiune. Puneţi naibii prezervativul ăla coşul de gunoi şi nu-l mai azvârliţi peste balcon, dacă vă e frică să nu-l vadă mama, tata sau bunica, puneţi-l într-un şerveţel sau futeţi-vă în altă parte. Prezervativele nu sunt biodegradabile, să ştiţi. Parol.
Liniste, hotii vegheaza
Am uitat să vă spun că ieri am dat cu subsemnatul ca martor la un furt în bloc. Bine, martor e impropriu spus, că eu nici nu ştiu când şi unde anume s-a întâmplat, dar am zis să facem un gest şi să o ajutăm pe vecina care a fost prădată de un hoţ ziua în amiaza mare. Nu avea cine s-o facă şi trebuiau 2 martori. Cum s-a întâmplat? Din ce am auzit, un individ i-a sărit în spate vecinei chiar în curtea interioară, pe la 3-4 după amiaza. Cu toate că femeia e un pic mai bine făcută şi mai plinuţă, n-a contat, hoţul i-a smuls de la gât lănţocul de aur de 26 de karate şi gros de un deget şi cerceii din urechi, tot din aur şi dus a fost. Pe unul (cercel) l-au găsit undeva în iarbă pierdut, dar restul o să le mai vadă când o face plopu’ pere. În primul amanet au ajuns, mai mult ca sigur, în prima juma’ de oră.
Aşa-i când porneşti din casă cu bijuteriile coroanei regale la gât, vizibile şi din avion. Hoţul nu a îndeplinit decât o simplă formalitate. În vremuri de criză trebuie să te aştepţi la orice.
Nu ştiu dacă am procedat bine că m-am băgat în treaba asta, sper să nu fiu chemat ca martor la proces, că n-am chef acum de asta. Unii au zis că n-am de ce să-mi fac griji că nu mă cheamă nimeni la proces că n-au de ce, alţii au zis invers. Asta e, om face-o şi pe asta dacă a trebui.
PS: Ce fain scrie tipul ăla de la criminalistică, cu stilou negru. Se vede că are ceva şcoală la activ, nu ca Gărcile din trafic care scriu cu mâna cam cum scriu eu cu picioarele.
În concluzie, atenţie cum ieşiţi din casă, mai ales la bijuteriile pe care le purtaţi la voi. Nu se ştie niciodată de unde vă luaţi una după cap şi gata sunteţi. În perioada asta sunt mulţi nebuni care bat drumurile patriei.
“Tîca, tu esti pretin cu mine?”
Am un vecin care trage frecvent la masea, de fapt am mai multi vecini din astia, dar unul e campion la capitolul asta. Când zic frecvent, ma refer la faptul ca pot sa numar pe degetele de la o mâna de câte ori l-am vazut treaz. Nu cred ca exista zi în care sa nu-l vezi pe 3 carari. Cred ficatul lui e din otel inoxidabil pentru ca de când m-am nascut io si pâna în ziua de azi nu o trecut o saptamâna fara sa-l vezi pilit bine. N-are nicio treaba, bea vodka ca apa, cred ca deja îi imun la lichide spirtoase.
Gore, caci asa îi zice tot blocul, când ma vede vesnic are aceeasi replica. “Ejti preten cu mine?” Da’ vesnic, de 8 ani tot cu asta ma ia. Când e pilit bine, când e treaz n-are nicio treaba cu mine. De fapt când e treaz e ca un om normal, linistit, ca un mielusel. Cum se îmbata, parca toti dracii or intrat în el. Striga, se ia de toata lumea, suduie de-l aude tot blocul. Ce tie si cu betivii astia…
Am ajuns sa-l evit, cum i-am auzit glasul cum fac cale întoarsa sau ma ascund si astept sa treaca. Daca ma vede ma strîga, si nu se lasa pâna ce nu da mâna cu mine.
- Tîca (asa ma strîga el întotdeauna)… Tîca… (si continua pâna ce ma duc la el)
- Da, nea’ Gore…
- Ma, tu iara nu dai mâna cu mine…
- Dau, nea Gore, cum sa nu dau…
- Ma, tu ejti preten cu mine?
- Cum sa nu nea’ Gore, cel mai bun.
- Ase te vreau…
Dupa asta se duce în treaba lui si nu mai are treaba cu mine. Atât îi trebe’, sa dau mâna cu el si sa-i zic ca-s preten cu el. Conversatia asta o am cu el de vreo 8 ani. Sa mai zic si ca nea’ Gore mere la pescuit treaz, dimineata si vine pilit seara? Neah, nu mai are rost.
Omu’ asta îi o comedie în toata regula. Râzi când îl vezi si-l auzi de te-mprastii. Nu stiu de ce nu s-o facut actor ca era bun. Ridica sala în aer de fiecare data. Si nu avea nevoie decât de o sticla de R26, polar sau saniuta… vodka, ma, vodka. Lichide cu multe grade.
Inconstienta la 50 de ani
Am un vecin pe care eu l-as pune direct în galeata cu prosti fara nicio ezitare. Si ai sa vezi de ce în rândurile urmatoare. Omul a ajuns la venerabila vârsta de 50 de ani, ca nu arata de 50 aia-i o problema, dar sa te comporti ca un pusti care îsi mai face una mica în fata monitorului, desi ai atins borna 50 la vârsta e o problema extrem de mare. Nu, tipul nu actioneaza ca un pusti, ci gândeste ca unul.
Omul e însurat, are doi copii, a fost 11 ani în America, si-a facut ceva banuti din care le-a facut toate poftele copiilor, a cumparat lucruri extrem de scumpe la care unii nici nu viseaza, 2 ATV-uri, jetski + doua masini. Pâna aici familia perfecta. Nimic nu ar putea sa strice o asemenea familie. Au bani destui cât sa duca o viata mai mult decât decenta în România. Si totusi ceva nu a mers în familia aceea, trebuia sa existe ceva care sa strice o familie perfecta , asa e întotdeauna. În viata barbatului a intrat o EA. Amanta. Probabil una mai tânara decât nevasta care i-a daruit doi copii. Evident, nevasta a aflat de relatia sotului cu tipa misterioasa. Si de aici si pâna la divort n-a mai fost decât un pas. Divortul s-a împlinit. Copii au ramas cu mama, iar el si-a gasit fericirea în bratele femeii misterioase care i-a furat ochii.
Nici prin minte nu mi-a trecut, pâna astazi, ca omul asta, vecinul nostru de atâtia ani, are asemenea obiceiuri si a fost în stare sa-si lase familia pentru o coarda de femeie. Îl vedeam prin curte, ne salutam, n-avea nicio treaba. E drept ca l-am vazut mai mult în prezenta copiilor si deloc în prezenta nevestei, dar nu m-am gândit niciodata ca ei nu mai sunt împreuna.
Motivul pentru care omul venea la bloc e unul de care râd si curcile. Acesta are doua apartamente în acelasi bloc, aceeasi scara. Într-unul sta nevasta cu copii care se afla la etajul 5 paremise, iar al 2-lea se afla la etajul 2, în aceeasi scara. Batrânul, ca tânar nu mai poate fi numit, vrea sa se mute cu coarda în apartamentul de la 2. Ati mai auzit vreo imbecilitate mai mare ca asta. Sa te muti cu amanta în acelasi bloc, în aceeasi scara unde sta fosta ta nevasta cu copii tai. Cât de dus cu pluta sa fii sa faci asa ceva? Macar daca n-o faci pentru fosta nevasta, macar gândeste-te la copii aia, cum or sa se simta ei când mama e la 5 si tata cu alta la 2!
Tara de nebuni. Cu asta le-am auzit pe toate. Unii se sinucid când se despart de o femeie, altii n-au nicio treaba. Nu conteaza ca mai exista si niste copii la mijloc, el sa fie fericit. Ca norocul ca cei doi copii îs deja mari (la liceu) si nu au probleme în a întelege stupiditatea taticului.
Daca mai zic si ce meserie a avut tipul cât a stat în România o sa muriti de-a dreptul, de râs. Dar mai bine sa o lasam asa cum e, si asa am spus prea multe.
Tovarasi de varsta a treia
De fiecare dată când se anunţă un meci mare, fie în campionat, fie în cupele europene, fie de fotbal, handbal sau baschet, vecinul de deasupra îşi invită tovarăşii la el. Şi nu sunt tineri deloc, au trecut demult de anii tinereţii. Aşa să vă gândiţi că împreună au undeva pe la 200 ani. Nu e un lucru rău deloc, din contră, chiar îmi place că am vecini pe care nu-i deranjează exprimarea mea zgomotoasă atunci când dă gol Dinamo, România sau o echipă de club ce joacă în Europa, pentru că şi ei se manifestă la fel. Ok, nu intrăm în detalii legate de manifestările mele. Dacă pun televizorul meu pe mut, pot auzii foarte clar comentariul meciului de la televizorul lor. Au trecut anii, nu mai au urechi ca-n vremurile bune şi trebuie să dea volumul mai tare. Cum blocul e de pe vremea lui Ceaşcă, se aude foarte bine şi atunci când se băşeşte vecinul de deasupra. Orice sunet provocat accidental de cel de sus, dacă în camera mea e o linişte de mormânt, se aude, foarte bine.
Apoi ce să mai zic de manifestările lor de bucurie la gol, eu sunt mic copil pe lângă cum strigă ei atunci când echipa lor favorită o bagă-n aţe. Şi după ce se termină meciul, eu de regulă închid televizorul şi se lasă liniştea în camera mea, asta dacă nu mă pun la un film. Dar dacă nu, îi pot auzi foarte bine pe ei cum comentează meciul la cald. “Fantastic cum o ratat Kapetanos”, “Fain gol o dat Culio”, “Ei ce bine o jucat X say Y”, replici din astea fotbalistice. Se mai strecoară şi comentarii din acelea a la Cornel Dinu, filozofice, dar mai puţine. Şi pentru că fotbalul merge privit întotdeauna cu o bere bună în mână, sticlele îşi fac simţită prezenţa pe fondul sonor al meciului şi comentariilor de la final.
Acuma stau şi mă gândesc, oare cum o fi când o să fiu eu în postura asta de pensionar?! Oare noi ăştia care altădată încingeam un lapte-tenis în faţa blocului, vom striga celebrul gooool cu un glas răguşit de 70 ani?
