Într-o altă zi, în timp ce mă aflam în exerciţiul funcţiunii la 00, aud nişte sunete ce se vor a fi muzică de la cineva. Nu ştiu dacă e acelaşi vecin, probabil să fi fost pentru că vocea era aceeaşi. Cert e că am mulţi cântăcioşi în bloc. Nu e nici prima dată nici ultima dată când aud vocalize făcute de vecini. În baie cel mai des. Semn că pe mulţi îi cam chinuie talentul.

Vă spun sincer că io n-am făcut niciodată vocalize în casă. Niciodată. Nu le-am înţeles niciodată rostul. De ce, dacă tu nu ai voce, vrei să demonstrezi cât de netalentat eşti? Şi pereţii au urechi să ştiţi, mai uşor cu vocalizele pe palier, da?

PS: am realizat că cei pe care-i aud eu sunt defapt doi, un nene şi un băiat, după grosimea vocilor.

Firma pe care am ales-o pentru centrală este Immergas, nu de alta, dar dintre toate, aceasta a primit cele mai multe recomandări din partea tuturor celor pe care i-am intervievat. Că noi am făcut în felul următor, înainte de a da undă verde pentru şantier, am mers din casă-n casă, prin vecini mă refer, să vedem şi noi care ce are, cât i-a costat toată distracţia, să ne facem o idee despre treaba asta. Exact ca atunci când ai de gând să-ţi cumperi un produs nou care costă o groază de bani, te apuci să întrebi încoace-încolo, pe unul-altul, să nu dai banii pe ceva prostie care nu te ţine nici două zile: da’ tu de care ai, da cât o costat, da de unde a-i luat-o, da îi bună, etc.

La centrala termină lucrurile stau altfel, în sensul că ai nevoie să afli mai multe informaţii. Gen, unde e montată, cum merg ţevile, pe unde merg, ce calorifere are omul, da îs mai bune caloriferele din fontă ca şi alea de metal, da ce tip de centrală ai. Şi sfaturile continuă să vină din toate părţile, de la vecini, rude, prieteni. Da nu-ţi pune Ariston că-i naşpa şi nu te ţine, că pe mine nu m-o ţinut, dupa doi ani s-o stricat. Da să nu-ţi pui nici Bosch că am io un coleg la care i s-o stricat, deci îs naşpa. Da să şti că nici Viessmann nu e foarte bună, are vecinu de la doi centrală Viessmann şi i s-o stricat după doi ani. Fiecare îşi dă cu părerea, care de pe unde o mai auzit. Dar într-un final tot pe mâna specialistului mergi, că el ştie mai bine.

Posesorii de centrală termică sunt mult mai bine văzuţi în bloc, de pildă, unul care nu are centrală, dar e văzut de multe ori beat, face parte din pleaba blocului. Pe principiul, uite-l mă pe ăla, n-are bani să-şi pună centrală dar toată ziua e la birt, de alcool are bani, da’ de centrală nu. Şi apoi vine şi răspunsul aproape pronto de la un alt vecin, “lasă-l domle că poate are prea mulţi bani şi îi dă pe întreţinere şi alcool, ce ai tu cu el dacă aşa-i place?”.

Centrala termică îţi ridică automat statutul în bloc. Nu mai eşti văzut că un om de rând, eşti văzut ca un om de rând cu centrală. Pentru prima dată în viaţa ta ai ajuns motiv de bârfă printre ţaţele de pe băncuţa din parcul de vis-a-vis. “Ai auzit, tu, şi-o pus ăia centrală… da oare de unde au bani, da or câştigat la bingo…” Viaţa ta nu mai e la fel. Ai ajuns să fi persecutat de vecini, la fiecare ieşire din bloc doi să te întrebe: “No, şi cum funcţionează noua centrală? Sunteţi mulţumiţi de ea? Încă nu s-a stricat?”. Evident, ce răspuns le poţi da curioşilor de genul ăsta, decât acesta: “Din păcate pentru matale încă merge”. Sunt unii vecini care abia aşteaptă să ţi se strice ceva cumpărat recent ca să aibă motiv să ţi-o zica pe aia cu, “ai văzut, ţi-am zis io…”

N-am nicio babă senilă pe palier care să se uite din 5 în 5 minute pe vizor şi pe geam cine vine şi cine pleacă din bloc de zici că e de la SRI. Niciun grup de pensionari care să stea în faţa scării, pe băncuţă, şi bârfind pe toată lumea. N-am nici băncuţă la scară, iar pensionarii stau pe malul Someşului, în parcul de copii, babele la pălăvrăgeală iar moşii la cărţi şi remmy. Aici în cartierul minunat unde-mi duc traiul în tihnă fiecare are locul lui. Unii în parcul de copii, alţii pe terenul de fotbal, alţii la şah/cărţi/remmy. Toţi trăiesc în deplină armonie, ca să-i zic aşa.

Revenind la vecini şi de unde mi-a venit mie să scriu despre ce oameni corecţi am în bloc. Nu, nu scriu ca să mă laud, doamne fereşte, ci pur şi simplu pentru că rar întâlneşti pe bloguri vorbindu-se despre lucruri bune. Astăzi a sunat la uşă un domn în vârstă care mi-a spus că tocmai ce s-au mutat la etajul doi, eu fiind la unu, şi că în zilele următoare îşi vor face nişte renovări în casă. Să nu ne deranjeze cumva. Omul părea destul de afectat de treaba asta şi se vedea că nu vrea să se pună rău cu vecinii. L-am liniştit zicându-i că nu e nicio problemă pentru noi . Ce m-a mişcat a fost gestul omului de a merge din uşă în uşă cerând oarecum un “ok” din partea vecinilor pentru a-şi face lucrări în apartament. N-a vrut să fie criticat şi înjurat pentru că a îndrăznit să strice liniştea (îmi scapă cuvântul pe care vroiam să-l folosesc aici). Rar mai găseşti oameni corecţi în ţara asta! Şi pot spune că nu e primul om care se mută în bloc şi face gestul acesta, de a merge din poartă-n poartă şi a-şi cere scuze pentru deranj. A mai fost un cuplu de tineri căsătoriţi care a făcut asta. Asemenea oameni merită cu adevărat RESPECT.

Iar acum că am clarificat despre ce vorbim, să spun şi cum am ajuns aici, la acest subiect. Eu stau la etajul 1, sub balcon există o grădină de câţiva metri pătraţi. Până aici nimic anormal. În grădina de câţiva metri pătraţi există gunoaie, multe gunoaie şi resturi menajere. Nu au ajuns acolo din greşeală şi nici nu le-a adus vântul. Cineva le-a aruncat, de sus. Şi nu sunt nişte simple gunoaie care se degradează repede. Sticle de vodka Polar, prezervative folosite, borcane cu dulceaţă stricată. Astea nu mi se par deloc simple, pentru că ele se degradează în câţiva ani buni. Atâta ecologie ştiu şi io.

De ce dracu e atât de greu să pui gunoaiele la coşul de gunoi din casă? Până când să mai suport nesimţirea crasă şi lipsa de bun simţ? Să nu mai vorbim şi de prostul gust, prezent tot mai des în casele românilor. Oameni buni, care locuiţi la etajele superioare, nu vă mai aruncaţi dejecţiile pe balcon, pentru că, inevitabil, când stau pe balcon la aer curat, mă uit şi în jos, şi văd rahaturile voastre în iarbă, şi mă enervez, şi sudui la greu, şi promit de fiecare dată că-i urmăresc pe ăia care aruncă gunoaie de la balcon şi le pun căcat pe preş. Niciodată nu mă ţin de promisiune. Puneţi naibii prezervativul ăla coşul de gunoi şi nu-l mai azvârliţi peste balcon, dacă vă e frică să nu-l vadă mama, tata sau bunica, puneţi-l într-un şerveţel sau futeţi-vă în altă parte. Prezervativele nu sunt biodegradabile, să ştiţi. Parol.

Aşa-i când porneşti din casă cu bijuteriile coroanei regale la gât, vizibile şi din avion. Hoţul nu a îndeplinit decât o simplă formalitate. În vremuri de criză trebuie să te aştepţi la orice.

Nu ştiu dacă am procedat bine că m-am băgat în treaba asta, sper să nu fiu chemat ca martor la proces, că n-am chef acum de asta. Unii au zis că n-am de ce să-mi fac griji că nu mă cheamă nimeni la proces că n-au de ce, alţii au zis invers. Asta e, om face-o şi pe asta dacă a trebui.

PS: Ce fain scrie tipul ăla de la criminalistică, cu stilou negru. Se vede că are ceva şcoală la activ, nu ca Gărcile din trafic care scriu cu mâna cam cum scriu eu cu picioarele.

În concluzie, atenţie cum ieşiţi din casă, mai ales la bijuteriile pe care le purtaţi la voi. Nu se ştie niciodată de unde vă luaţi una după cap şi gata sunteţi. În perioada asta sunt mulţi nebuni care bat drumurile patriei.