Munca la romani, sau altfel spus, munca facuta in bunul stil caracteristic romanesc.

Stiti ca atunci cand se face izolarea termica a blocurilor, firma care se ocupa de problema in cauza este obligata sa foloseasca o plasa cand lucreaza ca sa nu zboare tot praful si tot “materialul ala alb” cu care se face izolarea, nu stiu cum se numeste la voi, dar la noi la Cluj ii zicem scartz. Ei bine, ia ghici cine gaseste in balcon scartz dupa trei zile de cand a inceput firma-minune lucrul?

Sa muncim romaneste.

LATER EDIT: Minune, astazi, 25 aprilie 2012, au pus sus si panza din aceea protectoare pe schele, dupa ce au terminat de izolat jumatate de bloc fara. Probabil cineva le-a zis de la obraz.

Iar dacă vara ai mai multe alternative: tăiat iarba, curăţat gardul, copacii, iarna e mai greu, pentru că ai o singură variantă: curăţatul zăpezii de la intrarea în scara blocului. Dar dacă vrei cu adevărat să ajungi să fi recunoscut ca un bun gospodar în bloc şi să ai o imagine bună printre vecini, vei încerca să te impui cât mai bine şi să arăţi că meriţi acest prestigios şi atât de râvnit titlu. Ştiu, e un pic de muncă, ai de asudat, dar n-am zis că e uşor. Nimic nu e uşor în lumea asta, şi să mergi la baie e greu.

Cel mai bun moment să te remarci şi să dai dovadă că ai spiritul civic în sânge e atunci când nu e nimeni. Simplu, nu? Când eşti doar tu pe teren. Pentru că dacă joci împotriva altcuiva în acest meci împotriva troienelor există riscul să pierzi şi celălalt să fie mai bun gospodar în locul tău, iar tu să fii decât un parazit care îl ţine pe celălalt de poveşti, mai ales din cauza că s-ar putea să aibă unelte mai bune ca ale tale, gen să aibă o lopată şi tu să n-ai, să aibă un măturoi şi tu să te prezinţi cu o măturice din plastic de bucătărie.

Astăzi, când am ieşit din scară, erau doi vecini care se întreceau la datul cu lopata în faţa blocului. Când m-am întors înapoi, nu mai era nimeni, aşa că mi-am zis că acum e momentul meu, acum trebuie să mă impun pentru că am şansa să fiu remarcat de restul vecinilor. Am dat năvală în casă, am pus mâna pe cea mai rea mătură pe care am găsit-o (nu e indicat să foloseşti mătura aia bună) şi am coborât jos să-mi încep munca. La nici 10 minute, timp în care eu am curăţat toată scara de zăpadă şi am făcut-o lună, a coborât un domn pensionar fix pentru acelaşi lucru. Mă vede, şi-mi zice:

- Oh, ai ieşit înaintea mea, pentru asta am coborât şi eu. Trebe’ să dăm zăpada asta că-i periculos rău…
- Da, era să cad de două ori când am ieşit din scară…

Observaţi vă rog cum sunt vecinii, exact ca şacalii care aşteaptă prada. Stau la pândă şi când văd că nu e nimeni la dat cu mătura/lopata, coboară ei să arate cât de buni gospodari sunt.

Desigur, nu e nimic rău în toate astea, e bine că suntem tot mai mulţi care ne batem pentru titlul de “Cel mai bun gospodar în bloc”. Ori suntem gospodari, ori nu mai suntem!

Într-o altă zi, în timp ce mă aflam în exerciţiul funcţiunii la 00, aud nişte sunete ce se vor a fi muzică de la cineva. Nu ştiu dacă e acelaşi vecin, probabil să fi fost pentru că vocea era aceeaşi. Cert e că am mulţi cântăcioşi în bloc. Nu e nici prima dată nici ultima dată când aud vocalize făcute de vecini. În baie cel mai des. Semn că pe mulţi îi cam chinuie talentul.

Vă spun sincer că io n-am făcut niciodată vocalize în casă. Niciodată. Nu le-am înţeles niciodată rostul. De ce, dacă tu nu ai voce, vrei să demonstrezi cât de netalentat eşti? Şi pereţii au urechi să ştiţi, mai uşor cu vocalizele pe palier, da?

PS: am realizat că cei pe care-i aud eu sunt defapt doi, un nene şi un băiat, după grosimea vocilor.

Firma pe care am ales-o pentru centrală este Immergas, nu de alta, dar dintre toate, aceasta a primit cele mai multe recomandări din partea tuturor celor pe care i-am intervievat. Că noi am făcut în felul următor, înainte de a da undă verde pentru şantier, am mers din casă-n casă, prin vecini mă refer, să vedem şi noi care ce are, cât i-a costat toată distracţia, să ne facem o idee despre treaba asta. Exact ca atunci când ai de gând să-ţi cumperi un produs nou care costă o groază de bani, te apuci să întrebi încoace-încolo, pe unul-altul, să nu dai banii pe ceva prostie care nu te ţine nici două zile: da’ tu de care ai, da cât o costat, da de unde a-i luat-o, da îi bună, etc.

La centrala termină lucrurile stau altfel, în sensul că ai nevoie să afli mai multe informaţii. Gen, unde e montată, cum merg ţevile, pe unde merg, ce calorifere are omul, da îs mai bune caloriferele din fontă ca şi alea de metal, da ce tip de centrală ai. Şi sfaturile continuă să vină din toate părţile, de la vecini, rude, prieteni. Da nu-ţi pune Ariston că-i naşpa şi nu te ţine, că pe mine nu m-o ţinut, dupa doi ani s-o stricat. Da să nu-ţi pui nici Bosch că am io un coleg la care i s-o stricat, deci îs naşpa. Da să şti că nici Viessmann nu e foarte bună, are vecinu de la doi centrală Viessmann şi i s-o stricat după doi ani. Fiecare îşi dă cu părerea, care de pe unde o mai auzit. Dar într-un final tot pe mâna specialistului mergi, că el ştie mai bine.

Posesorii de centrală termică sunt mult mai bine văzuţi în bloc, de pildă, unul care nu are centrală, dar e văzut de multe ori beat, face parte din pleaba blocului. Pe principiul, uite-l mă pe ăla, n-are bani să-şi pună centrală dar toată ziua e la birt, de alcool are bani, da’ de centrală nu. Şi apoi vine şi răspunsul aproape pronto de la un alt vecin, “lasă-l domle că poate are prea mulţi bani şi îi dă pe întreţinere şi alcool, ce ai tu cu el dacă aşa-i place?”.

Centrala termică îţi ridică automat statutul în bloc. Nu mai eşti văzut că un om de rând, eşti văzut ca un om de rând cu centrală. Pentru prima dată în viaţa ta ai ajuns motiv de bârfă printre ţaţele de pe băncuţa din parcul de vis-a-vis. “Ai auzit, tu, şi-o pus ăia centrală… da oare de unde au bani, da or câştigat la bingo…” Viaţa ta nu mai e la fel. Ai ajuns să fi persecutat de vecini, la fiecare ieşire din bloc doi să te întrebe: “No, şi cum funcţionează noua centrală? Sunteţi mulţumiţi de ea? Încă nu s-a stricat?”. Evident, ce răspuns le poţi da curioşilor de genul ăsta, decât acesta: “Din păcate pentru matale încă merge”. Sunt unii vecini care abia aşteaptă să ţi se strice ceva cumpărat recent ca să aibă motiv să ţi-o zica pe aia cu, “ai văzut, ţi-am zis io…”

N-am nicio babă senilă pe palier care să se uite din 5 în 5 minute pe vizor şi pe geam cine vine şi cine pleacă din bloc de zici că e de la SRI. Niciun grup de pensionari care să stea în faţa scării, pe băncuţă, şi bârfind pe toată lumea. N-am nici băncuţă la scară, iar pensionarii stau pe malul Someşului, în parcul de copii, babele la pălăvrăgeală iar moşii la cărţi şi remmy. Aici în cartierul minunat unde-mi duc traiul în tihnă fiecare are locul lui. Unii în parcul de copii, alţii pe terenul de fotbal, alţii la şah/cărţi/remmy. Toţi trăiesc în deplină armonie, ca să-i zic aşa.

Revenind la vecini şi de unde mi-a venit mie să scriu despre ce oameni corecţi am în bloc. Nu, nu scriu ca să mă laud, doamne fereşte, ci pur şi simplu pentru că rar întâlneşti pe bloguri vorbindu-se despre lucruri bune. Astăzi a sunat la uşă un domn în vârstă care mi-a spus că tocmai ce s-au mutat la etajul doi, eu fiind la unu, şi că în zilele următoare îşi vor face nişte renovări în casă. Să nu ne deranjeze cumva. Omul părea destul de afectat de treaba asta şi se vedea că nu vrea să se pună rău cu vecinii. L-am liniştit zicându-i că nu e nicio problemă pentru noi . Ce m-a mişcat a fost gestul omului de a merge din uşă în uşă cerând oarecum un “ok” din partea vecinilor pentru a-şi face lucrări în apartament. N-a vrut să fie criticat şi înjurat pentru că a îndrăznit să strice liniştea (îmi scapă cuvântul pe care vroiam să-l folosesc aici). Rar mai găseşti oameni corecţi în ţara asta! Şi pot spune că nu e primul om care se mută în bloc şi face gestul acesta, de a merge din poartă-n poartă şi a-şi cere scuze pentru deranj. A mai fost un cuplu de tineri căsătoriţi care a făcut asta. Asemenea oameni merită cu adevărat RESPECT.