Am în jurul meu numai oameni corecţi şi de încredere, niciodată n-am avut parte de persoane care să mă dezamăgească. Unii ar zice acum că sunt un norocos, cum să am eu bafta asta să nu fiu dezamăgit de nimeni? Chiar niciodată? Da, niciodată… ştiu că sunt tare, dar îmi place să mi-o spună şi alţii, glumesc aici. Ok, dar nu despre apropiaţii mei vreau să vorbesc, ci despre relaţia mea cu vecinii şi despre vecini în general. Eu stau într-un bloc mare, de 10 etaje, cu oameni corecţi, respectuoşi şi plin de bun simţ. N-am avut absolut nimic de împărţit cu vreunul dintre ei. Niciodată nu mi s-a întâmplat să fiu înjurat sau luat la mişto de cineva în blocul în care mi-am petrecut ultimii 21 de ani din viaţă. Ne vedem fiecare de viaţă, ne salutăm reciproc, mai schimbăm două vorbe când e cazul şi atât. Pot să spun chiar că am cei mai de treabă vecini şi chiar să mă laud cu ei, mulţi ar vrea să fie în locul meu, credeţi-mă. Fără manele, fără certuri, fără gălăgie noaptea şi în primul rând fără nesimţiţi. Iar dacă se întâmplă cumva ca cineva să dea o petrecere de onomastică sau să îşi facă lucrări în apartament, cu o zi înainte apar şi scuzele de deranj din partea respectivului la uşa noastră şi un afiş pe uşa scării cu anunţul de deranj între orele X şi Y.

N-am nicio babă senilă pe palier care să se uite din 5 în 5 minute pe vizor şi pe geam cine vine şi cine pleacă din bloc de zici că e de la SRI. Niciun grup de pensionari care să stea în faţa scării, pe băncuţă, şi bârfind pe toată lumea. N-am nici băncuţă la scară, iar pensionarii stau pe malul Someşului, în parcul de copii, babele la pălăvrăgeală iar moşii la cărţi şi remmy. Aici în cartierul minunat unde-mi duc traiul în tihnă fiecare are locul lui. Unii în parcul de copii, alţii pe terenul de fotbal, alţii la şah/cărţi/remmy. Toţi trăiesc în deplină armonie, ca să-i zic aşa.

Revenind la vecini şi de unde mi-a venit mie să scriu despre ce oameni corecţi am în bloc. Nu, nu scriu ca să mă laud, doamne fereşte, ci pur şi simplu pentru că rar întâlneşti pe bloguri vorbindu-se despre lucruri bune. Astăzi a sunat la uşă un domn în vârstă care mi-a spus că tocmai ce s-au mutat la etajul doi, eu fiind la unu, şi că în zilele următoare îşi vor face nişte renovări în casă. Să nu ne deranjeze cumva. Omul părea destul de afectat de treaba asta şi se vedea că nu vrea să se pună rău cu vecinii. L-am liniştit zicându-i că nu e nicio problemă pentru noi . Ce m-a mişcat a fost gestul omului de a merge din uşă în uşă cerând oarecum un “ok” din partea vecinilor pentru a-şi face lucrări în apartament. N-a vrut să fie criticat şi înjurat pentru că a îndrăznit să strice liniştea (îmi scapă cuvântul pe care vroiam să-l folosesc aici). Rar mai găseşti oameni corecţi în ţara asta! Şi pot spune că nu e primul om care se mută în bloc şi face gestul acesta, de a merge din poartă-n poartă şi a-şi cere scuze pentru deranj. A mai fost un cuplu de tineri căsătoriţi care a făcut asta. Asemenea oameni merită cu adevărat RESPECT.

Coşul de gunoi e locul acela special amenajat din domiciliul nostru, conjugal sau nu, pentru o activitate care se subînţelege. De reţinut. Există 99,9% şanse ca să existe un coş de gunoi în apartamentele românilor, că nu e folosit asta deja nu mai e problema noastră. Vreau să mă refer la acea categorie de oameni care totuşi deţine un coş de gunoi, dar uită care îi sunt atribuţiile. În primul rând trebuie să clarificăm o chestie. Coşul de gunoise foloseşte pentru resturile menajere de care lumea încearcă să se dispenseze. Hârtii, mucuri deţigară, coji de nucă, ş.a.m.d. Simplu ca bună ziua, nu? Pentru unii nu e aşa de simplu.

Iar acum că am clarificat despre ce vorbim, să spun şi cum am ajuns aici, la acest subiect. Eu stau la etajul 1, sub balcon există o grădină de câţiva metri pătraţi. Până aici nimic anormal. În grădina de câţiva metri pătraţi există gunoaie, multe gunoaie şi resturi menajere. Nu au ajuns acolo din greşeală şi nici nu le-a adus vântul. Cineva le-a aruncat, de sus. Şi nu sunt nişte simple gunoaie care se degradează repede. Sticle de vodka Polar, prezervative folosite, borcane cu dulceaţă stricată. Astea nu mi se par deloc simple, pentru că ele se degradează în câţiva ani buni. Atâta ecologie ştiu şi io.

De ce dracu e atât de greu să pui gunoaiele la coşul de gunoi din casă? Până când să mai suport nesimţirea crasă şi lipsa de bun simţ? Să nu mai vorbim şi de prostul gust, prezent tot mai des în casele românilor. Oameni buni, care locuiţi la etajele superioare, nu vă mai aruncaţi dejecţiile pe balcon, pentru că, inevitabil, când stau pe balcon la aer curat, mă uit şi în jos, şi văd rahaturile voastre în iarbă, şi mă enervez, şi sudui la greu, şi promit de fiecare dată că-i urmăresc pe ăia care aruncă gunoaie de la balcon şi le pun căcat pe preş. Niciodată nu mă ţin de promisiune. Puneţi naibii prezervativul ăla coşul de gunoi şi nu-l mai azvârliţi peste balcon, dacă vă e frică să nu-l vadă mama, tata sau bunica, puneţi-l într-un şerveţel sau futeţi-vă în altă parte. Prezervativele nu sunt biodegradabile, să ştiţi. Parol.

Am uitat să vă spun că ieri am dat cu subsemnatul ca martor la un furt în bloc. Bine, martor e impropriu spus, că eu nici nu ştiu când şi unde anume s-a întâmplat, dar am zis să facem un gest şi să o ajutăm pe vecina care a fost prădată de un hoţ ziua în amiaza mare. Nu avea cine s-o facă şi trebuiau 2 martori. Cum s-a întâmplat? Din ce am auzit, un individ i-a sărit în spate vecinei chiar în curtea interioară, pe la 3-4 după amiaza. Cu toate că femeia e un pic mai bine făcută şi mai plinuţă,  n-a contat, hoţul i-a smuls de la gât lănţocul de aur de 26 de karate şi gros de un deget şi cerceii din urechi, tot din aur şi dus a fost. Pe unul (cercel) l-au găsit undeva în iarbă pierdut, dar restul o să le mai vadă când o face plopu’ pere. În primul amanet au ajuns, mai mult ca sigur, în prima juma’ de oră.

Aşa-i când porneşti din casă cu bijuteriile coroanei regale la gât, vizibile şi din avion. Hoţul nu a îndeplinit decât o simplă formalitate. În vremuri de criză trebuie să te aştepţi la orice.

Nu ştiu dacă am procedat bine că m-am băgat în treaba asta, sper să nu fiu chemat ca martor la proces, că n-am chef acum de asta. Unii au zis că n-am de ce să-mi fac griji că nu mă cheamă nimeni la proces că n-au de ce, alţii au zis invers. Asta e, om face-o şi pe asta dacă a trebui.

PS: Ce fain scrie tipul ăla de la criminalistică, cu stilou negru. Se vede că are ceva şcoală la activ, nu ca Gărcile din trafic care scriu cu mâna cam cum scriu eu cu picioarele.

În concluzie, atenţie cum ieşiţi din casă, mai ales la bijuteriile pe care le purtaţi la voi. Nu se ştie niciodată de unde vă luaţi una după cap şi gata sunteţi. În perioada asta sunt mulţi nebuni care bat drumurile patriei.

Am un vecin care trage frecvent la masea, de fapt am mai multi vecini din astia, dar unul e campion la capitolul asta. Când zic frecvent, ma refer la faptul ca pot sa numar pe degetele de la o mâna de câte ori l-am vazut treaz. Nu cred ca exista zi în care sa nu-l vezi pe 3 carari. Cred ficatul lui e din otel inoxidabil pentru ca de când m-am nascut io si pâna în ziua de azi nu o trecut o saptamâna fara sa-l vezi pilit bine. N-are nicio treaba, bea vodka ca apa, cred ca deja îi imun la lichide spirtoase.

Gore, caci asa îi zice tot blocul, când ma vede vesnic are aceeasi replica. “Ejti preten cu mine?” Da’ vesnic, de 8 ani tot cu asta ma ia. Când e pilit bine, când e treaz n-are nicio treaba cu mine. De fapt când e treaz e ca un om normal, linistit, ca un mielusel. Cum se îmbata, parca toti dracii or intrat în el. Striga, se ia de toata lumea, suduie de-l aude tot blocul. Ce tie si cu betivii astia…

Am ajuns sa-l evit, cum i-am auzit glasul cum fac cale întoarsa sau ma ascund si astept sa treaca. Daca ma vede ma strîga, si nu se lasa pâna ce nu da mâna cu mine.

- Tîca (asa ma strîga el întotdeauna)… Tîca… (si continua pâna ce ma duc la el)
- Da, nea’ Gore…
- Ma, tu iara nu dai mâna cu mine…
- Dau, nea Gore, cum sa nu dau…
- Ma, tu ejti preten cu mine?
- Cum sa nu nea’ Gore, cel mai bun.
- Ase te vreau…

Dupa asta se duce în treaba lui si nu mai are treaba cu mine. Atât îi trebe’, sa dau mâna cu el si sa-i zic ca-s preten cu el. Conversatia asta o am cu el de vreo 8 ani. Sa mai zic si ca nea’ Gore mere la pescuit treaz, dimineata si vine pilit seara? Neah, nu mai are rost.

Omu’ asta îi o comedie în toata regula. Râzi când îl vezi si-l auzi de te-mprastii. Nu stiu de ce nu s-o facut actor ca era bun. Ridica sala în aer de fiecare data. Si nu avea nevoie decât de o sticla de R26, polar sau saniuta… vodka, ma, vodka. Lichide cu multe grade.

Am un vecin pe care eu l-as pune direct în galeata cu prosti fara nicio ezitare. Si ai sa vezi de ce în rândurile urmatoare. Omul a ajuns la venerabila vârsta de 50 de ani, ca nu arata de 50 aia-i o problema, dar sa te comporti ca un pusti care îsi mai face una mica în fata monitorului, desi ai atins borna 50 la vârsta e o problema extrem de mare. Nu, tipul nu actioneaza ca un pusti, ci gândeste ca unul.

Omul e însurat, are doi copii, a fost 11 ani în America, si-a facut ceva banuti din care le-a facut toate poftele copiilor, a cumparat lucruri extrem de scumpe la care unii nici nu viseaza, 2 ATV-uri, jetski + doua masini. Pâna aici familia perfecta. Nimic nu ar putea sa strice o asemenea familie. Au bani destui cât sa duca o viata mai mult decât decenta în România. Si totusi ceva nu a mers în familia aceea, trebuia sa existe ceva care sa strice o familie perfecta , asa e întotdeauna. În viata barbatului a intrat o EA. Amanta. Probabil una mai tânara decât nevasta care i-a daruit doi copii. Evident, nevasta a aflat de relatia sotului cu tipa misterioasa. Si de aici si pâna la divort n-a mai fost decât un pas. Divortul s-a împlinit. Copii au ramas cu mama, iar el si-a gasit fericirea în bratele femeii misterioase care i-a furat ochii.

Nici prin minte nu mi-a trecut, pâna astazi, ca omul asta, vecinul nostru de atâtia ani, are asemenea obiceiuri si a fost în stare sa-si lase familia pentru o coarda de femeie. Îl vedeam prin curte, ne salutam, n-avea nicio treaba. E drept ca l-am vazut mai mult în prezenta copiilor si deloc în prezenta nevestei, dar nu m-am gândit niciodata ca ei nu mai sunt împreuna.

Motivul pentru care omul venea la bloc e unul de care râd si curcile. Acesta are doua apartamente în acelasi bloc, aceeasi scara. Într-unul sta nevasta cu copii care se afla la etajul 5 paremise, iar al 2-lea se afla la etajul 2, în aceeasi scara. Batrânul, ca tânar nu mai poate fi numit, vrea sa se mute cu coarda în apartamentul de la 2. Ati mai auzit vreo imbecilitate mai mare ca asta. Sa te muti cu amanta în acelasi bloc, în aceeasi scara unde sta fosta ta nevasta cu copii tai. Cât de dus cu pluta sa fii sa faci asa ceva? Macar daca n-o faci pentru fosta nevasta, macar gândeste-te la copii aia, cum or sa se simta ei când mama e la 5 si tata cu alta la 2!

Tara de nebuni. Cu asta le-am auzit pe toate. Unii se sinucid când se despart de o femeie, altii n-au nicio treaba. Nu conteaza ca mai exista si niste copii la mijloc, el sa fie fericit. Ca norocul ca cei doi copii îs deja mari (la liceu) si nu au probleme în a întelege stupiditatea taticului.

Daca mai zic si ce meserie a avut tipul cât a stat în România o sa muriti de-a dreptul, de râs. Dar mai bine sa o lasam asa cum e, si asa am spus prea multe.

De fiecare data c