Tag Archives: traditii
Farmecul sărbătorilor de iarnă e să crezi în Moşi
Cele mai fascinante sărbători sunt cele de iarnă, pentru că o lună întreagă nu faci decât să dai şi să primeşti cadouri, totul într-o atmosferă caldă şi primitoare, iar frigiderul şi cămara ne îmbie cu mirosuri care mai de care mai rafinate şi e singura perioadă din an în care sunt pline de bunătăţuri. Prăjituri, bucate alese, băutură, ce mai, un adevărat festin culinar ne aşteaptă în aceste zile. Şi să nu cumva să întreceţi măsura că-i păcat să vă petreceţi sărbătorile prin spitale, da? Balul sărbătorilor e deschis de Moş Nicolae, când dăruim şi primim cadouri conform tradiţiei, aducem un zâmbet pe buzele apropiaţilor şi ne bucurăm împreună de aceste zile de sărbătoare.
Iar dacă mai aveţi şi copii mici, lăsaţi-i să creadă în Moşi, şi-n Nicolae, şi-n Crăciun, pentru că ăsta e până la urmă farmecul sărbătorilor de iarnă, să dăruim şi să primim fericire, iubire şi cadouri, să crezi! Farmecul sărbătorilor e să crezi în moşi, chit că ai 20, 40 sau 60 de ani! Nu le mai umpleţi capul cu tot felul de bullshit-uri şi aberaţii că Moşul nu există, nu le stricaţi bucuria, că oricum vor înţelege ei singuri acest lucru când vor fi mari şi zău dacă nu vă va fi dor să-i mai atrageţi cu moşi.
Mie îmi plac tradiţiile şi le respect, ţin foarte mult la ele, mai ales la cele din perioada marilor sărbători, Crăciunul şi Paştele. Şi consider că fără ele sărbătorile ar fi mai triste şi lipsite de culoare.
Copii, Moş Nicolae şi Moş Crăciun există amândoi. Stau bine mersi la Polul Nord şi se cinstesc, aşteptând luna decembrie să vină să vă umple ghetuţele şi locşorul de sub brad cu cadouri.
Chiar dacă vremea de afară nu ne dă motive să credem că ne aflăm în perioada sărbătorilor de iarnă, atmosfera din casele noastre ar trebui să fie de sărbătoare.
La mulţi ani celor care poartă numele de Nicolae, Nicoleta şi alte derivaţii.
Sărbători fericite!
Primul an în care nu am fost la Înviere
Este primul an în care am renunţat la a merge la înviere. Nu ştiu exact motivul, dar parcă nu am mai simţit că mă atrag cele sfinte. M-am plictisit să-l ascult pe popa, nu am răbdare să stau la slujbă, m-am plictisit să merg şi să văd în fiecare an cum fac unii prezentarea modei în jurul bisericii, nu mai găsesc fascinaţia aia ce o aveam în copilărie cu mersul la înviere. Parcă mă simt mai altfel, nu mai simt sărbătoarea aşa cum o simţeam când eram copil, numai gândul că trebuia să merg cu udatul prin vecini mă făcea foarte fericit sau venirea iepuraşului cu cadouri, acum toate astea s-au schimbat.
Îmi repugnă tot ce ţine de biserică. Numai când mă uit la un preot îmi dau seama cât de fals şi de ipocrit e omul acela. Nişte profitori ordinari pe care nu-i interesează decât să te stoarcă de bani pentru a mai pune o căramidă la temelia bisericii sale. Muriţi!
Mi-s destul de credincios de felul meu, nu am gânduri de ateu şi nici nu port rănchiună, dar nu pot să sufăr ipocrizia preoţilor. Când aud câte un preot când zice că e sărac, că trăieşte de pe o zi pe alta îmi vine să-l dau cu capul de pereţi şi să-l întreb, da’ biserica din ce bani ţi-ai ridicat-o, din micile tale economii? Nici un preot nu e sărac, nu au cum să fie săraci din moment ce mulţi oameni creditează la biserici săptămânal. Dar să trecem peste asta.
Am impresia că Paştele şi-a pierdut din farmec. În ziua de azi marile sărbători creştine sunt un bun prilej de a umple frigiderul, a face curăţenie generală în casă, a umple cămara cu băuturi şi a te relaxa în cele câteva zile pe care le primeşte fiecare de la lucru. Puţini de la oraş ţin cu adevărat la adevăratele tradiţii de Paşte, zic de la oraş fiindcă pentru cei de la ţară tradiţiile sunt o religie. La oraş singurul gând este să ai cât mai multe bucate alese pe masă şi băuturi care mai de care şi să petreci sărbătoarea în tihnă. Copii la udat nu mai vin că ori nu-i lasă părinţii ori sunt plecaţi la bunici, de rude în vizită puţini au chef, de vizitat pe alţii iar nu au chef şi uite aşa trece sărbătoarea şi ne reîntoarcem iar la stresul cotidian, job, facturi, cumpărături şi alte cele. S-a dus dracului şi armonia sărbătorilor pascale.
Desigur, există şi părţi bune de Paşte, casa-i curată, masa-i bogată, prăjituri la discreţie şi multă bere la îndemână. De ar fi aşa tot timpul ce bine ar fi, numai că nu putem să trăim în sărbătoare toată ziua aşa că nu ne rămâne decât să savurăm momentul din plin.
Acum o să vă las că am nişte beri şi nişte prăjituri de dat gata. Distracţie faină!
Hristos a înviat!
Ne pierdem tradiţiile şi asta (cred că) ne doare cel mai tare
Ce s-a întâmplat cu tradiţia împodobitului bradului în ziua de Ajun? De ce nu o mai ia nimeni în seamă? De ce majoritatea oamenilor îşi împodobesc pomul cu o săptămână înainte de Crăciun? De ce ne pierdem aşa uşor tradiţiile astea faine pe care le avem? O mână de tradiţii mai avem şi pe alea le aruncăm la coş. De când mă ştiu am făcut pomul pe 24 dimineaţa, nu cu o zi înainte, nu cu două şi nu cu o săptămână. Aşa am învăţat io că e tradiţia şi o respect.
Altă chestie care m-a enervat este venirea preotului în a doua zi de Crăciun. Iar am văzut afiş pe uşa scării cu vine popa în 26. No ziceţi-mi mie dacă vi se pare normal ca în a doua zi de Crăciun să vină la sfinţitul casei? A a doua zi de Crăciun???? Când nici nu s-au aşezat bine sarmalele, cu musafirii în casă, el vine să dea cu apă pă păreţi şi să ia banu. La fel ca anul trecut şi la fel ca acu’ doi ani. Io ştiu, din fragedă pruncie, că tradiţia spune că în ziua de bobotează casele trebuie sfinţite. Dar nu, la noi nu, noi trebuie să fim întotdeauna mai speciali. La noi vine în a doua zi de Crăciun, ‘raţi ai dracu de ticăloşi în sutană! Numa la bani vă gândiţi, numa la bani vă stă capul. Bani, bani, bani. Vă doare pe voi în cur de tradiţie, de Crăciun, de sărbătoare. Uite de asta am rupt noi orice legătura cu biserica şi nici picior de popă n-a mai călcat în casă de vreo câţiva ani, de când a început să-l intereseze mai mult banul. Nu vreau să se interpreteze greşit, io îs credincios, cred în Dumnezeu, dar nu cred în tâlharii ăia cu robe.
Sunt tare curios cine vine anul ăsta la colindat, dacă iar vin puradei şi ţigani ca anul trecut s-a dus dracului tot spiritul Crăciunul.
De ce nu mai crede nimeni în tradiţii?
Baba de la 5
Fiindcă 5 reprezintă un număr foarte drag mie, m-am gândit că anul asta să apelez la el pentru a-mi fixa baba prevestitoare de bine. Nu e deloc un număr care să-mi influenţeze viaţa într-un fel sau altul, nu e nici vreo cifră din data mea de naştere, a numărului de la chiloţi ori şosete, nici măcar număr norocos nu-mi e, e pur şi simplu un număr care m-a ajutat de prea multe ori în viaţă ca să nu merite respect. Măcar atâta lucru să fac şi io pentru el.
Şi pentru că io găsesc câte o explicaţie logică pentru orice, normal că am şi o explicaţie despre semnificaţia zilei în care “cum o să-ţi meargă în zîua aia, aşe o să-ţi meargă tăt anu”. Numărul 5 pică vineri. Vineri e zi liberă conform orarului şi a agendei personale, şi e zîua când începe weekend-ul. Nem facultate, nem nimic în program. Aşa că, profitând de ziua liberă mi-am pus baba atunci, convins fiind că aşa o să-mi meargă tot anul. Şi nu încercaţi să mă prostiţi fiindcă ştiu că 99% din populaţia acestei frumoase ţărişoare şi-a fixat baba fix în ziua când freacă duda mai mult. Hai recunoaşteţi, nu vă mai ascundeţi. Toţi suntem aşa, profităm din plin de fiecare bucată de pauză pe care o avem. Auzi, şi cică tot io-s ăla credulul…
Teoretic voi fi liber ca pasărea cerului de baba care tocmai am fixat-o, practic e posibil să-mi găsesc singur ceva de lucru şi nu voi mai putea spune că sunt foarte liber, ceea ce se va întâmpla, căci eu când stau atunci mi se pun toate rotiţele în mişcare şi îmi vin o grămadă de idei, şi nu mă las până ce nu le văd puse în aplicare. Şi voi înjura până ce îmi epuizez tot repertoriul de înjurături iar când mă voi opri voi înjura din nou şi voi blestema zîua când Dochia şi-a dat jos al cincilea cojoc de pe ea.
Traditia, un mare bullshit
Rămăsesem dator cu rezultatul experimentului cu busuiocul, și, fiindcă eu sunt om de cuvânt, vă spun că eu nu sunt compatibil cu tradiția asta, adică la bărbați nu merge, deci doar le fete se pune. Oare dacă-mi puneam fularul cu Dinamo sub cap noaptea trecută, luau câinii campionatul?
Am pus un busuioc sub pernă, pentru că pot, pentru am vrut să văd dacă merge tradiția aia din ajun de bobotează; știți voi, aia când ți se arată în vis cu cine te vei mărita/însura. Vroiam să văd dacă merge și la bărbați. Ei bine, nu merge! Noi nu suntem compatibili cu ea, tradiția, zic. Nu funcționește la bărbați. Discriminare! Huooo! Tot ce am visat noaptea trecută au fost multe femei și sfârșitul lumii, nimic mai mult. Mă rog, femei visez în fiecare noapte, ca orice bărbat de altfel, iar asta cu sfârșitul lumii a venit ca urmare a vizionării filmului 2012 înainte de culcare. Dar dacă totuși a mers și din toate femeile alea ce mi s-au arătat în vis, să tot fie 10 la număr, una din ele îmi va fi soție. Hmmm. Cum fac să-mi dau seama care din ele e? Trag la sorți. Neah, nu merge. Merg prin excludere. Ar fi o variantă. Dar nu. Ia mai dă-le în mă-sa de ele tradiții. Da ce fac eu aici, stau și-mi bat capul cu o prostie?! O, doamne, rău am ajuns!
Toate tradițiile sunt un mare bullshit, că le avem e altceva, e frumos când știm că se păstrează ceva din generație în generație, în unele locuri firește, dar toate sunt egale cu zero. Știința le rezolvă pe toate, dar știința te poate băga și în mormânt dacă nu ști cum s-o iei.
*pentru ratații care se apucă de glume proaste le doresc multă muie.
