Tag Archives: tineret
Cât de credule sunt unele fete…
Tocmai ce am terminat o conversaţie “spumoasă” pe messenger cu o anume tipă din Galaţi, de 15 ani, e una din acele zile când îmi place să stau la poveşti pe Yahoo Messenger, dar de data asta am râs copios de această tipă şi m-am minunat cât de credulă poate fi. Deci dintr-o banală conversaţie s-a terminat cu o aşa zisă întâlnire. Deci eu dintr-un micuţ cartier al Clujului trebuie să ajung mâine la 9 jumătate în parcare la 38 cu un Rolls-Royce argintiu şi pe numele de Vlad Manea, eu habar nu am ce-i aia 38, nici măcar nu am carnet, ce să mai vorbesc de nume, cred că înţelegeţi unde bat. Totul a pornit simplu, ca o conversaţie între doi oameni civilizaţi şi s-a ajuns la caterincă în stare pură. Toată conversaţia a durat în jur de vreo o oră, la început i-am zis că nu sunt din Cluj, nu am fost niciodată în Galaţi şi nu cunosc pe nimeni de acolo, dar n-ai cu cine domle, ea a susţinut într-una că mă cunoaşte şi că ştie cine sunt. Între timp, după ce şi-a mai dat seama că nu sunt cine par a fi, am început eu să-o dau la întors, de aici începe caterinca, brusc am devenit gălăţeanul autentic care ştie tot din oraş (cu puţin ajutor din partea unuia de prin zona aia). Am dat impresia că ştiu totul despre ea, despre prietenul ei, faza cu prietenul a pornit de când şi-a dat seama că nu par a fi cine sunt şi a început să mă ameninţe cu prietenul ei: “vezi că o să ai probleme cu pretenu meu”, apoi am început să mă dau drept un prieten de-al prietenului ei. Nu am să mai continui, cert e că am râs de a început să mă doară burta, dar totuşi e trist să vezi cum îi poţi face pe unii cu câteva cuvinte.
Deci nu am putut să nu remarc credibilitatea de care dau dovadă puştoaicele pe net. Probabil dacă mă puneam bine aflam şi numărul şi codul de la cardul lui mă-sa, sau şi altele mai rele.
Sfat: Niciodată nu vă lăsaţi copii nesupravegheaţi pe internet, cine ştie unde pot ajunge. Site-urile xxx sunt doar un lucru, dar cine ştie, poate vă treziţi că v-au vândut casa pe eBay sau au jucat la cine ştie ce jocuri de noroc şi acum au de plătit milioane de verzişori.
Foame de comentarii
În internetul românesc persistă tot mai tare acest fenomen al blogurilor. Tot mai multe bloguri apar ca ciupercile după ploaie şi fiecare autor are câte ceva de spus, toţi vor să-şi bage seriosul piciorul în ea de blogosferă, în sensul că încearcă prin toate metodele posibile să mai atragă câţiva vizitatori. De la mass-uri pe Messenger, la spam pe oDC şi până la spamarea mai multor forumuri. O grămadă de tineri şi-au făcut blog şi mulţi dintre ei văd acest nou hobby pe internet ca o joacă. Nu e deloc aşa, ca să ai blog trebuie totuşi să-ţi meargă mintea şi să-ţi găseşti o anumită modalitate de scriere care să nu-ţi aducă reproşuri şi tot felul de critici. Nu o să intereseze pe nimeni dacă scri însemnări cu caracter strict personal, de exemplu ce ai mâncat, beţia pe care ai tras-o cu o seara înainte.
Îmi permit să-i amintesc aici pe: Ndrey, Ceostoy, Perfu, Beta, TheBes7, Panteras, Magic care pe lângă faptul că sunt nişte începători care încearcă şi ei să ţină pasul cu moda şi-au format un cerc al lor şi se citesc/comentează reciproc, cel puţin asta am putut eu observa după ce i-am urmărit. Nu e un lucru rău treaba asta, e chiar îmbucurător să vezi tot mai mulţi tineri care aleg să-şi facă un blog, acesta e un semn că mintea tineretului din ziua de azi începe să evolueze. Ce am mai putut observa la aceste persoane, mai sus menţionate, e că adoptă foarte mult stilul de scriere personal şi folosesc foarte multe smiley-uri în articole, lucru extrem de deranjant. Trebuie să se înţeleagă odată pentru totdeauna că un blog de calitate nu se rezumă doar la însemnări cu caracter personal şi clipuri de pe youtube.
Atacul struţilor
Dragi prieteni, trăim într-o ţară în care curentele fac legea. Suntem atacaţi, înconjuraţi din toate părţile de emotivi, cocălari, pitzipoance şi mai nou struţi. Toate acestea sunt câte un curent reprezentat de tinerii care se cred mai speciali, speciali NU în sensul bun evident. Şi dacă curentul emo îl ştim cu toţii, pe cocălari îi vedem la tot pasul, struţii sunt o noutate, sunt cocălarii la un nivel mai avansat :).
Limbajul struţilor este limitat, vorbele lor se rezumă la întrebarea ‘eşti frustrat?’ Struţii se deosebesc de ceilalţi prin freza ciudată pe care o poartă, nu contează culoarea ei, contează forma şi aspectul, de fapt această freză e elementul esenţial la un asemenea specimen. Cu cât freza este mai sus cu atât mândria e mai mare.
Tot mai mulţi adolescenţi ajung să-şi facă coafuri din acestea doar ca să fie în pas cu moda. Oare dacă îşi ridică părul le creşte gradul de inteligenţă sau de la prea multe lucruri trendy li s-a urcat la cap.
De la cocălari la hopări de lux
Pe iutub ajungi să găseşti cam tot ce se poate găsi, de la emo la cocălari, de la rockeri la hopări, de laelodia la magda şi multe multe altele.
Direct din colţul blocului, din spatele leagănului de copii nr.3 s-a născut stilul oprişan…gieee madăr facăr….
Comentaţi pe pitzipoanca.org?
Rămân uimit de fiecare dată când urmăresc update-urile de pe pitzipoanca şi cocălari câte comentarii poate atrage o singură poză şi două rânduri de text, un post are cam în jur de 50 de comentarii, poate şi mai mult depinde de cât de interesantă e. Mă întreb cam în fiecare zi cum naiba au avut blogurile astea aşa o ascensiune rapidă, cum au crescut aşa repede, cum s-au dezvoltat într-o lună cât alţii în patru, ce naiba de metode de promovare au respectivii care sunt în spatele lor de au devenit aşa de cunoscuţi, apariţii în presă, prin media, până şi la televizor s-a vorbit de pitzi.
Mă tot uit la comentarii şi ce văd, copii, tineri care caută pe internet o sursă bună de divertisment şi care nu au nicio tangenţă cu blogul, nu sunt bloggeri deloc după cum mă aşteptam, iar eternele prescurtări de pe messenger sunt la ordinea zilei.
Am şi eu o curiozitate, care-i rostul comentarilor aici, nu sunt cine ştie ce articole interesante, nu-mi oferă nicio informaţie ce scriu ăştia aici şi categoric nu mă încântă ceea ce citesc, doar mă binedispune. Sunt doar nişte amărâte de poze preluate de pe hi5 care au o descriere mai amuzantă, poze care reprezintă nişte fete mai fiţoase deci nu mă atrage deloc să comentez nişte poze şi chiar nu ştiu ce i-ar putea atrage pe restul să o facă. Mândria oare? Nu prea cred, dar orice e posibil…
Termenii aceştia de pitzipoance şi cocălari au făcut mare vâlvă în ţărişoara noastră dragă, când auzi câte unu pe stradă zicând, ‘mă ce cocălar îi ăsta’ şi nu faci altceva decât să te minunezi ce repede umblă vorbele.
Pură curiozitate. Tu comentezi pe aceste două bloguri? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce crezi că mulţi aleg să o facă?
