Tag Archives: tineret
Soluţia ideală pentru combaterea fumatului în şcoli
Nu, nu merge cu planşe, prezentări cu “de ce nu e bine să fumezi” sau afişe, astea-s bullshit-uri şi timp irosit de pomană. Vă chinuiţi degeaba şi nu faceţi decât să vă râdă puştimea în nas. Nici măcar cu amenzi nu merge, pentru că, are tata şi mama bani. Soluţia ideală pentru a combate fumatul în şcoală e munca în folosul şcolii. Fumezi? Ia dă-i tu cu mopul niţel pe coridoare. A, îţi place să speli coridoare şi continui să fumezi, nu-i bai, trecem la baie, unde toaletele abia aşteaptă să fie lustruite. Cu periuţa de dinţi. Cui îi pasă că te murdăreşti, că-ţi strici manichiura şi ajungi de râsul şcolii, data viitoare lasă ţigara şi pune mâna pe carte. Parol.
Să vezi cum nu le mai arde tinerilor de fumat în incinta şcolii, că ştiu că dau de greu dacă pun ţigara în gură şi nu dă bine la imagine. Momentan merge treaba la un liceu din Gorj, trei zile nu sunt primiţi la ore, dar obligaţi să fie la şcoală pentru diverse activităţi extraşcolare şi curăţenie. N-ar strica ca această metodă să fie aplicată la nivel naţional.
Şi n-ar strica nici ca părinţii să-i pună niţel la muncă. Fumezi? Bagă 3 săptămâni de spălat vase, 2 săptămâni de şters buda cu periuţa de dinţi şi o lună dus gunoiul. Ştiu că sunt urâte şi groaznice, cel puţin partea cu periuţa de dinţ la budă, asta-i şi ideea, să simtă pe pielea lor ce înseamnă să fumezi. Că dacă cu vorba bună nu înţeleg, poate vor înţelege cu munca că ţigările le fac mai mult rău decât bine. Şi apoi să vezi tu cum nu le mai arde de vicii şi ţigări. Numai un pic trebuie să pui piciorul în prag, ca şi părinte ori director de şcoală, numai un pic!
Mai ţine cineva un oracol?
M-au năpădit din nou amintirile, iar nostalgia a pus din nou stăpânire pe mine. Mi-am adus aminte, total întâmplător, de generală şi de cum ţineam eu un oracol. Da, vă vine să credeţi sau nu, am avut oracol, chiar dacă fetele erau mai deschise spre genul acesta de distracţie. Cât de sentimentalist am fost. Adevărul e că mi-a plăcut tare mult treaba asta cu oracolele şi tare mi-e dor acum să mai completez unul.
Pentru cei mai tineri dintre voi, oracolul era prin tinereţile noastre, a celor de 20+ ani, un caiet în care autorul scria la începutul fiecărei pagini câte o întrebare, iar colegii, prietenii şi cine mai dorea răspundea în scris la ea pe aceeaşi pagină. Mie cel mai mult mi-a plăcut pagina cu “lasă-mi o amintire”. Mamă ce de inimioare roşii şi tot felul de poezii hazlii mai primeam acolo :D Am adunat la bancuri faine din oracol de nu-i adevărat.
Stau şi mă gândesc, cu nostalgie, mai ţine tineretul din ziua de azi un oracol, mai are timp s-o facă şi pe asta cu atâtea telefoane inteligente, iphoane, ipaduri, laptoape şi PC-uri ultra-performante în jurul lui? Sincer, mă îndoiesc de asta, dar să nu ne pierdem speranţa, probabil există încă într-un colţ de ţară tineri care descoperă bucuria de a scrie într-un oracol. Şi chiar e o bucurie să ai un oracol pe care să-l răsfoieşti peste câţiva ani şi să-ţi aduci aminte de nişte oameni cu care ai împărţit cândva o bancă timp de 4 ani.
Şi ce mi-ar mai fi plăcut acum să-mi găsesc oracolul, pe care ştiu sigur că l-am păstrat pe undeva, dar nu îl mai găsesc.
foto
Dezinteresul elevului român
Una dintre cele mai grave probleme ale învăţământului autohton, pe langă informaţia multă, structurată prost, profesori slab pregătiţi care nu se aliniază vremurilor de astăzi, incompetenţa unui minister care aberează cu stil şi vorbeşte baliverne, este faptul că elevul român nu se străduieşte destul. Ok, înţeleg că nu te-ai născut vreo eminenţă cenuşie, nu ţi-a dat Dumnezeu un IQ mai mare decât numărul de la pantofi, nimeni nu are pretenţia de la tine să le ştii pe toate şi să excelezi în toate domeniile, dar măcar străduieşte-te să faci ceva bine.
Nu-ți cere nimeni să ajungi un elev de nota zece, să participi la olimpiade și să aduci diplome cu sacul, dar un pic de strădanie n-ar strica din partea ta, să demonstrezi că vrei să obții niște rezultate bune, să arăți că dorești ceva de la viață, ori atitudinea tinerilor din ziua de azi se învarte în jurului lui “las-o mă că merge așa…”. Nici mie nu mi-a plăcut matematica, fizica și chimia, au fost materiile pe care le-am urat cel mai tare, dar m-am străduit să le învăț și să iau note de trecere. Am tras de mine, m-am chinuit și am reușit. Nu a fost ușor, îi drept, nici să te caci nu-i ușor, dar trebuie să te străduiești să o faci și pe asta, pentru că așa-i sistemul, bun, rău, trebuie să trăim cu el.
Elevul roman este dezinteresat total de tot ce înseamnă sistem educațianal, cultură generală, literatură, știință, etc. Nu toți, majoritatea dintre ei, nu generalizăm. Rar auzi cate un tanăr dornic și interesat de ceva ce ține de cultură generală. Mie unul mi-a plăcut geografia foarte mult și am fost interesat să învăț mai multe despre țara mea, despre Europa, lume. Și la istorie veneam cu mare plăcere chiar dacă nu mi-a plăcut să memorez ani și războaie, dar eram fascinat să descopăr trecutul. Am fost interesant, curios să învăț lucruri noi. Unii tineri nici măcar curioși nu mai sunt.
Ce-i de făcut?
Turismul ar trebui sustinut mai mult in randul tinerilor
Pare surprinzator pentru o tara cu un minister al turismului contestat cu fiecare decizie pe care o ia, dar nu stiu cum se poate intampla una ca asta: sa vad aproape zilnic prin Cluj grupuri de turisti! Unguri, nemti, italieni si alte natii ne colinda tara. Cum se poate intampla una ca asta? :-) Oricat de contestata este frunza Elenei Udrea iata ca isi face treaba si, cu ea sau fara ea, turistii tot vin, ceea ce e un lucru bun ca mai vine cineva sa ne viziteze frumusete de tara, cu atatea locuri mirifice.
Si, ce e mai interesant aici este ca, in aceste grupuri de turisti nu prea vezi tineri, adica nu vezi deloc, sunt doar oameni trecuti de prima tinerete. Grupurile de turisti sunt usor de reperat, umbla in haita cu aparatul la gat, un rucsacel in spate, vorbind o limba straina si mereu cu capul pe sus studiind fiecare cladire ce le iasa in cale.
Batranii sunt mai dornici sa cunoasca locuri, sa se cultive, sa-si imbunatateasca cultura generala si sa afle lucruri noi, la varsta lor doar asta le-a mai ramas, sa viziteze o tara straina pe care nu a putut s-o viziteze in tinerete, fie din ratiuni financiare fie din cauza regimului care nu le permitea sa se lafaie cand vrea muschiul lor prin strainataturi. Tinerii din ziua de azi cauta mai mult oportunitati de distractie decat de cultura si de asta, cred eu, ca in grupurile de turisti ce ne colinda orasele gasesti numai batranei. Poate ar trebui sa sustinem mai mult, ca si tara zic, turismul printre tineri. Proiectele ce se deruleaza in online, ca Redescopera Romania, excursiile gen #prinOrasulmeu, #dinRomania nu trebuie sa moara si, dupa parerea mea, trebuie sa fie sustinute si in randul tinerilor. Si nu neaparat doar in Romania…
Emanciparea tineretului în 2011
Altădată băteau mingea în curtea blocului spre disperarea vecinilor care-şi culcau odraslele de amiază, acum pierd noţiunea timpului prin centrele comerciale. La o cafeluţă, la o shaormă, la un shopping, la un film, tineretul anului 2011 s-a emancipat vizibil. Un tineret matur cu o dorinţă mare de a se face remarcat şi a ieşi în evidenţă în grupul social din care face parte. Nu e rău că s-a întâmplat asta, dar parcă prea repede are loc tranziţia de la copilărie la adolescenţă şi viaţa de adult. Parcă prea repede trecem peste copilărie şi adolescenţă, ne începem viaţa sexuală la vârste fragede şi ne gândim la bani încă de pe băncile şcolii.
Vorbim aici de tineretul până-n 18 ani, pentru că după ce a atins vârsta majoratului lucrurile se schimbă radical.
Emanciparea aceasta este vizibilă în special la modul cum îşi alege îmbrăcămintea (uneori nu în concordanţă cu decenţa), e mereu la curent cu moda, preferă să-şi cumpere haine de firmă din centrele comerciale, cu prietenii sau singur decât cu părinţii care nu fac decât să-i impună ce haine să-şi cumpere, fiind vizate cele la preţuri mai pentru proletari, nu scumpeturi de firmă aşa cum vizează tânărul/a.
Relaţiile sociale devin mai importante, bârfa clasică se transformă în social-networking, care tot o bârfă e, dar una mai modernă, iar totul se rezumă mai nou la party şi alcool. Din păcate, treptat se pierde noţiunea cuvântului carte pritre englezismele clasice: shopping, mall, fast-food, party, club, etc.
Care e motivul emancipării? Internetul, reţelele sociale, anturajul, influenţa presei şi a televiziunii.
foto
