Daca eu pe la 13-14 ani dadeam 10 ron pe dulciuri sau ii spargeam la sala de jocuri pe calculator din cartier, generatia din ziua de azi arunca banii pe, tineti-va bine, tigari! Astazi am cumparat cu 10 ron, de la un plod din asta de 14 ani, o minge de fotbal. Minge buna, nene, de piele, Nike. Nu orice fel de imitatie. Mingea era ciordita de la ceva baza de antrenament, dar nu mi-a pasat deloc. A venit cu ea pe teren in speranta ca poate sa o vanda cuiva si sa se aleaga cu ceva bani. Pentru ca aveam fix o hartie de 10 lei la mine in acel moment, am zis sa o iau eu. In fond si la urma urmei, cand dracu mai prinzi asa fraieri. Atata a cerut, atata i-am dat si basta.

- No, ma, iti dau 10 lei pe ea?
- Dam
- Esti sigur?
- Da, ma.

I-am dat 10 lei si m-am ales cu o minge de piele. A luat banii si s-a dus sa-si ia tigari. Dupa cateva minute se intoarce, noi eram inca pe banca. Vine la noi, plin de el, tragand dintr-un trabuc si cu un pachet de tigari in buzunar. Avea vreo 13-14 ani! Ca sa vedeti si voi ce fac tinerii din ziua de azi cu banii primiti de la parinti si nu numai. Si ce spirit de negociator avea, imediat cum a vazut ca vreau sa-i dau 10 lei, a plusat la 12 lei. Nu i-a mers spilu cu mine, dar si de aveam mai multi bani la mine tot 10 lei primea. Nu ma face pe mine un chistoc de generala la buzunar. A zis 10 lei la inceput, apoi atata ramane, nu ne targuim ca la piata. Urasc sa ma targuiesc la bani cu cineva, mai ales intr-un magazin. Si aici ma refer la targuiri din alea de peste un leu, doi.

Ce fac tigarile din om, bata-le norocu’

Adaugat de Andreius

Nu am mai vazut bani in buzunar de vreo 2 luni, nu mi-am mai luat de imbracat de vreo 10 luni, nu am mai mancat o felie de salam de la revelion, stau in casa cu geaca si cu fesul in cap ca e mai frig ca afara(ma doare capul mereu, ca trag curent), in rest totul e bine si frumos nu? viatadecacat.net

Banii de buzunar reprezinta eternul motiv de cearta

Vrei să vezi cum arată generaţia din ziua de azi, la ce le merge mintea fetelor cu vârste fragede? N-ai destule motive să crezi că viitorul sună incredibil de prost?! Dă un click aici şi citeşte, ai să te convingi singur. O să rămâi uimit, te avertizez, dar dacă încă mai crezi că ţara asta o să se schimbe în bine atunci merită să arunci o privire.

Acuma serios, NU MĂ MAI MIRĂ NIMIC ÎN ŢARA ASTA! Pe bune vorbesc. Citiţi comentariile alea şi vorbim după.

Revin cu un post despre subiectul acesta, al câtelea oare…

Daca ar fi sa fac un top al celor mai reprezentative lucruri la oameni, cred ca în capul listei s-ar afla TUPEUL. Toata lumea îl are, putini recunosc asta. “- Eu, tupeist?! pleaca ma… niciodata”. Multi, în special tinerii, sunt plini de ei atunci când se afla în centrul atentiei si au impresia ca sunt mari si tari daca au tupeu. Înjura pe unul mai mare cu trei capete decât ei pentru ca pot… si au tupeu sa o faca pentru ca, de cele mai multe ori, individul are un frate sau var mai mare proaspat iesit din armata sau, în cel mai rau caz, din puscarie care îl apara. Îl agata în copac pe unul mai mic decât ei pentru ca poate, iar acest lucru îi da un pic de mândrie în fata gastii de la bloc. Tupeul e jegos de cele mai multe ori, dar distractiv câteodata. De ce e jegos? Pentru ca asa e el de felul lui, tupeul, zic, foarte jegos si încarcat de nesimtire pura. Nu poate fi altfel decât jegos si extrem de enervant. De ce e distractiv? Pentru ca toata lumea râde când doi indivizi se iau la bataie din cauza tupeului unuia dintre ei, care a îndraznit sa faca misto de celalalt. O fi de vina si orgoliul fiecaruia, care nu-l lasa sa sa ramâna indiferent si sa închida ochii la orice urma de ironie asupra lui. Mai sunt si din astia care prefera sa taca si sa stea în banca lui fara sa se rasteasca la el si sa-i dea satisfactie. Ca-i distractiv, normal ca nu-i un lucru bun…

Bataia e cea mai asteptata parte dintr-un clinci verbal dintre doua persoane cu prea mult tupeu. În majoritatea din cazuri iese rau pentru unul dintre ei si foarte rau pentru celalalt. Unul se alege cu capul spart, celalalt cu doua coaste rupte, unul se alege cu un ochi învinetit, celalalt cu o mâna rupta.

O bataie între doi insi aduce zâmbetul pe buze publicului ce formeaza un cerc în jurul ringului imaginar în care cei doi îsi regleaza conturile. Si publicul râde, nu se baga sa-i desparta pentru ca risca sa ia si publicul un pumn în gura iar dupa aceea se va ajunge la o bataie generala, cam la fel ca o întâlnire între galeria lui Dinamo si Steaua. Si râde, si râde, si râde si mai tare când unul se tavaleste pe jos de durere. Iar, fiind la pamânt, celalalt continua sa-l încarce de picioare, fara ca nimeni din public sa intervina sa-i desparta.

Mama lui de tupeu… No, nu-i mai bine sa stai în banca ta si sa-i ignori pe imbecilii tupeisti care umbla cu nasul pe sus?

Tineretul s-a schimbat foarte mult si odata cu el si moda cadourilor. În ziua de azi, tinerii nu-si mai doresc dulciuri, o bluza nou-nouta, o pereche de adidasi noi fiindca cei vechi aratau de parca a batut în lung si lat desertul Sahara, nici macar cartea nu mai stârneste interes. Acum la moda sunt cadourile care reprezinta un telefon nou cu mp3 player, bluetooth si alte minuni, componente pentru calculator, o placa video pe care sa mearga GTA4, un webcam nou care sa mearga fara întreruperi atunci când te arati vecinei de la patru (unii habar n-au ca întreruperile la webcam sunt din cauza netului slab) sau o tastatura din aia ultimul ragnet, fara fir, pentru a rula jocurile cât mai comod posibil.

Urmeaza majoratul. Gusturile se schimba, tinerii cresc si vor ceva mai mare. Proaspat majorii si vaccinatii tind mai departe. Scoala de soferi si obligatoriu o masina. Si cum unii parinti sunt obisnuiti sa le satisfaca toate dorintele odraslelor, nu mai conteaza ratele la banca si datoriile pe care le au, masina pentru “puiutul mamii” devine automat prioritatea numarul 1 în familie. – De unde sa ne mai împrumutam pentru o masina? – A, am gast. Îl mai stii pe Fane, ala de a fost la nunta noastra. Tipul ala bogat de are o companie de IT, zise mama catre tata. – Da, hai sa apelam la el. Cum sa nu-i cumparam o masina copilului nostru drag? Si-a luat bacul saracul cu meditatii de câteva milioane si i-am mai facut si o petrecere de majorat la cel mai scump restaurant din oras, macar atâta sa facem si noi pentru el. Sa-i facem un cadou frumos de sa-l tina minte, ca nu ajung milioanele care le cheltuim pe el.

Iar “puiutul mamii” ce face cu masina, îsi plimba mândra si pretenii prin cartier. Când vine vorba sa mearga cu ma-sa la Carrefour sa faca aprovizionarea se face ca ploua si baga tot felul de motive ridicole, trebuie sa merg la biblioteca sa învat pentru admiterea la facultate, stii cât vreau eu sa dau la facultatea aia. Si mama crede. În realitate el îsi plimba pretenii cu masina, pe bani munciti din greu. Ma-sa a luat autobuzul pâna la Carrefour si cara de zor pungile, singura. Ea stie ca “puiutul” ei e la biblioteca învatând din greu, dar el o calca prin oras. Câteodata “puiutul mamii” ajunge la televizor, la stirile de la ora 5.

Tata lucreaza si ore suplimentare, încercând sa obtina o marire de salariu la fabrica. Fane suna de zor pentru datorie. Mama si tata se mai împrumuta din alta parte pentru a plati datoria catre Fane. Problemele financiare se tin lant de familia X, dar “puiutul mamii” are mai mereu bani de buzunar pentru iesit în oras. Masina are plinul facut. Puiutului nu-i cade telefonul de la ureche si nu-i lipseste nimic. Când i se termina banii, vine la mamii si mai cere, fara rusine, iar mamii scoate 10 lei si îi da. Aia 10 lei care erau probabil banii de pâine.

Exemplul perfect de familie în România. Initial vroiam ca acest articol sa fie despre noua moda în materie de cadouri, dar am deviat de la subiect un pic mai mult si am ajuns la exemplul tipic de familie româneasca. Urmatorul articol va fi numai despre asta: cum s-au schimbat vremurile, s-au schimbat si dorintele tinerilor pentru ziua de nastere. Câteva le-am exemplificat aici, dar mai sunt câteva despre care as vrea sa vorbesc.

Nu vi se par ridicole momentele acelea când vine la tine un gog de 14-15 ani, de cele mai multe ori mai mic, care te înjura de mama focului, eventual mai si da în tine, pentru ca îsi permite sa faca pe durul ca el are pe nu stiu cine care se baga pentru el când are probleme. Daca îi arzi una dupa cap sau îi dai doua picioare-n cur imediat începe sa te ameninte cu replici de genul: “las’ ca vezi tu ce patesti, o sa ti-o iei tu” si faze din astea.

În unele cazuri prichindeii au o bunaciune de sora dupa care limbeaza “pachetele de muschi” din cartier si pentru ca ei sunt mari si tari nu au tupeul necesar sa mearga sa vorbeasca cu ea. Aici intervin prichindeii. Gogul cu muschi îl trimite pe ala mic la sora-sa sa-i zica de el, îi promite ca o sa-l apere când o sa aiba nevoie. “Daca ai vreo problema cu cineva, ma cauti”. Si uite asa prichindeii prind tupeu. Si încep ei sa (ma scuzati) faca pula mare prin cartier. Cum apare unul care nu stie multe si le arde doua dupa cap, imediat prichindelul da un telefon la gogul cu muschi. Scoate telefonul, mâna îi tremura de frica, probabil a scapat si doi stropi în pantaloni dar el continua s-o faca pe smecherul: “Stai sa dau un telefon si o sa vezi tu ce patesti acum”.

Evident ca tipul cu muschi nu o sa se bage pentru el, i-a zis doar asa sa-l faca pe ala sa vorbeasca cu sora-sa. O sa bage niste scuze ca nu e acasa, nu e în localitate, e la munca, iar prichindelul auzind asta, normal ca va zice”asteapta numa’ câteva minute aici sa vezi ca vine ala si te rupe în bataie”. Ala asteapta, asteapta si asteapta, între timp prichindelul a taiat-o printre blocuri, pâna ce se hotaraste sa plece în treaba lui ca nu vine nici dracu.

Cam asta e cu tupeul de cartier în ziua de azi. E misto sa te dai mare si tare cu nu stiu cine care a bagat 10 ani de sala într-o vara.

Prin clasele I-IV am luat premii si mentiuni la greu, în fiecare an luam câte 2-3 premii. Cele mai frecvente erau pentru purtare, desen si religie. Da, râdeti cât vreti, dar eu macar am luat ceva diplome spre deosebire de altii.  Pe lânga diplomele frumos colorate care m-au facut mândru de mine pe atunci, mai primeam si câte o carticica ca premiu. Nu era cine stie ce, dar îmi aduc aminte ca întotdeauna m-am bucurat când primeam câte o carte si abia asteptam sa ajung acasa sa încep sa citesc din ea. Eram fericit si mândru în acelasi când stateam în fata clasei alaturi de ceilalti premianti iar restul colegilor ne aplaudau. Frumoase momente.

cls. a II-a

cls. a VII-a

În generala nu prea am avut ocazia sa iau prea multe premii, dar când am luat iarasi primeam carti pe lânga diploma. De data asta mândria era mare, premiul pe care ti-l înmâna diriginta se dadea în curtea scolii si trebuia sa iesi în fata când ti se striga numele. Si daca în clasa primara acordam mai multa atentie cartilor primite ca premiu, în generala nu mai eram atât de entuziasmat. Cartile le aruncam undeva prin biblioteca fara ca macar sa le rasfoiesc, iar diplomele le puneam frumos lânga celelalte. Totusi dupa câteva zile tot aveam sa încep sa citesc cartile primite, doar nu aveam sa le las în plata Domnului pe cine stie unde aruncate. Astea doua (foto) mi-au placut cel mai tare, cel putin Lassie cred ca am citit-o de vreo 3 ori, iar Popasuri australiene mi-a placut foarte tare. Eu fiind un tip caruia îi place geografia foarte mult.

La liceu nu am avut ocazia sa iau premii, deci nu intram în discutii.

Astazi am vazut multi elevi cu diplome si carti în mâna. Mi-am dat seama de ce dintr-o data s-a umplut Clujul de tineri îmbracati la patru ace si cu flori în mâna. S-a terminat scoala. Cei care nu prea au dat pe la scoli în timpul anului, au venit în ultimele zile sa recupereze si sa-si încheie socotelile cu profesorii, constinciosii si-au revendicat diplomele obtinute pe merit si într-un final toata lumea e multumita, unii ca au evitat corigenta, altii ca au încheiat scoala cu brio. A venit vacanta de vara si asta e tot ceea ce conteaza pentru ei. Chefuri în Bamboo, destrabalari pâna dimineata în discoteci si multe multe betii. C-asa-i în ziua de azi… Dar sa revenim la cartile oferite ca premiu la sfârsitul unui an scolar. Am si eu o curiozitate. Cartile alea primite le citeste cineva sau ajung doar într-o biblioteca în care doar praful e cel care le mai atinge? La ce dor nebun de citit au tinerii din ziua azi nu ma mai mira nimic.