Tag Archives: tigari
Ţigări medicinale de la Marlboro
Eu cu ţigările nu am nicio treabă, asta v-o spun cu toată convingerea şi toată sinceritatea. Nu m-am apucat să le consum, nu mă pasionează, nu mă încântă să le încerc, o singură dată în toată viaţa am tras un fum mai mult de curiozitate şi mi-am scuipat plămânii afară, iar de atunci nu m-am mai atins de ele. Asta fu pe la 18 ani. Pur şi simplu nu mă atrag, iar pe mine când nu mă atrage ceva, nu pot să consum cu forţa sau de amorul artei.
Nu mă deranjează nici fumul de ţigară, m-am obişnuit ca oamenii să fumeze în jurul meu. Bine, nici nu mă prea încântă ideea hainelor îmbâcsite de fum, dar n-am ce face, nu pot să oblig pe nimeni să nu mai fumeze, fiecare e stăpân pe organismul lui şi decide singur ce bagă în el, iar cum în jurul meu gravitează numai fumători, asta e.
O ştire interesantă mi-a atras atenţia.
Philip Morris a lansat recent într-o conferinţă de presă în State ţigările medicinale Sinus PM, care elimină tusea şi calmează simptomele de răceală. Plus că, dacă bagi două astfel de ţigări înainte de culcare, gudronul respectiv tratat medical lucrează, iar când te vei trezi vei fi foarte odihnit, răcorit şi pregătit pentru o nouă ţigară. Adică, oarecum, ţigările astea au efecte terapeutice, trăit-am s-o aud şi pe asta.
Numai mie mi se pare foarte ciudată alăturarea asta de cuvinte: ţigări – medicină?
Stau şi mă întreb, oare le va consuma cineva?
Ce mai fac copiii din ziua de azi cu 10 ron?
Daca eu pe la 13-14 ani dadeam 10 ron pe dulciuri sau ii spargeam la sala de jocuri pe calculator din cartier, generatia din ziua de azi arunca banii pe, tineti-va bine, tigari! Astazi am cumparat cu 10 ron, de la un plod din asta de 14 ani, o minge de fotbal. Minge buna, nene, de piele, Nike. Nu orice fel de imitatie. Mingea era ciordita de la ceva baza de antrenament, dar nu mi-a pasat deloc. A venit cu ea pe teren in speranta ca poate sa o vanda cuiva si sa se aleaga cu ceva bani. Pentru ca aveam fix o hartie de 10 lei la mine in acel moment, am zis sa o iau eu. In fond si la urma urmei, cand dracu mai prinzi asa fraieri. Atata a cerut, atata i-am dat si basta.
- No, ma, iti dau 10 lei pe ea?
- Dam
- Esti sigur?
- Da, ma.
I-am dat 10 lei si m-am ales cu o minge de piele. A luat banii si s-a dus sa-si ia tigari. Dupa cateva minute se intoarce, noi eram inca pe banca. Vine la noi, plin de el, tragand dintr-un trabuc si cu un pachet de tigari in buzunar. Avea vreo 13-14 ani! Ca sa vedeti si voi ce fac tinerii din ziua de azi cu banii primiti de la parinti si nu numai. Si ce spirit de negociator avea, imediat cum a vazut ca vreau sa-i dau 10 lei, a plusat la 12 lei. Nu i-a mers spilu cu mine, dar si de aveam mai multi bani la mine tot 10 lei primea. Nu ma face pe mine un chistoc de generala la buzunar. A zis 10 lei la inceput, apoi atata ramane, nu ne targuim ca la piata. Urasc sa ma targuiesc la bani cu cineva, mai ales intr-un magazin. Si aici ma refer la targuiri din alea de peste un leu, doi.
Ce fac tigarile din om, bata-le norocu’
Se scumpesc si tigarile, din 2010
Anul 2010 va fi unul bogat în scumpiri, mult mai bogat decât anul precedent. Cresc accizele la ţigări, şi implicit şi preţul lor. Dacă stăm să ne gândim că anul acesta accizele şi preţurile au fost majorate de două ori, o dată în aprilie şi o dată în septembrie anul acesta, avem toate motivele să credem că indivizii aceştia vor să se alinieze cu preţurile după cele din UE. Nu contează că salariile sunt la fel, preţurile să crească. Şi se mai pun întrebări de genul: “De ce există atâţia cerşetori în România, atâtea jafuri, atâţia oameni care trăiesc pe stradă?” Nu e evident de ce?! În timp ce totul se scumpeşte în jur, iar salariile rămân pe loc, ce pretenţii să mai ai la un trai mai bun?
Un pachet de ţigări va costa în 2010 7,1 lei, iar în 2016 preţul va fi de 12,4 lei. Hai că până la 3 euro cât e pachetul de ţigări în Spania mai este.
Am fost acu’ două săptămâni să-mi iau o pereche de pantofi. Din 6 magazine în care am intrat, în 4 dintre ele erau preţuri de 4-5 milioane per pereche de pantofi. În celelalte două preţurile erau mai normale, în sensul că băteau undeva pe la 80-90 de lei. Ştiu că sunt din piele, de firmă, dar, după părerea mea, o pereche de 4 milioane nu e cu nimic mai bună decât una de aceeaşi calitate care are costă 80 de lei. Am purtat şi pantofi de 4 milioane şi de 80 de lei şi nu am văzut nicio diferenţă. Adică nu mi se pare că ăia de 4 milioane au ceva mai special decât ăia de 80 de lei. Să fim seriosi. Dacă se strică, amândoi se strică la fel, amândoi rămân mici la fel.
Pe mine mă lasă rece fazele astea cu “e de piele, de firmă”. Poa’ să fie şi din piele de puţă de papagal sau dincur de rinocer, nu mă tentează deloc să dau 4 milioane pe ei. Şi sunt sigur că mulţi dintre voi gândiţi aşa, în fond trebuie să fi un pic dereglat la bibilică ca să plăteşti atâta bănet pe o pereche de pantofi pe care o găseşti cu 80 de lei în piaţă.
Preţ de UE, salar de România.
Şi sunt destule firme cărora le merge de minune treaba, doar fraieri în România găseşti la tot pasul.
