Cluj-Napoca. Piaţa Mărăşti. Ora 13 şi un pic. Vântul adie uşor. Soarele s-a ascuns după nori. Freza rezistă. Ne coborâm dintr-un autobuz cu coarne. Nici nu apuci să faci 10 paşi pe trotuar că au şi sărit pe tine ca şacalii. Sunt aceşti comercianţi pe care nu-i sperie măsurile anti-criză luate de guvernul Boc. Nici nu cred că ştiu ce e aia criză. Fuste înflorate, batic pe cap, dinţi de haur, ele. Pălărie neagră, mustaţă, ei. Gelaţii, telefonul dă firmă la vedere, puradeii. Îi vezi cam peste tot pe unde se perindă multă lume. Erau în piaţa Mihai Viteazu, în faţa la Mc’Donalds, înainte să se construiască Leul. Acum s-au mutat în Mărăşti. Se prezintă numai cu produse dă firmă, aşa zic ei, şutite de prin ţări străine, aşa zicem noi ăştia fraierii care plăteşte impozite la stat.

În timp ce dădeam un ochi în vitrina magazinului Orange din staţia mai sus menţionată, după un telefon mai de “Doamne ajută”, apare lângă mine o siluetă destul de rotunjoară. Cu o fustă înflorată şi cu un batic la fel de înflorat pe cap. Pe antebraţul drept ţine o pereche de şosete dă firmă şi în mâna stângă are o pereche de adidaşi tot dă firmă. Ceea ce speram să nu se întâmple, s-a întâmplat. A deschis gura. În momentul când şi-a început poezia aproape că i-am văzut licărirea dinţilor de haur ce-i poseda. Tulai doamne că greu am scăpat de ropotul de cuvinte ce ieşea pe gura “distinsei doamne”. Nu se mai oprea din negoţ. Eu nu ştiam cum să-i zic că nu-mi trebe nimic, ea nu ştia cu cât să mai scadă preţul să mă facă să cumpăr. Dacă tu apuci să zici trei cuvinte, ea zice 20/min. Am scăpat de individa cu şosetele şi adidaşi. Intru în piaţă. Ies după o jumate de oră. Sare un mustăcilă cu pălărie pe mine. “Hai băiatu’, îţi dau nişte parfumuri? Ieftin, băiatu’. Dă firmă, băiatu”. Fraza asta repetată de câteva ori – durere de cap. Bun, scap şi de insistenţele negustorului mare şi dau de un negustor mic. Deja mă gândeam câţi dracu mai sunt ăştia în familie. Vine pruncu’ gelat la mine. “Hai domnu’, ce telefon să-ţi dau? Că te-am văzut uitându-te în magazin. Hai că io le dau cel mai ieftin de pe aici”. “Mă, zic io mai mult ca să scap de gura lui, n-am nici un ban la mine amu’, da’ te caut io săptămâna viitoare”. “Bine, domnu’, aci mă găseşti”. Şi într-un final am ieşit din perimetrul lor, fără să mai dau peste nici un negustor romales.

Deci vă recomand să evitaţi zonele astea cu mulţi oameni în care roiesc comercianţii romaleşi ca musca la… Că dacă sunteţi prinşi în centrul ariei lor de activate îi vai ş-amar, pe puţin 2 vă racolează subtil pentru a vă prezenta oferta lor la şosete, adidaşi, parfumuri, lanţuri şi telefoane. Cam tot ce se poate băga în buzunar şi sub fuste prin Italia şi Spania.