Tag Archives: TIFF 2010
TIFFit’s over
Bun aşa. S-a terminat şi prima mea acţiune de voluntariat în care am fost implicat în săptămâna ce tocmai a trecut. Festivalul Internaţional de Film Transilvania. Acolo unde am prestat în departamentul de subtitrări, sau “space department” :)) cum i se mai zice într-o variantă mai englezească.
În departamentul mai sus menţionat o trebuit să depun un efort supra-omenesc incredibil, mai rău decât dacă ar fi trebuit să dau cu sapa pe câmp 8 ore pe zi. Şi ce poate fi mai rău decât să dai space de fiecare dată când intra o replică la o proiecţie? 1000 şi ceva de replici? WTF… Adică când vorbesc oamenii ăia în film, responsabilul cu subtitrarea trebuia să dea space. Trebuia să fi atent la ce şi cum se vorbeşte, nu de alta dar nu prea era plăcut ca subtitrarea s-o ia înainte sau să rămână în urmă. Că nu toată lumea cunoaşte cea mai importantă limbă de circulaţie internaţională. Meserie grea, aşa-i? Personal, n-am avut parte de probleme prea mari în turele mele. În afară de câteva momente în care am luat-o un pic pe legheleu cu subtitrarea, adică ba dădeam prea repede ba o luam prea încet, dar în afara de asta n-am avut probleme şi m-am obişnuit repede cu softul. Nu m-a înjurat nimeni şi nici n-am primit nicio mustrare, nu s-a uitat nimeni urât la mine după ce s-a terminat filmul. Mi-a plăcut să fiu voluntar la TIFF! Dincolo de faptul că m-am simţit mai important decât aş fi ca blogger având brăţara şi tricoul de voluntar şi trecând pe lângă restul cinefililor plătitori de bilet şi intrând pe gratis la proiecţii, mi-a plăcut că am avut parte de filme şi distracţie pe săturate. Păi într-o săptămână am petrecut mai mult timp într-un cinematograf decât am petrecut în toată viaţa. Şi a fost foarte fain. Am văzut şi filme, nu multe ce-i drept, mi-a fost imposibil să le văd pe toate, dar în jur de 10 în tot festivalul am văzut. La unele am râs de m-a durut stomacul, la altele m-am plictisit îngrozitor. Dar oricum, tot mi-am făcut norma de filme pe luna asta.
Party-urile din fiecare seară le-am onorat, dar nu pe toate, doar trei seri am luat parte la chef – mai aveam şi nişte examene de onorat, mama lor! Dar au fost trei seri în care m-am simţit bine. Am cunoscut oameni faini, cu care te poţi distra şi ai ce discuta, atât în departamentul de subtitrări din care am făcut parte cât şi din alte departamente.
N-aveţi idee cât mi-a părut de rău că s-a terminat. Pe când am început să mă acomodez şi să cunosc mai mult lumea s-a terminat. Asta e, până la anul când vom aplica din nou nu mai e mult. O să-mi fie dor de bonurile de bere primite, de turnuleţele din paharele goale de bere, de lume, de tot ce a însemnat TIFF. Şi nu regret deloc că am aplicat la voluntari.
Se pregăteşte pe margine Comedy Cluj (Festivalul filmului de Comedie). Alt festival la care intenţionez să aplic. Bine nu va fi de talia TIFF-ului, dar tot e un festival important de film care nu trebuie ratat.
Ca o concluzie, a fost fain şi a meritat. Vă recomand să mergeţi la acţiuni de voluntariat ori de câte ori vi se iveşte ocazia. N-aveţi nimic de pierdut, numai de câştigat.
La programul normal
De mâine reintrăm în programul normal. Sesiune. Învăţat. Făcut bani. Chestii din astea mărunte. S-a terminat TIFF-ul. A fost o experienţă mişto pe care sigur o voi mai repeta la ediţia din 2011. O să-mi lipsească multe, dar de concluziile din primul an de voluntariat la TIFF revin după mega-petrecerea din Ring, ultimul party, din seara asta. Dacă oi mai fi în stare.
TIFF, la subtitrări
Sunt în departamentul de subtitrări la TIFF 2010. Adică acolo unde am vrut. Din toate departamentele, la subtitrări e cel mai lejer şi ce-i mai fain e că, voi vedea toate filmele care intră în festival, sau cel puţin aşa am auzit.
Săptămâna asta voi vedea ce trebuie să fac şi dacă e întradevăr aşa de lejer precum am auzit. Urmează o şedinţă mare cu întreg staff-ul şi directorii festivalului, apoi fiecare se întâlneşte cu coordonatorul departamentului în care a fost acceptat.
Teoretic sunt la prima acţiune de voluntariat în care mă implic, practic sper să nu clachez din primele zilele şi să nu fiu nevoit să-mi reproşez că am făcut o greşeală implicându-mă într-o acţiune de voluntariat.
Spotul TIFF 2010
Adică ăla în care apar şi io, ca figurant fireşte. Acuma no, eu mă văd şi asta e cel mai important. Sunt ăla cu jachetă albastră cu alb care stă lângă cele două domnişoare îmbrăcate în alb de la început. Asta aşa, ca să ştiţi că nu vorbesc aiurea.
Zi de trecut în calendar cu roşu
Astăzi a fost o zi de trecut în calendar cu roşu şi de povestit nepoţilor. E prima zi din viaţa mea în care m-am simţit important. Am stat în lumina reflectoarelor alături de maestrul Florin Piersic la filmarea spotului TIFF 2010, ca figurant ce-i drept, dar oricum… sunt şi eu pe acolo, undeva, alături de maestru. Nici nu vă imaginaţi ce mândrie e să fi filmat, să joci într-un film, fie el şi de câteva minute, să fi acolo când se strigă acţiune-cameră-motor. Moment kodak! Bine, un figurant deaia e figurant că nu are nicio replică şi nu iese cu nimic în evidenţă în film, decât cu prezenţa, dar totuşi eşti prezent acolo. Au meritat toate orele de stat în picioare, aşteptat după montaj, duble, duble şi iar duble. Bine, pentru Florin Piersic filmarea asta a fost o joacă de copil, dar noi am simţit că nu se mai termină niciodată. Atâtea cadre, atâtea repetiţii până la ok-ul final. Ptiu… Acum ştiu ce înseamnă să faci un film adevărat de două ore, din ăla cu efecte, acţiune şi minuni din alea. A fost o experienţă mişto.
Şi acum gata cu momentul de mândrie care m-a cuprins şi să vă explic şi cum am ajuns să stau alături de Florin Piersic. Mare chestie nu e, toţi voluntarii TIFF de anul acesta au trebuit, cine a vrut, să facă pe figurantul în spotul TIFF 2010. Am fost vreo 70. Şi cum am aplicat şi eu la voluntari TIFF zilele trecute evident că am fost printre ei. Nu te întâlneşti în fiecare zi cu o ocazie ca asta. Spotul s-a filmat în faţa la Republica (sau mai nou, Cinema “Florin Piersic”). Figuranţii aveau datoria să formeze nişte grupuleţe şi să discute, fără să privească în cameră sau la actori, adică să fie cât mai naturali posibil.
Nu vă mai zic că am fost unul dintre cei care a avut onoarea să dau mâna cu maestrul Piersic, înainte de filmare, când ne-a ţinut o povestioară de vreo o jumate de oră. Am scăpat bine, ca norocul, s-a oprit la câteva faze mişto din filmele lui pentru că a trebuit să filmeze. Oricum ca să-l asculţi pe Florin Piersic trebuie să-ţi iei concediu, şi nici atunci nu-i sigur că termină tot ce are de povestit.
Ok, gata, am revenit cu picioarele pe pământ din euforia ce m-a cuprins. Ne întoarcem la viaţa noastră banală de student şi lăsăm viaţa de artist pentru alţii.
