Mie îmi plac show-urile, sunt mare fan al acestor producţii televizate, nu neapărat muzicale, şi le urmăresc cu mare plăcere. Nu mă pricep la muzică, nu am cunoştinţe în domeniu, dar nu mă poate opri nimeni să-mi dau cu părerea şi să spun ce-mi place şi ce nu, şi să judec care concurent îmi place şi care nu, după ureche bineînţeles. S-a terminat Vocea României, concursul care paraliza toată România marţi seara şi sălta ratingul PRO-ului la cifre impresionante. A câştigat Ştefan Stan, concurentul lui Smiley, care nu a primit prea multe şanse de la nimeni. Nici eu nu i-am dat prea multe şanse, recunosc, cu toată neruşinarea. Nu ştiu de ce, dar am crezut că va câştiga unul din concurenţii lui Moga, pentru că e Moga totuşi, omul sub a cărui semnătură se află trei sferturi din muzica românească. Mulţi zic că nu a câştigat pe bune, că nu merita Ştefan să câştige, că nu are voce, că l-au votat maneliştii şi gagicile pentru vestimentaţia cam sumară cu care s-a afişat pe scenă de fiecare dată. Tipic românesc. De asta nu va merge nimic în ţara asta, că veşnic găsim câte ceva, o chichiţă mică de care să fim nemulţumiţi şi când nu ne place ceva la un om, primul lucru pe care-l facem este să criticăm şi să aruncăm cu rahat. Suntem atât de înverşunaţi când nu iese ceva cum vrem noi, vorbesc de anumite persoane, încât unii sunt în stare să se certe cu absolut toată lumea care i se împotriveşte pentru a-şi susţine cauza.

Eu atât vă zic, mie mi-au plăcut toţi concurenţii din prima ediţie a acestui concurs şi mi-a fost tare greu să-mi dau cu părerea cine va câştiga trofeul pentru că toţi au fost buni şi s-au prezentat admirabil. Acum că au mai fost mici scăpări la capitolul alegerii pieselor, iar antrenorii nu le-au nimerit chiar de fiecare dată, per ansamblu a fost o mega-competiţie care a pus din nou rezultatul de egalitate între PROTV şi cuvântul profesionalism. Niciun concurent nu m-a dezamăgit, iar de la un episod la altul am avut pe altcineva favorit tocmai din cauza asta, pentru că erau prea buni. Iar ca să fiu sincer până la capăt, aşa cum îmi place mie să fiu tot timpul, eu mă bucur pentru Ştefan că a câştigat, voce are, atitudine de show-man are, prezenţă scenică fără doar şi poate că are. Vocea aia uşor răguşită a făcut diferenţa, părerea mea. Ştefan are toate caracteristicile unui star şi, recunosc, chiar m-aş duce la un concert de-al lui când va fi să fie. Şi dacă mă enervez, poate îi voi cumpăra primul album, chiar dacă favoriţii mei erau Iuliana Puşchilă şi Cristi Sanda în finală.

Aştept cu mare interes şi finala X factor, chiar dacă ca şi concurs m-a dezamăgit total. Vreau să văd dacă va câştiga într-adevăr cineva care chiar are factorul X în el, că atunci când erau în preselecţii la Cluj, i-am auzit pe Răzvan şi Dani cum repetau şi se lăudat întruna că X Factor va fi un concurs pe bune. Să vedem dacă chiar aşa va fi. Deşi au cam gafat impardonabil când au fixat marea finală pe 1 ianuarie. Cine dracu credeţi că se va uita la finală pe 1 ianuarie, după mega-petrecerea de revelion? Voi încerca să prind live-ul, dacă nu, şi reluarea a fi bună.

Monica Tatoiu. E regina neîncoronată a părerilor. Vorbeşte despre orice, cutremure, politică, sport, vedete, media, sănătate, învăţământ. Are argumente în toate domeniile, nu cred să existe ceva despre care să nu vorbească. Dacă ar avea ocazia sunt sigur că ar avea ceva de spus şi despre reproducerea la ornitorinci. De unde are femeia asta atâta timp liber să onoreze toate invitaţiile, nu ştiu. De unde are atâtea argumente despre orice, iar nu ştiu.

Bogdan Naumovici. În momentul când am început să scriu articolul ăsta era prezent la Antena 2 alături de Tanţa dându-şi cu părerea despre al doilea divorţ al anului, Pepe şi Zăvoranca. Altădată l-am văzut la Realitatea vorbind de politică, altădată la Antena 3 vorbind de mediu, de presă şi de cai verzi pe pereţi. Nu contează trustul şi subiectul emisiunii, el merge să dea din gură. De lucrat el lucrează în advertising, dar se pare că are cam mult timp liber.

Întrebarea e, îi plăteşte cineva pe oamenii ăştia să apară zilnic la televizor? Au parte şi de altceva în afară de expunere publică în media? Îi ajută în vreun fel prezenţa la televizor, că pe mine mă depăşeşte total subiectul? Un kilogram de cartofi la piaţă, un voucher de 300 lei la Cora, ceva beneficii serioase? S-a umplut televizorul de părerişti generalişti care au câte un cuvânt de spus în orice domeniu, pe orice program comuţi dai de unul, apar ca ciupercile după ploaie.

Desigur, dacă o să ajung io la televizor vă daţi seama că uit tot ce am zis aici :))

Chiar dacă de multe ori nu prea am ce vedea la televizor, io rămân un fan dedicat al cutiei ăleia ce emite imagini şi sunete de pe întreg mapamondul. Că nu înţeleg io majoritatea emisiunilor româneşti ce rulează asta-i o problemă, dar oare ce înţelege un turist din grila noastră de programe când ia telecomanda seara în camera de hotel după o zi de plimbare prin frumosul oraş unde a ales să-şi petreacă concediul?

Sigur ştiţi despre ce vorbesc, că doar toţi am fost într-un concediu/vacanţă peste hotare, o dată, de două ori sau de mai multe ori, depinde de bugetul fiecăruia. Cu siguranţă vă amintiţi de serile când ne retragem în camera de hotel, luăm telecomanda în mână şi începem să zappăm prin programul lor. De cele mai multe ori închidem televizorul pentru că nu înţelegem o iotă limba lor, iar dacă nu găsim discovery, animal planet sau vreun alt post in english atunci ne punem la somn că n-are rost să ne chinuim.

Ideea e că, bag de seamă că aşa face şi turistul străin ce vine-n România să viziteze, relaxeze şi să se bucure de frumuseţile patriei noastre. Închide televizorul după primele programe că nu înţelege nimic din prea-frumosul nostru program televizat.

Dar totuşi, sunt tare curios, ce ar putea înţelege el, străinul obişnuit cu programe mai serioase din ţara natală, când dă pe Antena 3 şi vede nişte oameni îmbrăcaţi la costum discutând despre un anume Băsescu (menţionez că nu toţi străinii ştiu cine e preşedinte în ţara pe care o vizitează, mai ales dacă ţara e, iertaţi-mi comparaţia, din lumea a treia). Sau când ajunge pe OTV şi ecranul e plin de sondaje şi fâşii de text iar într-un colţişor se vede şi prezentatorul, un tip cărunt, mic de statură, uscăţiv şi cu cearcăne vorbind despre ceva. Sau dacă e după 23, ce Doamne ar putea înţelege din emisiunea lui Capatos, când intră cele două prinţese de Bamboo, Crudu şi Drăguşanu, în platou, decoltate şi cu fustiţe scurte. Sau din emisiunea lui Badea, când văd un tip care citeşte din ziare.

Şi tot la Discovery sau Animal Planet se vor opri. Sau PROtv care au un program mai spălat (bine, nu când e State de România).

Da, ştiu, nu mergem în concediu în afara ţării să ne uităm la televizor, mă refer de zilele ploioase sau nopţile când n-avem somn.

Bendeac e un profitor şi jumătate, şacalii aceştia din media care vânează aceste interviuri cu aşa zise-le “fenomene” de pe youtube sunt nişte profitori ordinari lipsiţi de scrupule. Majoritatea televiziunilor profită de pe urma handicapaţilor, a oamenilor cu probleme, a morţilor, a pitzipoancelor şi cocălarilor, a prostiei. De-aia am ajuns unde am ajuns…

Cine zice că televiziunea promovează cultura să-şi tragă două palme urgent fiindcă vorbeşte prostii. Nimic nu e mai grotesc şi mai sinistru decât să vezi televiziuni ahtiate după rating cum caută tot felul de modalităţi prin care să mai atragă telespectatorii, iar singura modalitate prin care pot face este să “calce” pe cadavre, să aducă pe sticlă oameni cu probleme mentale supunându-i unui tir de întrebări penibile, să promoveze  prostia şi incultura.

Morar l-a adus pe sticlă pe Sorin Ţiganu. Bendeac, acest falnic luptător împotriva piţipongelii, cocălărismului şi a prostiei, îşi câştigă pâinea de pe urma mizerilor care le detestă atât de mult. Mădălin Ionescu l-a promovat pe distrusul ăla de Fernando, Capatos aduce în fiecare noapte câte o pitzipoancă şi-un cocălar de pe prima pagină a hârtiilor de budă numite tabloide. Totul pentru că “asta vrea publicul, asta dăm”. Care public, domnule? Cine vrea mizeriile astea la televizor îi un gunoi social, probabil şomer sau asistat social, cu 8 clase.

Profitaţi, dragii mei, profitaţi până mai puteţi, or să se termine toate astea odată şi odată, iar când nu veţi mai avea proşti, inculţi, analfabeţi, bolnavi mintal de promovat atunci veţi fi nevoiţi să apelaţi la cultură, ceea ce va fi foarte difil pentru voi.

Profitorii din televiziuni sunt doar nişte gunoaie ale societăţii moderne. Şi o zic cu toate sinceritatea posibilă, fără să-mi pese de eventualele înjurături pe care s-ar putea să mi le atrag din partea acestora.

Pentru că pur şi simplu sunt atât de mulţi gameri în ţara încât ar fi nevoie de un program tv de unde să aflăm ultimele noutăţi din domeniul jocurilor.

Pentru că ar fi super mişto să stai în fotoliu şi să urmăreşti un buletin de ştiri numai cu jocuri.

Pentru că ar fi fain să vezi trailere de jocuri la televizor.

Pentru că pur şi simplu gamingul a acaparat 3 sferturi din casele românilor.

Pentru că în aşa fel copiii nu vor mai sta cu ochii în calculator ore-n şir ci vor mai da un ochi şi pe la televizor.

Pentru că e singurul capitol la care şi fetele se pricep aproape la fel de bine ca băieţii, vezi blonda de la începutul trailerului.

Dacă crezi că gamingul merită să fie pus pe cablu, votează!

Sper ca asta să nu rămână doar la stadiul de vorbe.