Tag Archives: suporteri
Lecţia de fotbal a lui Dan Petrescu
Universitatea Cluj s-a întors acasă din a doua bejenie în istorie, acolo unde îi este locul, pe stadionul de pe malul Someşului. Cluj Arena, sau pentru nostalgici, Ion Moina. Eu am mai văzut coregrafii făcute de suporteri, dar cea de ieri m-a surprins plăcut. S-a muncit serios la cea de la peluza 1, dar nu am înţeles mesajul coregrafiei de la tribuna 2 cu cartoanele galbene şi albe. Cred că nu numai eu n-am înţeles-o, mulţi se întrebau în jurul meu ce vrea să însemne. A fost fain momentul când organizatorii s-au gândit să facă un tricolor uman din oameni. S-a întâmplat la peluza 2 unde am stat eu şi cred că s-a văzut frumos pe cameră. Eu am stat în zona albastră, btw. Nu mă mai lungesc cu laudele, cuvintele sunt de prisos, jos pălăria pentru spectacol.
Să vorbim şi de fotbal totuşi. Dan Petrescu nu a ţinut cont că e un meci amical de inaugurare a arenei, un meci de sărbătoare pentru întreaga suflare a şepcilor roşii şi i-a îndemnat pe băieţii lui la victorie, pe care a şi obţinut-o la scor încă (4-0). Oricum aş lua-o, Kuban e echipă tare şi bine pusă la punct, iar asta s-a văzut pe teren. Nu e o greşeală că sunt revelaţia sezonului în Rusia. Le merg pasele foarte bine, relaţiile de joc sunt bine închegate, parcă ar juca de-o viaţă împreună. Chiar nu m-ar mira să-i vedem în Europa League anul viitor, sau de ce nu, în Champions League. Cei mai mulţi sunt de părere că ar fi trebuit s-o lase mai moale în acest meci, alţii cred că a făcut bine că l-a tratat cu seriozitate, că doar fotbalul e fotbal, câştigă cine poate, pierde cine nu poate câştiga, indiferent că e amical sau nu, doar aşa ne vedem nivelul. Adevărul este că Petrescu ne-a predat o adevărată lecţie de fotbal din care putem învăţa multe dacă ştim unde să privim, chiar dacă asta a însemnat să strice fiesta suporterilor şi să înnece în amărăciune o seară perfectă.
Din punctul meu de vedere, al suporterului de serviciu care e familiarizat cu fenomenul sportiv câtuşi de puţin, cred că atitudinea cazacilor de a juca la victorie acest meci este una bună, pentru că în aşa fel scăpăm de zvonurile de genul “i-au lăsat să câştige ca să-şi inaugureze stadionul cu o victorie” sau “n-au tras tare ca să nu le strice sărbătoarea”. Nu, fotbalul se joacă pe goluri şi pe scor, amical sau nu, datoria fotbalistului e să-şi ajute echipa să câştige atunci când intră pe teren. Orice meci trebuie jucat la victorie. Faptul că o echipă nu e capabilă să lege mai mult de două pase şi face greşeli copilăreşti în apărare, nu mai e problema adversarului. Fiecare îşi cunoaşte cel mai bine bucătăria internă a clubului.
În peluză galeria a fost din nou la înălţime. Coregrafie de excepţie, momente emoţionante cu trecutul, prezentul şi viitorul Universităţii, valuri ca pe marile stadioane şi retragerea de gală a lui Cristi Pojar. Ne-am întors acasă!
Ne vedem la meciul cu Braşovu de duminică, 16 octombrie. Acolo-i examenul serios.
A raportat în direct de la Peluza 2, zona 2G, al vostru suporter înfocat,
Vasile Manu
Mai multe poze aici.
De ce Universitatea e mai iubită decât CFR?
Mulţi dintre cei din Bucureşti şi din alte oraşe nu reuşesc să înţeleagă rivalitatea asta pe care o ducem noi, Şepcile roşii, cu rivalii trupei din deal, uneori o ducem la extrem, cu violenţă, bătăi de stradă şi toate alea neplăcute care ajung subiect în ziare. Nu de puţine ori m-am confruntrat cu întrebarea: de ce Universitatea e mai iubită decât CFR, întrebare la care, vă spun sincer, am avut mari greutăţi să răspund, nu pentru că n-aş avea ce să le spun, ci pentru că nu ştiu ce să aleg să le zic din multitudinea de motive existente, sunt atâtea de spus încât ţi-e şi greu să faci o schiţă.
Aşadar, de ce există rivalitate între două echipe din acelaşi oraş şi de ce Universitatea e mai iubită decât rivalii din dealul Gruia? Universitatea are renumele de echipă fanion a oraşului, nu e de ieri stabilită treaba asta, ci de 90 ani! Toţi suporterii pe care-i are Universitatea sunt lângă echipă de când s-a înfiinţat, nu de când a promovat echipa, iar aceştia nu aşteaptă să primească obiecte promoţionale cu titlul gratuit în schimbul susţinerii lor pătimaşe, cum se întâmplă din păcate pe la alte cluburi. Suporterii ăştia sunt lângă echipă cu sufletul şi ar merge cu ea, echipa, şi-n divizia C (au şi fost deja), chiar şi la judeţeană (Doamne fereşte) dacă e nevoie.
Mie unul nu-mi place violenţa şi mă întristez când aud că suporterii noştri au mai căpăcit nişte cfrişti. Serios, nu e plăcut, e o pată neagră pe blazonul clubului. Ni se duce vestea de echipă de huligani şi în plus, nu văd rostul bătăilor ăstora. Ce rost are să-ţi pierzi timpul cu o mână de puşti, pensionari şi femei, care săracii, vorba aia, n-au nicio vină decât că se află la locul şi la momentul nepotrivit. Suporterii echipei CFR nu sunt fanatici, nu se pot numi galerie, sunt doar nişte oameni simpli care au ajuns pe stadion pentru a vedea fotbal, iar scandările pe care le auziţi din peluza lor (în boxe) sunt motive de a atrage atenţia că, “suntem şi noi aici, existăm, avem galerie”. Scutiţi-mă vă rog de eterna scuză cu “suporterii lor sunt liniştiţi, civilizaţi şi modele pentru alţii”. Cei care se învârt prin fenomen ştiu care e adevărul, cum umblă băieţii din pseudo-galeria din Gruia să instige la violenţă şi să-i provoace pe rivali, iar U-işti cum sunt foarte orgolioşi din fire nu ratează nicio ocazie de a-i pune pe fugă pe aceştia.
Pe mine mă leagă mai multe decât credeţi de Universitatea, mult mai multe şi susţin echipa asta cu întreg sufletul din dotare. Taică-mio îmbrăcând ceva ani tricoul cu potcoava pe piept şi jucând pentru acest club, dar asta e o altă discuţie. Simt fluturi în stomac când aud imnul, mi se face pielea de găină când mă aflu în mijlocul galeriei, ştiu aproape toate cântecele şi cele dedicate clubului, am o grămadă de materiale cu istoria clubului şi freamăt atunci când echipa are meci. Mă bucur ca un copil care a primit o jucărie nouă atunci când câştigăm şi sufăr din greu atunci când pierdem. Asta înseamnă să fii suporter adevărat, nu de conjunctură.
Universitatea scoate în stradă mii de oameni, copii, bătrâni nostalgici, femei, bărbaţi. Aşa s-a întâmpla şi ieri la prezentarea lotului, unde centrul Clujului a fost din nou colorat în alb-negru. Pentru a nu ştiu câta oară. Şi să stai în mijlocul galeriei cântând imnul şi ovaţionând echipa îţi dă aşa un feeling plăcut. Nu de puţine ori s-a spus că “U” este cea mai frumoasă vocală din tot alfabetul, eu aş merge mai departe şi aş zice că nicio altă literă nu are rezonanţă pe care o are “U”.
Universitatea Cluj a revenit acasă!
Ce minte pot avea suporterii români…
Presupun că aţi văzut meciul de aseară. Finala cupei României dintre Steaua – Dinamo, câştigată de stelişti cu 2-1, asta în caz că aţi fost prea mahmuri sau somnoroşi la ora aceea. Dacă l-aţi văzut înseamnă că aţi văzut şi faza în care Torje aproape că a dat cu capul de o fumigenă aprinsă, aruncată în teren de nişte cretini. Iar dacă nu s-ar fi ferit, Gabi ar fi luat-o în plin, provocându-i nişte arsuri destul de urâte. Plus că a mai pierdut şi un tempo la faza aceea, nereuşind să dea o centrare bună. Şi, ce-i mai trist este că, faptul s-a consumat în tribuna unde erau suporterii dinamovişti (sau nu?), ceea ce mi se pare mult mai regretabil.
Ce minte pot avea suporterii ăştia ai noştri, unii dintre ei, nu generalizăm că nu sunt toţi la fel, când fac asemenea lucruri? Cât de idiot tre’ să fi să arunci cu fumigena înspre jucători existând riscul să-l nenoroceşti pe unul pe viaţă, care are ghinionul să joace pentru echipa adversă?
Fumigenele sunt faine, fac o atmosferă de Copacabana, dar nu în mâna idioţilor care le folosesc să dea foc la scaune şi să le arunce după jucători. Păcat că se distruge fenomenul ultras din cauza unor neanderthalieni.
Rivalitatea la fotbal, pe înţelesul tuturor
În fotbal, ca şi în orice alt sport, există rivalitate între două echipe, o rivalitate mult acerbă dacă echipele provin din aceeaşi regiune/oraş.
Ca microbist şi om care urmăreşte destul de intens sportul, mă confrunt cu o problemă destul de des întâlnită. Există anumite persoane prin anturajul în jurul căruia orbitez care nu înţeleg rivalitatea în sport, luam fotbalul ca exemplu, că-i cel mai bine văzut: cei care nu se dau microbişti ci simpli spectatori au impresia că fanatismul din tribune e o joacă de copii mici. Ei cred că pătimaşii suporteri ai celor două echipe din Cluj, CFR şi Universitatea, ar trebui să-şi unească forţele şi să susţină ambele echipe atunci când joacă contra unei echipe din altă regiune, din Bucureşti de pildă. Sau când a jucat CFR recent în Europa. Mamă, mamă ce m-am luat la rost unii că de ce nu ţin cu CFR, că-s clujeni, că joacă în Champions League şi alte baliverne din astea. În opinia lor, dacă CFR joacă în Europa, automat suporterii Universităţii trebuie să-i susţină, pe motivul clasic şi banal, sunt de-ai noştri. Şi dacă sunt de-ai noştri, ce? Trebuie să-i susţin? Suporterii de la Espanyol ţin cu Barca când joacă în Champions League, că sunt din acelaşi oraş? Sau cei de la Atletico ţin cu Real când joacă contra Barcei, că sunt din Madrid ambele? Categoric nu, pentru că acolo e fiecare cu echipa lui şi nimic mai mult, fiecare cu aia mă-sii, ca să zic aşa. Totul se rezumă la popularitatea unei echipe. Totul depinde de numărul de suporteri pe care-i are, dacă are mai puţini, ghinionul lor, dacă are mai mulţi, foarte bine, dar cei care simpatizează cealaltă echipă din regiune/oraş nu pot susţine echipa rivală. Nu se face aşa ceva nicăieri. Mergi pe stadion, te uiţi la meci, dar nu eşti obligat să ţii cu echipa gazdă dacă e din acelaşi oraş, tu fiind fanul celeilalte echipe din oraş. Mergi doar să vezi fotbal, să asişti la spectacol, un recital de goluri, din astea.
E greşit când spui, dacă sunt două echipe în acelaşi oraş, oamenii ar trebui să le susţină în mod egal pe amândouă. N-ar mai fi fotbal dacă nu ar mai exista rivalitate şi fanatism, fotbalul nu ar mai fi la fel dacă ar lipsi popularitatea, pentru că oricât ne-am chinui noi să demonstrăm că nu e aşa, popularitatea face parte din fenomen, ea dă culoare sportului, ea îl face mai spectaculos şi mai intrigant.
Hit-uri pe stadioane
Noul hit pe stadioanele naţionale de fotbal, şi nu numai, este de departe “Becali pleacă din Ghencea!“. Dar va trebui mult până să bată clasicul “Mitică la puşcărie” ce se aude pe absolut toate stadioanele din ţară.
E amuzant cum aceste două personaje nu-şi dau seama cât rău fac fotbalului doar cu prezenţa. Becali şi Dragomir îi ia pe toţi cei care îi înjură drept “vagabonzi”? Oare toţi contestatarii sunt vagabonzi şi locul lor e la puşcărie?
