Tag Archives: spaga
Corupţie, pasăre sură
Când vine vorba despre corupţie toată lumea are ceva de spus, toţi ne simţim datori să ne dăm cu părerea despre acest subiect, care a ajuns de mainstream în secolului 21. Se vorbeşte peste tot despre asta, şi nu doar în România, în toate ţările, buletinele de ştiri au cel puţin o ştire despre ea, tema de dezbatere la talk-show-uri o are în prim-plan pe mândra corupţie, analiştii politici se bat care mai de care în argumente să demonstreze dacă a luat sau a dat mită unul sau altul.
Şi, printre atâţia specialişti, apare o întrebare de la un simplu cetăţean, foarte logică de altfel, tu ai lua dacă ţi-ar oferi cineva bani?, că de dat ştiu că toţi suntem de-o moralitate ieşită din tipare şi nimeni nu dă mită, niciodată. Sau nimeni nu recunoaşte că dă mită. Vai, cum să dau şpagă, eu nu fac aşa ceva, zic toţi în cor atunci când îndrăzneşti să-i loveşti cu o asemenea întrebare. Realitatea îi contrazice, dar să nu intrăm în detalii că nu e momentul acum. Totuşi, când vezi mulţi bani în faţa ta, de preferat euro, primului instinct pe care îl ai este să faci in aşa fel încât să îi ai, nu? Aşa gândim toţi. Cum să refuzi banii pe care ţi se oferă? Nicio fiinţă bipedă nu poate să refuze aşa ceva. Aşa cum tigrul nu poate refuza să se înfrupte dintr-o căprioară când îi trece pe sub nas, aşa şi omul nu poate refuza bani când îi primeşte. Asta e natura omului, i se activează instincul acela de prădător când vede bani în faţa ochilor.
Şi atunci ne mai mirăm că numai ştiri despre oameni arestaţi pentru acte de corupţie vedem, când şi noi am face la fel? Nu s-a născut încă omul acela care să fie atât de incoruptibil şi corect încât să refuze bani. Mai avem de aşteptat vreo câteva zeci de ani.
La fel cum meseriile de pantofar, ceasornicar, croitor nu vor muri niciodată, că întotdeauna se va strica un pantof, un ceas sau se va rupe o haină, aşa nu va muri niciodată meseria de agent DNA, că întotdeauna vor exista corupţi de arestat. Iar copiii când vor fi întrebaţi ce vor să se facă când vor fi mari, vor spune că vor să lucreze la DNA, ca să-i aresteze pe oamenii răi. În curând meseriile de pompier sau poliţist va dispărea dintre preferinţele copiilor. Foarte curând.
Acum le-am vazut pe toate
Nu o să comentez nimic legat de nepromovabilitatea în masă la bac pentru că nu-mi pasa şi chiar nu am de gând să mă enervez pe tema asta, dar alt aspect legat de acest examen de maturitate m-a frapat şi m-a făcut să-mi pun multe semne de întrebare legat de ţara în care trăiesc. Deci, ştiam că se umblă cu japca pe la examene, da’ nu credeam că în halul ăsta. Acum pot spune că le-am văzut pe toate.
42 de dăştepţi, cu ghilimelele de rigoare, că nu poţi să le zici altfel, de la Liceul Agricol “Alexandru Borza” din Cluj, au crezut că-şi iau examenul la română daca îşi xeroxează subiectul gata rezolvat şi-l predau aşa cum e. Fără ca măcar să-l scrie de mână, să mai modifice o fraza, să mai adauge o virgula, o idee în plus. Nu, 42 de lucrări identice – 42 de proşti, că nu pot să le zic altfel, au avut geniala idee să predea toţi aceeaşi lucrare. Cum dumnezo îţi poate trece prin minte aşa ceva? Mai mult, ca tacâmul să fie complet a intrat un pic şi DNA-ul pe fir, pentru că aici sunt implicaţi mai mulţi decât ăia 42 de gogoşari.
Că cei 42 de viitori studenţi au fost inimaginabili de proşti asta e evident, nu mai e nimic de comentat, dar mai trist e că profesorii au fost la mijloc şi mai mult ca sigur erau dintre ăia care strigau sus şi tare că ei sunt dezavantajaţi de sistem, că salariul e mic pentru cât se luptă ei pentru binele viitoarelor generaţii. Vai, fi-v-ar mutra de ipocriţi ce sunteţi.
Sunt absolut convins că aici au contribuit mai mulţi oameni decât supraveghetorii. Pentru că, mi se pare absolut incredibil ca să reuşeşti să fotocopiezi direct pe hârtiile tipizate de bac şi trebuie să ai pe cineva acolo sus ca să poţi face toate astea. Nu oricine avea acces la hârtiile tipizate, nu oricine ştia ce subiect pică de dinainte să apară la tv. Probabil s-au înţeles profesorii cu elevii, voi faceţi aşa, noi avem grijă ca să vă corectăm noi lucrarea. Faza e că nu au corectat ei, ci alţii de la alt liceu – şi uite aşa a ieşit mizeria la suprafaţă.
Ne place la nebunie să driblăm legea şi onestitatea
Suntem un popor a cărui singură plăcere este să dribleze legea. În fiecare casă există un om căruia îi place să se ocupe cu lucruri murdare. Mai o şpăguţă, mai o mică atenţie, mai un pliculeţ cu 100 de coco, lucruri din astea mărunte cu care să scape mai uşor. Românul s-a obişnuit să facă pe lupul moralist, că el nu dă niciodată şpagă, că el e cel mai corect om din lume, îi blamează pe cei care dau mici atenţii la doctori sau funcţionari, îi critică din greu pe ăia care ajung în faţă fără să stea 5 minute la coadă. Dar când lupul moralist trece de cealaltă parte a baricadei atunci nu mai zice nimic, tace mâlc. Când are ocazia, vorbim de când are bani, să dea o mică atenţie se face că plouă. Nu mai blamează pe nimeni, e de acord cu şpaga, de micile atenţii nu mai zice nimic.
Oamenii s-au învăţat să dribleze legea. Nimeni nu mai e corect şi onest în ţara asta. Dacă primeşti o amendă pe mijloacele de transport în comun încerci să te milogeşti de controlor să te păsuiască. Ba mai mult, dacă vezi că nu merge cu vorba bună şi nu-ţi ascultă rugăminţile, atunci treci la ameninţări. Că-l şti tu pe directorul mare, ai citit în ziar cine e şi vrei să-l sperii pe controlor, care nu face decât să-şi facă treaba, că nu o să mai aibă loc de muncă. Şi în general aşa e cu amenzile, românul când primeşte o amendă prima dată se uită în agendă dacă nu are pe nimeni la primărie sau poliţie ca să scape de ea, apoi dacă n-are noroc apelează la prieteni sau vecinii care au pe cineva acolo. Şi abia ultimul gând e să-şi plătească civilizat amenda, amendă pe care a primit-o pe bună dreptate.
Nu ne place când cineva aruncă ostentativ un plic cu 100 de euro de faţă cu noi, îl blamăm pe cel care a făcut-o, dar tăcem ca căcatul în iarbă când avem noi ocazia s-o facem. Şi ne scuzăm că, “n-aveam ce să fac, a trebuit să plătesc că altfel nu ajungeam niciodată….” De asta nu mai mere nimic în ţara asta, că toţi umblă după furtişaguri.
Nu ne place de politicieni că fură, că se lăfăie în lux pe banii statului, dar dacă am avea ocazia să fim acolo am face fix acelaşi lucru. Am avea grijă ca rudele şi prietenii să aibă noroc şi nouă ne-am îngrăşa un pic contul din bancă. C-aşa suntem noi, românii, un popor de ticăloşi care pretind că sunt corecţi.
N-am dat şi n-o să dau niciodată şpagă, mici atenţii sau cum s-or mai numi. Nici la doctor, nici la funcţionari, nici unde. Prefer să am conştinţa împăcată că măcar aici am fost corect. Mi-am scos din vocabular termenul de şpagă. Nu ştiu ce-i aia. A, şi dacă sunt de faţă când cineva pune pe masă un plic într-un spital sau la ceva ghişeu îi bat obrazul de ruşine şi îl fac de cacao în faţa tuturor, de nu o să-i mai trebuiască să dea şpagă niciodată. Şi Doamne fereşte să îndrăznească să comenteze că-i vai ş-amar.
