Tag Archives: socializare

Twitterul pe înţelesul tuturor

Sunt absolut convins că cea mai mare parte dintre consumatorii de internet nu cunosc sensul cuvintelor: blog, blogging, social media, twitter, linkedin, pinterest etc. Aşa că în acest articol vreau să mă adresez lor în special şi nu vouă, celor care sunteţi obişnuiţi cu ele şi au ajuns să vi se pară nişte banalităţi. Gândiţi-vă că există oameni pentru care internetul înseamnă Yahoo Messenger, Google, torrente şi eventual Facebook/Hi5.

Twitter este o reţea de socializare unde poţi interacţiona online în 140 de caractere. Simplu, nu? Te înregistrezi completând un formular cu câteva câmpuri, îţi alegi un username şi îi dai bătaie. Te apuci să urmăreşti persoane care te interesează, de la actori, la cântăreţi, fotbalişti sau oameni interesanţi care au ceva de spus. Nu e simplu, e foarte simplu! Când te enervează cineva sau te supără, ai două alternative: unfollow şi block. Dacă primul buton odată acţionat îl lasă pe el cu un urmăritor în minus, al doilea este ceva mai serios. Când blochezi pe cineva, acea persoană nu mai poate să te urmărească înapoi şi nici să vadă ce scrii tu.

Eu zic că merită să încercaţi şi această platformă măcar pentru câteva zile şi garantez că o să vă prindă. Aşa să vă gândiţi, de pe twitter aflaţi mai rapid o informaţie sau ceva ce se întâmplă în oraşul vostru decât de la televizor sau de pe site-urile de ştiri.

Cam aşa arată timeline-ul de pe Twitter.

Repet, acest articol nu se adresează bloggerilor şi celor care folosesc twitter de câţiva ani. E normal ca ei să vadă ceea ce am scris eu mai sus ca pe o banalitate de articol, dar gâdiţi-vă că sunt oameni pentru care treburile astea sunt SF-uri.

 

Nu mai există socializare pe facebook!

Facebook-ul nu mai e demult un site de socializare, la fel ca şi hi5, netlog, neogen, sentimente şi altele. Am studiat intens toate platformele şi am ajuns la concluzia, una firească zic eu, că, fiecare s-a transformat dintr-o platformă de socializare, foarte cunoscută la vremea lor, într-una super-comercială, iar când zic super-comercială mă refer la folosirea în exces a reclamei agresive. Reclamă agresivă ce se traduce prin bannere flash care răsar din toate colţurile cum treci cu mouse-ul pe ele, link-uri sponsorizante, bannere leaderbord, bannere de 125/125, cumpărarea de credite şi conturi premium pentru diferite opţiuni speciale pe site, o nebunie, ce să mai zic!

Nu prea sunt eu fan al acestei platforme, în sensul că intru din an în paşti, dar pe Facebook se promovează intens produse, se cumpără spaţiu publicitar în prostie, marile companii mai fac un concurs de like-uri la câte o campanie pentru lansarea vreunui nou produs şi mai dau două, trei premii pe lună, pe scurt, product placement-ul e în floare. Se promovează intens articole pe blog, se promovează site-uri, se promovează evenimente căcălău, se promoveaza te miri ce chestie  mai mult sau mai puţin importantă. Nu îţi trebuie licenţa în marketing ca să realizezi ce se întâmplă aici.

Facebook a devenit poate cea mai importantă unealtă de marketing online şi nu cred că greşesc spunând asta.

Totuşi, tind să cred că e o chestie de timp până ce fb-ul îşi va pierde farmecul de odinioară şi va ajunge în dead pool lângă prietenul hi5.

Mic ghid de folosire a twitter-ului

Dacă tot am făcut trei ani de twitter astăzi, m-am gândit să scriu un mic ghid de folosire a acestui tool pe baza a ce am învăţat şi eu la rândul meu în timpul ăsta de când am început să ciripesc.

1. Încep ghidul cu, cel mai important lucru, pe cine ar trebui să urmaresti ca să nu fi catalogat drept spammer, hater sau băgător de seama. Urmăreşte acele persoane care au aceleaşi interese cu tine, de exemplu în cazul meu, oameni implicaţi în fenomenul sportiv şi cel fotbalistic, fiindcă ştiţi toţi pasiunea mea pentru fotbal şi cum comentez pe twitter aproape fiecare meci pe care-l urmăresc. E absolut necesar ca să urmăreşti acele persoane cu care te simţi în stare să porţi o conversaţie şi ai despre ce vorbi. Degeaba urmăresc eu oamenii din zona de fashion dacă nu am nicio treabă cu domeniul şi nu înţeleg nimic din ce îmi zice respectivul căruia i-am dat follow, think about it!

2. Urmăreşte persoane din oraşul unde locuieşti, poate şi pe cele din oraşul natal, dacă eşti de altundeva. Am ajuns ca în anul de graţie 2011 niciun oraş să nu aibă propria lui comunitate online. Twitosfera clujeană a crescut în ultima vreme ceva de speriat şi tare frumos a ajuns, a crescut ca un cozonac bine făcut. În aşa fel vei avea ocazia să mai ieşi la o bere din când în când, un fotbal, să mai schimbi o impresie.

3. Încearcă să te faci remarcat fără să pari prea insistent/ă. Zi chestii amuzante, link-uri către articole de interes, mai aruncă un RT din când în când, mai dă-i un reply cuiva care ţi se pare că a zis ceva ce pare interesant, dar nu abuza de ele.

4. Nu încerca să pari cine nu eşti. Adică nu te da cocoş şi nu-ţi arăta colţii 2.0. Ştim cu toţii că din spatele monitorului toţi sunt zei, dar nu trebuie să demonstrezi chiar tu asta. Eşti penibil dacă ajungi să te dai tare-n gură şi să te apuci să împarţi înjurături în stânga şi-n dreapta numai pentru că poţi.

5. Nu te da inteligent atunci când nu trebuie. Nu fii prea lăudăros, negativist şi prea vorbăreţ. Twitter-ul e un flux continuu de informaţii, nu-l ocupa singur, mai lasă şi pe altul să vorbească. Asta înseamnă că nu e indicat să dai 3 tweet-uri într-o secundă pentru că lumea te va lua drept băgător în seamă şi asta nu-ţi va aduce deloc prea multe legături şi beneficii.

La trei ani de twitter intens mi-am permis şi eu să scriu un astfel de ghid. Sper că specialiştii în online vor fi de acord cu ce am zis eu aici pentru că zău dacă aş putea dormi la noapte dacă nu am confirmarea din partea lor că ce am scris aici am scris bine :D

 

Reţea socială pe dracu

Ce înţelegem prin reţea socială? O comunitate unde oamenii comunică între ei, schimbă impresii, formează legături, împart idei. E simplu. Te înregistrezi într-o reţea socială ca să cunoşti oameni, să-ţi faci prieteni, să-ţi găseşti perechea, să-ţi faci rost de eventuali colaboratori. Ei bine, io am să demonstrez cum reţeaua socială nu e chiar aşa de socială precum se zice. Adică comunicare şi socializare, din părţi.

Pe scurt, o reţea socială e un imbold spre a lega noi prietenii în offline. Sau cel puţin aşa o văd eu.

Îi trimit deunăzi un mesaj privat unei domnişorici în care o invitam în oraş, la un suc, o măslină, film, plimbare, whatever, eu fiind available şi ea la fel, conform statusului relaţiei pe care şi l-a schimbat cu un scop bănuiesc. Bun, toate bune şi frumoase, trimit mesajul, n-am folosit foarte multe clişee tipice pentru că ştiu că fetele în general nu le suportă, şi aştept răspuns. Răspuns care spre surprinderea mea întârzie să apară. Trece o zi, trec două, trece o săptămână, şi nimic. N-am mai insistat pentru că n-avea rost, mi-am văzut în continuare de treabă, dar altceva m-a pus pe gânduri. De ce n-ai răspunde unui mesaj privat care ţi se adresează exclusiv numai ţie? Fie că zici da sau “nu mă interesează, pa”. E o chestie de bun simţ, când cineva ţi se adresează ar fi normal să-ţi întorci capul înspre el şi să-i dai un răspuns, să nu-l faci pe om să aştepte în zadar.

No spuneţi-mi voi mie, de ce se mai numeşte reţea socială dacă lipseşte chiar termenul de bază: socializarea.

Apropo, câţi dintre voi faceţi pe o reţea socială ceea ce ar trebui făcut, adică să comunicaţi cu lumea, să socializaţi, să folosiţi site-ul respectiv pentru a lega prietenii în offline. Fiindcă să dăm accept la prieteni, să ne schimbăm starea şi să ne jucăm tot felul de jocuri o poate face şi un copil de grădiniţă care înţelege fix nimic ce înseamnă o reţea socială.

Îmi place să cred că socializarea online NU a ajuns la un nivel atât de jos încât nu o mai poţi numi socializare? Bărbaţii caută poze cu gagici la care limbează în faţa monitorului pentru că nu au coaie să le scoată în oraş chiar dacă starea relaţiei i-o permite. Femeile au treabă cu aplicaţiile alea jenibile cu adevăr sau provocare, horoscop ş rahaturile alea de jocuri bune de pierdut vremea. Majoritatea stau în faţa monitorului şi se hlizesc de statusurile şi pozele altora. Unde e socializarea aia atât de exploatată?

Exagerări sociale

Aţi observat că pe internet, în speţă pe site-urile de socializare toată lumea îşi publică numai părţile bune. Drăguţ/ă, atrăgător/ă, inteligent/ă, perfect/ă, sincer/ă etc. Ştiu căsunt al 23324045-lea om care zice asta, dar no, repetiţia e mama învăţăturii, nu? :D Nimeni nu-şi zice părţile negative când îşi completează profilul virtual; şi de ce ar face-o, dacă ar fi să gândim logic – n-ar mai avea farmec fără un pic de exagerare, nu dă bine la profil.

De la rubrica de matrimoniale din ziare şi până la descrierea de pe un site oarecare, găseşti clişee căcălău. La fiecare click. Nici măcar nu trebuie să le cauţi, îţi sar în ochi. Toată lumea exagerează extrem de mult când vine vorba de profilul său, scrie despre propria persoană lucruri de care doar crede că dă bine, câteodată unele nu i se potrivesc deloc şi nici el nu crede ce a scris acolo, dar să arate frumos în profil contează.

Îmi place să mă distrez cu prietenii. Zău?? Şi io care credeam că i fi ceva măicuţă de la mănăstirea Sf. Duh din Răscăcaţii din deal a cărei “distracţie” se rezumă la cititul psalmilor şi spălatul sutanelor. Nici prin cap nu mi-a trecut că-ţi place să te distrezi. Dacă nu-mi ziceai nu puteam dormi la noapte de grija asta.

Ador plimbările prin parc. Serios, şi ce altceva mai adori? Varza murată, cârnaţii de pleşcoi, sucul teddy?

Sunt o persoană deschisă. În ce sens deschisă? Adică dacă te întreb cum a decurs ultima ta relaţie cât de mult te deschizi? Păi, vezi… mai eşti o persoană deschisă acum?

Iubesc tot ce e frumos. Deci clişeu mai mare ca ăsta n-am auzit în viaţa mea. Cum adică iubeşti tot ce e frumos? Nu e evident, din moment ce e frumos, să-l iubeşti, frumosul. Cine pana mea nu iubeşte frumosul, că doar nu degeaba se zice, tot ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place?

Îmi place să citesc. Pe bune, şi ia zi-mi, care-i ultima carte citită, în afară de literatura pentru bac? Poate că nu e chiar un clişeu în adevăratul sens al cuvântului, dar mie îmi sună a exagerare.

Sau motivul pentru care se află pe site este iarăşi o exagerare tipică. La rubrica de ce eşti pe site, toată lumea scrie să-mi fac prieteni, evitând datingul, să cunosc bărbaţi/femei, să-mi caut jumătatea. Mi se pare penibil, de ce n-ai recunoaşte că singurul motiv pentru care ţi-ai făcut cont pe site şi ţi-ai încărcat poze este că vrei să-ţi găseşti perechea. E vreun cod cumva care îţi interzice să pari prea disperat după o relaţie?

Şi încheiem cu clasicul clasicurilor, restul descoperiţi singuri. Ce să descopăr dacă tu nu-mi dai ocazia să văd ce merită descoperit? Adică nu-mi zici mai multe despre tine şi preferi să mă pui să descopăr singur.

Nu mai exageraţi când vă completaţi profilul, sinceritatea e cea mai importantă armă.