Tag Archives: siguranta
Centrul Clujului a ajuns un pericol pentru siguranţa cetăţenilor!
Astăzi am driblat periculos moartea în propriul careu şi era să primesc un gol, adică era să-mi fie retezat capul de o tablă de 2 metri care s-a desprins de pe un acoperiş şi s-a prăvălit la 2-3 metri în spatele meu, pe strada Napoca, chiar lângă terasa de la Napoca 15. Vorbeam la telefon şi aud dintr-o dată o bubuitură în spatele meu. Întorc capul şi văd o tablă de culoarea ţiglei prăbuşită pe trotuar. Din fericire nimeni nu a păţit nimic, dar în jur toată lumea îşi făcea cruce, o doamnă care era cea mai aproape de locul unde s-a prăbuşit bucata aia de metal a început să-i mulţumească lui Dumnezeu că a scăpat, iar un poliţist a pus mâna pe telefon. Nu e posibil aşa ceva, nu se poate ca în anul 2012 să-ţi cadă tencuiala de pe clădiri în cap, bucăţi din balcoanele unor clădiri vechi de când mama m-a făcut să fie un pericol public pentru trecători şi să mergi cu frică pe stradă că ştii că oricând îţi poate cădea o ţiglă sau o bucată de tablă de pe acoperişuri. De ce, pentru că cineva protejează autenticitatea unor clădiri şi împiedică să primească avizul ăla de reamenajare/amenajare, sau cum mama dracului s-o numi? Poate când va muri primul om din cauza asta o să ne trezim şi noi la realitatea.
Astăzi puteam fi eu cel nenorocit, puteai fi tu, putea fi mama sau tatăl tău, sau iubita, sau nevasta… putea fi oricine.
Iar asta nu e un caz singular. Mai ţineţi minte când a căzut tencuiala de pe una din clădirile de pe str. Universităţii? Parcă atunci a şi căzut pe cineva, dacă bine mai ţin minte. Eu zic că asta e o problemă majoră care trebuie rezolvată urgent şi ar trebui să fie în capul listei de priorităţi a primăriei. Până nu e prea târziu.
În rest e frumos Clujul, în afară că mai este câte o chestie din asta care îţi pune efectiv viaţa în pericol, e plăcut să te plimbi prin oraş. Parcul Central arată foarte bine amenajat şi e relaxant să stai la umbra unui castan bătrân citind un ziar sau o carte, lucrările la linia de tramvai sunt în toi şi sunt pe ultima sută de metri, iar aglomeraţia şi traficul sunt neschimbate.
credit foto
Să eliminăm trecerile de pietoni clasice
Nu serios, v-aţi gândit vreodată că sunt inutile şi provoacă prea multe accidente. V-aţi gândit că am ajuns ca nici pe zebră, acolo unde se presupune că ai prioritate, nu mai eşti în siguranţă? Eu da, şi am soluţia perfectă prin care le putem elimina. Nu le eliminăm de tot, ci doar să le ridicăm un pic mai sus. Eu zic că am avea mai multe de câştigat dacă trecerile de pietoni ar fi la un nivel mai ridicat peste stradă, aşa de vreo câţiva metri în sus. Poate aşa scăpăm de accidente, că prea s-au înmulţit în ultima vreme, mai ales în oraşul candidat la capitala culturală europeană, Cluj-Napoca.
Imaginaţi-vă ceva de genul exemplificat în desenul de mai jos, dar de-a latul străzii. Este că am scăpa de accidente, de statul la semafor şi de datul în judecată şoferii care te-au luat pe capotă?
Frica de online
Nu de puţine ori m-am confruntat cu persoane îndoielnice când a venit vorba de a-şi da datele pe internet. Un nume, o adresa, un număr de telefon, un CNP, la un anumit concurs care se desfăşura pe un site sau pur şi simplu pentru că regulamentul cerea datele respective la înregistrare. Chiar şi cu toate explicaţiile mele bazate pe încredere tot au rămas urme de scepticism. “Trimiţi bani acolo şi vezi produsele la paştile cailor. Dai bani pe net, eşti nebun? Nu-mi dau mă datele pe net” Şi lista poate continua.
De 5 ani de când explorez meridianele internetului am cam învăţat ce e sigur şi ce nu pe internet, ce site-uri sunt de încredere, ce date personale se caută cel mai mult, aşa că eu nu mai am îndoieli la capitolul ăsta. La început şi eu eram sceptic când a trebuit să-mi scriu numele din buletin pe un site, dar după un timp am observat că n-are nici dracu treabă cu mine şi am realizat că nu e niciun pericol în asta. Dar sunt mulţi care nu sunt ca mine. Mulţi sceptici care nu şi-ar pune numele pe un site nici picurat cu ceară, darămite adresa, numărul de telefon sau CNP-ul. Ce să mai vorbim de cumpărături online, plătit facturi online sau livrat bani online. Internetul nu inspiră siguranţă, încă, pentru majoritatea consumatorilor de web. Vor mai trece doi-trei-patru ani până ce webul va fi mai de încredere şi cam tot atâţia ani până ce va dispărea frica de online, în România.
Ce îi culmea e că, doar pe pământ românesc există, în anul 2010, nesiguranţă când vine vorba de internet. Nu ştiu dacă sunt, cel puţin eu n-am auzit încă, străinezi la care să le fie frică să-şi pună datele pe net. Ei îşi cumpără bilete de avion, plătesc taxe şi impozite, fac cumpărături cu ajutorul netului şi câte şi mai câte, şi noi ne temem să dăm cu subsemnatul pe dragoste.ro, de exemplu. Numai noi suntem mai cu moţ. Şi nu vorbesc deloc de ăştia bătrâni, cunoaştem toţi câtă încredere au părinţii noştrii în internet, în sensul că nici vorbă, mă refer la ăştia tineri, care se presupune că ar trebui să fie mai în temă cu tehnologia web 2.0 şi să creadă mai mult în siguranţa pe net. Nimeni nu-ţi ia casa, maşina, telefonul sau bani din cont, decât dacă eşti atâta de prost încât să le dai PINUL. NU o să vezi niciodată pe un site că îţi cere pinul de la card atunci când trebuie să plăteşti pentru un produs. Doar pui numele tău, numărul de card, ibanul şi ai făcut plata. Firma respectivă îţi trage automat preţul cât valorează produsul şi după 2-3 zile îl ai acasă. Nimeni nu-ţi ia de pe card mai mult decât trebuie, să ştiţi asta. Ce poate fi mai uşor decât să stai în vârful patului şi să-ţi faci cumpărăturile cu laptopul în braţe? Astea sunt deja de domeniul SF-ului, cumpărături pe net. Mai avem mult până departe, să ajungem la stadiul ăla.
Ca o concluzie finală. Nu va mai impacientaţi când trebuie să daţi un nume, adresa şi CNP-ul pe un site, iar când faceţi cumpărături online citiţi naibii politica de confidenţialitate că deaia e pusă acolo şi vă veţi convinge că nu e dracul aşa de gol precum pare.
