Noi, studenţii, cei implicaţi şi cei care au fost implicaţi cândva în mediul universitar românesc, avem o mentalitate din categoria “las-o bă că merge aşa”. De ce să ne ferim să recunoaştem că aşa gândim toţi. Vă sunt familiare vorbele de mai jos?

• Sfântul cinci să-l iau că îmi ajunge
• Nu-mi trebuie altă notă, cinciul să mi-l dea şi-s mulţumit
• Ai ştiut la examen? Am scris, acum om vedea dacă şi bine
• Ai învăţat ceva? Am citit ceva

Ce să înveţi din materii care nu au mai fost aduse la zi din 1800 toamna, predate de profesori care refuză cu încăpăţânare să se alinieze la tehnologia din ziua de azi şi să-ţi predea chestii interesante, actuale şi din care chiar să rămâi cu ceva. Să înveţi doar pentru un amărât de examen, a se înţelege toceşti mot-a-mot, căci e greu să înţelegi logic cea mai mare parte dintre aberaţiile din cursurile şi manualele scrise în evul mediu, când ştii că nu-ţi vor folosi la nimic în viaţă noţiunile respective.

Te demoralizezi total când te gândeşti că ai sute de slide-uri cu informaţie brută şi sute de pagini de cursuri de învăţat pentru un examen, dintr-o materie care e formată trei sferturi din nişte principii învechite, comuniste, realizate într-o perioadă demult apusă şi care nu se mai caută. Şi până la urmă tot încerci să înveţi ceva, nu de alta, dar decât să mergi botă la examen şi să dai foaia goală, mai bine te chinui şi reţii ceva din aberaţiile respective. Înveţi, că n-ai ce face, aşa învechite cum sunt materiile, din ele se predă şi asta cer profesorii la examen. Din astea au învăţat ei, asta ştiu, cu astea sunt la curent, pentru ei e greu să se alinieze la noile tehnologii, mai ales că mare parte dintre ei au ajuns la vârsta pensionării.

Şi atunci să nu ne mai mirăm că studenţii gândesc minimal şi vor doar să treacă decât să ia o notă bună, când o să se ofere alternative de învăţat decente, informaţie structurată, lucruri actuale şi în ton cu tehnologia secolului 21, poate că se va  învăţa mai cu spor şi tinerii vor fi mai dornici să acumuleze noi cunoştinţe.

Suntem stresaţi de multe lucruri, de bani, de cheltuieli, de rate, de examene, de taxe şi impozite, de ce mai vreţi voi. Doar trăim în România, iar aici ni se dau constant motive să fim stresaţi. Ei bine, mă întreb eu, ce metode folosim să ne destresăm, convenţionale sau nu?

Pentru că sesiunea îmi dă palpitaţii la inimă şi motive de stres continuu, eu mă calmez cu o minge micuţă de cauciuc, pe care îmi vărs nervii şi frustrările interioare. Voi?

Pe domeniul principal, utcluj.ro, nu intră nimeni că n-au ce vedea acolo, cu depinfo sunt probleme, acolo unde apar notele, de unde concluzionez că domeniul principal şi subdomeniul depinfo.utcluj.ro sunt pe două servere diferite, probabil ambele proprii, găzduite pe nişte calculatoare obosite din 1800 toamna. Vă daţi seama, douăjde mii de studenţi în toată universitatea asta, douăjde mii de unici în perioada sesiunii şi un server obosit!

Aşadar catalogul online al studenţilor din Universitatea Tehnică Cluj, universitate de prestigiu renumită în lume, arată cam aşa în perioada asta. Şi stai, că la erorile de cod ce apar nu le-am făcut print, poate altădată.

Am realizat asta când RDS a fost foarte de treabă și a facut un lucru minunat pentru mine, m-a lăsat fără oxigenul virtual din seara zilei de 20 până astăzi când am descoperit că routerul nu-i dădea voie internetului să treacă (apărea no internet access). Mai mult ca sigur că netul își revenise ziua următoare, da’ io nu mi-am dat seama ca buba era routerul. Pana azi. Dar totusi, tot RDS m-a adus mai mai aproape de învățat. Ce tovarăș de nadejde… nici nu știu cum să-i mulțumesc? Remarc ca e pentru prima dată când mi s-a întâmplat una ca asta, dar ce să facem, mai există și mici căderi de tensiune, nimic nu rezistă la infinit. Faza nasoală ramane routerul care s-a dus într-o lume mai bună, a crăpat, mai pe înțelesul tuturor. RIP.

Stând așa și privind în gol, am realizat o chestie. Când internetul îti curge pe țeava proprie e greu să-nveți pentru un examen, pentru că, zic eu, tentația e mare să faci și alte lucruri în timpul respectiv. Din doua click-uri citești trei lucruri odată, plus că mai verifici un mail, mai bagi o postare pe blog, mai citești una alta, mai o conversație pe mess cu gagica, chestii din astea minore, dar când elementul esential lipsește, de internet e vorba firește, lucrurile devin foarte simple. N-ai internet automat te atrage învățatul. Sau alte activități tipice pensionarilor.

Căderea asta a netului e la fel ca și când surferul nu are valuri pe care să-și testeze placa. Ce poate face un surfer cu timpul rămas liber când nu sunt valuri? Activități obișnuite, dintr-acelea care s-au pierdut în negura timpului, gen cititul, televizorul, numarat norii, facut origami, facut curatenie, etalarea talentului gastronomic, s.a.

Toate acestea se traduc altfel când esti student la poli: învatat, învatat si iar învatat. Pdf-urile si slide-urile îti devin automat prieteni buni si esti condamnat sa citesti din ele, ca alta alternativa n-ai. Bine, poate ai o scapare, o bresa în sistem tot exista peste tot, daca ai un joc instalat sau vreo aplicatie la care trebuie sa tastezi mult.

Suntem dependenti de taste si de internet. Daca nu butonam ceva, daca nu vedem logo-ul Google mult timp intram în letargie. Începem sa devenim agitati, nu mai avem stare, nu ne gasim locul. Avem nevoie de “drogul” numit internet ca de aer. Va suna cunoscut?

Consumatorii de etnobotanice stiu despre ce vorbesc, iar daca nu înceteaza sa mai consume mizeriile alea legale, vor ajunge în ierbarul etnobotanic unde la denumire nu li se vor scrie numele care l-au purtat cu mândrie de-a lungul vietii, ci boala venerica de care au crapat. Asa ca o recunostinta pentru ca a scapat lumea de înca un inconstient.

Vrei sa ajungi în ierbar? Mai bine dependent de internet, decât dependent de etnobotanice, nu crezi?

O campanie Imagistica în colaborare cu Primăria Cluj-Napoca.

1. Să nu cazi în patima alcoolului. Ştiu că orice lichid ce are la bază alcool e licoarea preferată a oricărui student venit să “studieze” la Cluj, dar măcar în postul sesiunii să fim mai atenţi cu ce ne udăm sufletul.

2. Să nu crezi în ofertele tentante de pe afişele evenimentelor. Serios, măcar în postul sesiunii fii mai tolerant cu tine şi nu crede tot ce citeşti. Imaginează-ţi că pe afişul cu evenimentul de mâine din Midi stă poza unui mare demnitar european, Vadim Tudor. Iar dacă vezi că scrie “shoturi gratis în Booha” sau “intrare liberă în After” să ştii că scrie de fapt “cursuri disponibile pe grup – download”.

3. Petreceţi mai mult timp la bibliotecă decât la Polus. Nu te juca cu viitorul tău, că e foarte important. Fie ca tot neamul tău să fie mândru de tine, iar la următoarea paranghelie în familie să ai parte de multe felicitări, îţi doresc. Şi data viitoare când iei 24b spre polus gândeşte-te înainte să te urci că nici un mall nu-ţi va pune o pită pe masă după ce termini facultatea, dacă o termini în timpul regulamentar.

4. Citeşte pdf-uri şi doc-uri lasă serialele. Ştiu că e mai comod şi relaxant să urmăreşti un serial în loc să stai cu ochii-n pdf-urile lui peşte prăjit, mie-mi spui, dar ca să iei sfântul cinci trebuie să depui acel efort deosebit de greu de a învaţa.

5. Nu lua în seamă toate ideile care-ţi vin în perioada asta. Sesiunea provoacă efectul “fata morgana”. Îţi imaginezi tot felul de lucruri care nu sunt acolo, vrei să faci multe, unele dintre ele imposibil de realizat. Începi să delirezi. Apucă-te de învăţat până nu o iei razna de tot. Frecatul manganului în postul sesiunii are şi efecte negative.

6. Nu te sustrage de la învăţat orice ar fi. Nimic nu poate sta în calea fericirii tale după ce sfântul cinci s-a aşezat în dreptul tău, dar până acolo mai ai mult de tras. Nu te sustrage de la învăţat nici dacă s-ar da băutură pe gratis în obsession (bine, aici e discutabilă treaba).

7. Închide telefonul. Acest rău necesar care este telefonul mobil este şi cel care-ţi atrage toate invitaţiile în oraş venite din partea anumitor binevoitori. E unealta diavolului aş zice. Te manipulează cum vrea el, doar cu nişte taste şi un ecran mare. El se face răspunzător pentru tentaţiile care te iau cu asalt la răscruce de drumuri, drumurile vieţii studenţeşti. Mamă, ce filosof m-am făcut! Ia gândiţi-vă de câte ori v-aţi pus la învăţat şi chiar în acel moment a sunat telefonul care v-a scos în oraş?

În postul sesiunii trebuie să fim mai buni, mai calmi, mai prudenţi, mai atenţi cu noi, dar şi când trece, ferească sfântu ce se va întâmpla, mai ales dacă reuşim să nu intrăm cu prea multe restanţe în retur.