2. Lumea începe să-şi reintre încetul cu încetul în ritmul normal de lucru şi parcă citeşti pe faţa lor regretul zilelor libere.

3. Observi cum s-a dus dracului toată bunătatea din oameni când încep să revină la vechile obiceiuri: înjurături în trafic, dat cu bormaşina la 8-9 dimineaţa parcă în ciuda ta, îmbrânceli în autobuze şi prin supermarket-uri când se anunţă mari reduceri. Toate îndemnurile alea cu “să fim mai buni” sunt valabile doar în perioada sărbătorilor.

4. În ziua de Bobotează tu stai şi te întrebi de ce nu vine popa ca la toată lumea, pe 6 ianuarie, apoi îţi aduci aminte că ai văzut anunţul cu venirea lui în a doua zi de Crăciun ori înaintea Anului Nou, şi ai uitat să-i deschizi uşa. Sau n-ai vrut.

5. Toată lumea şi-a strâns bradul şi ornamentele de prin casă, iar tu amâni de pe azi pe mâine, până te trezeşti că eşti sigur că ai rămas singurul de pe Pământ cu bradul făcut.  ”Mâine îl desfac, mâine îl strâng, mâine îl arunc”, vă sună cunoscut? Am auzit cazuri în care unii l-au ţinut până prin martie.

6. Strângi cu regret bradul şi ai impresia că parcă ai muncit degeaba când te-ai chinuit să-l împodobeşti frumos. Ai vrea să poţi să-l pui undeva fără să-i dai jos ornamentele. Toţi suntem mândrii de bradul nostru atunci când îl împodobim.

7. Odată strâns pomul, strângi toate ornamentele în pungile din care le-ai scos şi când să le pui la locul lor, ai impresia că s-au înmulţit subit, iar dulapul unde trebuia să le depozitezi se închide mai greu în fiecare an. Într-un final îl închizi cumva, după ce înghesui toate pungile în el şi îţi promiţi că la anul le găseşti alt loc mai încăpător. Trec anii şi de fiecare dată tot acolo le depozitezi.

8. Colindele nu te mai sensibilizează în niciun fel, iar glumele cu Fuego şi Hruşcă îţi par răsuflate.

9. Pur şi simplu nu mai vrei să auzi de sarmale, caltaboş şi piftie până la următorul Crăciun.

10. Te gândeşti cu groază că trebuie să-ţi reiei din nou obiceiul mersului la sală şi ştii că te paşte din nou febra musculară pe care nu ţi-o doreşti sub nicio formă.

11. Deschizi televizorul şi numai de reluări ale programului de revelion ai parte.

12. Te uiţi cu regret cum se termină şi ultimele băuturi luate pentru musafiri, dar pentru că nu mulţi şi-au adus aminte de tine de sărbători, ai rămas cu ele.

13. Numeri zilele, săptămânile, lunile până la următoare sărbătoare.

Aşadar, pe 24 seara am pornit la colindat, vorba vine colindat, că s-a transformat într-o feciorească la un tovarăş acasă până pe la 3 dimineaţa, iar când m-am trezit, a treia zi după scripturi pe la amiază, am pierdut programul de dimineaţă de pe Protv, am pierdut şi ştirile de la amiază cu câţi au mai ajuns anul ăsta la spital după ce s-au îndopat. Ce poate fi de spus despre Crăciun? Nimic ce n-a mai fost spus de alţii înaintea mea. Crăciunul se sărbătoreşte în familie, #alăturideceidragi şi cu #celecuvenite pe masă, iar exact asta am făcut şi eu. Nimic nou faţă de anul trecut.

Îmi place Crăciunul la nebunie şi în fiecare an îl aştept cu sufletul deschis, ţin la tradiţii ca la ochii din cap şi nu concep Crăciun fără brad împodobit, fără ornamente prin casă şi fără sărmăluţe, prăjituri şi bucatele clasice pe masă.

Din păcate, m-am întristat că singurii colindători care mi-au bătut la uşă au fost doi tuciurii care mai mult m-au colindat din spatele uşii închise, eu deoparte şi ei de cealaltă, dar să trecem peste acest aspect trist.

Pe 25 decembrie, după cum v-am zis şi mai sus, am fost puţin în refacere după o zi de Ajun de pomină, iar pe 26 am continuat să stau, adică activitatea obişnuită în zi de sărbătoare. Orice aţi vrea să faceţi în zile de sărbătoare, să puneţi până pe ceva, în cazul meu să scriu pe blog, să o ard aiurea pe net sau să citesc, veţi sfârşi prin a face  fix NIMIC pentru că nu aveţi nicio tragere să vă apucaţi de ceva. Aşa-i de sărbători.

Câteva idei pe viitor. Ce să nu faceţi de Crăciun?

• Dacă nu vreţi să vă enervaţi, încercaţi să nu deschideţi televizorul în perioada sărbătorilor, nu e nimic bun de văzut la el. Doar emisiuni penibile de sărbători, reportaje din casele vedetelor în care ne arată cum sărbătoresc Crăciunul. Nimic interesant. Iar filmele date în reluare în fiecare an aproape că le ştim pe dinafară. Anul ăsta n-am deschis televizorul şi am ajuns la concluzia că bine am făcut. M-am simţit bine. În afară de Vocea României şi ceva meciuri din Premier League, în rest nu ştiu ce s-a transmis. Şi nici nu m-a interesat, fie vorba-ntre noi. Buletinele de ştiri le-am ignorat cu graţie şi toate au fost mai bune şi frumoase. Relaxare totală şi odihnă.
• Mie îmi place să ornez casa de sărbători, în fiecare an activitatea asta cade pe umeri mei. Eu sunt responsabil cu bradul şi cu ornamentele. Un sfat pe care vi-l dau: nu vă lipiţi pe usa de la intrare ornamente scumpe. Trăim totuşi în România, unde nu rezistă nimic. Eu m-am învăţat minte, sunt păţit, dar se pare că nici anul ăsta n-am scăpat de cretinii pe care i-a mâncat în cur să nu fure un glob de pe o crenguţă de brad pusă pe uşă.
• Începem să ne maturizăm oare? Anul ăsta n-am auzit prea multe sirene de ambulanţă, spre deosebire de alţi ani. La mine cel puţin, nu ştiu cum a fost la voi.

Se fac 4 ani imediat de când port cu mândrie eticheta de blogger pe frunte şi, aşa cum v-am obişnuit în fiecare an, vreau să vă urez un sincer şi călduros Crăciun Fericit alături de cei dragi. Mai ales alături de cei dragi vouă, pentru că, până una alta, Crăciunul e o sărbătoare de familie pe care nu merită să o petreceţi altundeva decât în sânul familiei . O dată pe an merită să staţi alături de ei la masă, să depanaţi amintiri şi… vedeţi voi ce mai faceţi că sunt atât de emoţionat că nu mai ştiu ce să zic. Petreceţi în tihă, beţi şi mâncaţi cu măsură, giftuiţi-vă şi bucuraţi-vă de aceste câteva zile magice de sărbătoare.

Întotdeauna simt aşa o emoţie în suflet şi îmi găsesc cu greu cuvintele pentru a vă transmite sincer câteva urări. Crăciunul a fost dintotdeauna o sărbătoare pe care am respectat-o cum se cuvine. Bradul îl fac în dimineaţa zilei de Ajun, e tradiţie la noi în familie, în timp ce sărmăluţele sunt pe foc şi casa luceşte de curăţenie.

La fel cum nu concep un Crăciun fără brad împodobit, la fel nu-l concep fără colinzi. Dincolo de glumele care se fac pe internet pe seama lui, mie unul îmi place Hruşcă, îmi place Fuego şi îi ascult cu foarte mare plăcere în fiecare an.

Totu-i bine şi frumos, atmosfera-i de sărbătoare, dar păcate că lipseşte zăpada, care sperăm să vină anul ăsta, cândva…

Închei postarea aceasta cu clasicul Sărbători Fericite, că acuş trebuie să sosească nişte prichindei din bloc la colindat, şi îmi plouă în gură în infernul acesta cu miros de sarmale care se simte în toată casa.

Cele mai fascinante sărbători sunt cele de iarnă, pentru că o lună întreagă nu faci decât să dai şi să primeşti cadouri, totul într-o atmosferă caldă şi primitoare, iar frigiderul şi cămara ne îmbie cu mirosuri care mai de care mai rafinate şi e singura perioadă din an în care sunt pline de bunătăţuri. Prăjituri, bucate alese, băutură, ce mai, un adevărat festin culinar ne aşteaptă în aceste zile. Şi să nu cumva să întreceţi măsura că-i păcat să vă petreceţi sărbătorile prin spitale, da? Balul sărbătorilor e deschis de Moş Nicolae, când dăruim şi primim cadouri conform tradiţiei, aducem un zâmbet pe buzele apropiaţilor şi ne bucurăm împreună de aceste zile de sărbătoare.

Iar dacă mai aveţi şi copii mici, lăsaţi-i să creadă în Moşi, şi-n Nicolae, şi-n Crăciun, pentru că ăsta e până la urmă farmecul sărbătorilor de iarnă, să dăruim şi să primim fericire, iubire şi cadouri, să crezi! Farmecul sărbătorilor e să crezi în moşi, chit că ai 20, 40 sau 60 de ani! Nu le mai umpleţi capul cu tot felul de bullshit-uri şi aberaţii că Moşul nu există, nu le stricaţi bucuria, că oricum vor înţelege ei singuri acest lucru când vor fi mari şi zău dacă nu vă va fi dor să-i mai atrageţi cu moşi.

Mie îmi plac tradiţiile şi le respect, ţin foarte mult la ele, mai ales la cele din perioada marilor sărbători, Crăciunul şi Paştele. Şi consider că fără ele sărbătorile ar fi mai triste şi lipsite de culoare.

Copii, Moş Nicolae şi Moş Crăciun există amândoi. Stau bine mersi la Polul Nord şi se cinstesc, aşteptând luna decembrie să vină să vă umple ghetuţele şi locşorul de sub brad cu cadouri.

Chiar dacă vremea de afară nu ne dă motive să credem că ne aflăm în perioada sărbătorilor de iarnă, atmosfera din casele noastre ar trebui să fie de sărbătoare.

La mulţi ani celor care poartă numele de Nicolae, Nicoleta şi alte derivaţii.

Sărbători fericite!

foto

Îmi repugnă tot ce ţine de biserică. Numai când mă uit la un preot îmi dau seama cât de fals şi de ipocrit e omul acela. Nişte profitori ordinari pe care nu-i interesează decât să te stoarcă de bani pentru a mai pune o căramidă la temelia bisericii sale. Muriţi!

Mi-s destul de credincios de felul meu, nu am gânduri de ateu şi nici nu port rănchiună, dar nu pot să sufăr ipocrizia preoţilor. Când aud câte un preot când zice că e sărac, că trăieşte de pe o zi pe alta îmi vine să-l dau cu capul de pereţi şi să-l întreb, da’ biserica din ce bani ţi-ai ridicat-o, din micile tale economii? Nici un preot nu e sărac, nu au cum să fie săraci din moment ce mulţi oameni creditează la biserici săptămânal. Dar să trecem peste asta.

Am impresia că Paştele şi-a pierdut din farmec. În ziua de azi marile sărbători creştine sunt un bun prilej de a umple frigiderul, a face curăţenie generală în casă, a umple cămara cu băuturi şi a te relaxa în cele câteva zile pe care le primeşte fiecare de la lucru. Puţini de la oraş ţin cu adevărat la adevăratele tradiţii de Paşte, zic de la oraş fiindcă pentru cei de la ţară tradiţiile sunt o religie. La oraş singurul gând este să ai cât mai multe bucate alese pe masă şi băuturi care mai de care şi să petreci sărbătoarea în tihnă. Copii la udat nu mai vin că ori nu-i lasă părinţii ori sunt plecaţi la bunici, de rude în vizită puţini au chef, de vizitat pe alţii iar nu au chef şi uite aşa trece sărbătoarea şi ne reîntoarcem iar la stresul cotidian, job, facturi, cumpărături şi alte cele. S-a dus dracului şi armonia sărbătorilor pascale.

Desigur, există şi părţi bune de Paşte, casa-i curată, masa-i bogată, prăjituri la discreţie şi multă bere la îndemână. De ar fi aşa tot timpul ce bine ar fi, numai că nu putem să trăim în sărbătoare toată ziua aşa că nu ne rămâne decât să savurăm momentul din plin.

Acum o să vă las că am nişte beri şi nişte prăjituri de dat gata. Distracţie faină!

Hristos a înviat!