Posts Tagged ‘sarbatori’

Românisme la cumpărături

Suntem un popor de mâncăcioşi, asta-i clar. Nu o spun eu ci o spun supermarket-urile care l-a fiecare sfârşit de săptămână primesc mii de clienţi. Poate chiar sute de mii de suflete lasă câteva milioane bune în fiecare weekend. Culmea, aglomeraţia dintr-un supermarket nu e la raionul de haine sau maşini de spălat ori televizoare ci tocmai la cărnuri, lactate şi zarzavaturi. Şi ne mai întrebăm de unde are românul bani? Păi românul nu are bani de electrocasnice, haine şi diverse obiecte de uz casnic, dar are întotdeauna bani pentru mâncare. Mulţi bani. Să fie tot timpul frigiderul plin, asta contează cel mai mult! Nu contează restanţele de câteva milioane la întreţinere şi ratele la bancă, mâncare să fie. D’ale gurii să avem. Pentru un televizor sau un frigider, românul strânge banii de 10 ani şi atunci subtil îl caută pe cel mai ieftin, ca să-i rămână, fireşte, bani pentru mâncare.

Un prim românism clasic la cumpărături. Cu două zile înainte de una din sărbătorile religioase importante toate marile magazine devin arhipline, toată lumea se calcă în picioare şi se bat unii de alţii pentru o halcă de carne la reducere şi un cozonac la ofertă. Cred că e lege ca în fiecare an tot românu’ să-şi lase cumpărăturile pe ultima sută de metri, în speţă ultimele două zile. Motivul cel mai plauzibil este acela că, programul oamenilor este foarte încărcat. Nimeni nu-şi mai permite în ziua de azi să lipsească o zi de la servici sau să plece mai repede, mai ales pe praful asta, aşa că, cumpărăturile pentru sărbători rămân pe ultima zi. De unde şi aglomeraţia tipică perioadei.

Un alt românism la cumpărături. Aţi observat că de fiecare dată când lumea dă năvală în hipermarket-uri absolut toţi simt nevoie să se plimbe cu căruciorul printre raioane? Pe un spaţiu de un metru şi un chibrit 10 oameni împing suav un cărucior, dând peste picioarele restul muritorilor care au făcut greşeala să-şi lase “mercedesul” plin cu merinde la intrarea pe interval. Am impresia că pentru unii, duşmanul numărul 1 este efortul şi dacă duc un produs în mână câţiva metri până la cărucior le va pica tare rău la organism; e mai lejer să încurci lumea, nu? Sau unii se tem să nu le fure duşmanii vreun produs preţios luat de la ofertă? Sigur că da, vă imaginaţi câţi oameni dornici de a fura din căruciorul altuia dintr-un supermarket sunt în ţara asta, mai ales să lase mai mulţi bani la casă decât a estimat că va lăsa încă de acasă? Sunt foarte mulţi asemenea oameni, nici pe un deget nu încap toţi.

Craciun Fericit!

Ajunge Mosu’ in Romania si ce zice:
- Unde dracu ii zapada aia cu care v-ati laudat atata?

Tuturor cititorilor, cititoarelor, vizitatorilor, care sunteti fideli acestui blog sau ati aterizat din greseala aici va doresc un Craciun plin de fericire si bunastare alaturi de cei dragi! Si daca puteti, nu bagati in voi ca spartii ca nu-i fain sa ajungeti la spital in sfanta zi de sarbatoare. Stiu ca odata pe an e Craciunul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa uscati tot din frigider. Mai cu masura.

Un singur lucru regret, ca ninsoarea aia faina care a cazut saptamanile trecute n-a mai tinut pana astazi. Soarele e sus pe cer, zapada incepe sa se topeasca, dar de saptamana viitoare am auzit ca se raceste din nou si vin ninsorile, sa dea Domnu’.

Ne auzim mai tarziu.

Cumparaturile de sarbatori – viziune de barbat

O activitate ce pare de-a dreptul stresanta, obositoare si comica pe deasupra este mersul la cumparaturi inainte de sarbatori, sau shopping cum zic domnisoarele. Hai la cumparaturi, sa umplem si noi frigiderul ala macar la sarbatori, sa avem ce pune pe masa la Craciun, sa avem cu ce sa servim colindatorii, ca imediat ne bate Mosu’ la usa si noi inca n-am cumparat nimic. Prima data e groaznic, a doua oara e nasol, la a treia esti deja expert.

De ce prima oara e groaznic? Pentru ca ai de carat multe si marunte, pungi pline de carnuri, sucuri, dulciuri, fructe, etc. Cumperi aia, cumperi cealalta, privesti ingrozit cum se umple cosul si te gandesti ca trebuie sa le hamalesti pe toate pana acasa, ca normal, nefiind posesor de carnet de conducere, n-ai masina. Te mai linistesti la gandul ca n-ai mult de mers, hipermarketul Cora, de unde te aprovizionezi, nefiind la mare distanta.

De ce a doua oara e nasol? Inevitabil, cand ajungi acasa, cu pungile pline de tot felul, constati ca n-ai luat ‘ce-i mai important’, nu tu constati, constata altcinva in locul tau (mama, nevasta, logodnica, etc.) Iar in jurul lui ‘ce-i mai important’ se invarte toata sarbatoarea. Fara el, masa de Craciun e pierduta, nu se poate face nimic! De fapt pe tine nu te intereseaza cat de important e ce s-a uitat de cumparat prima data, dar trebuie sa-i faci pe plac mamei/nevestei/prietenei, altfel va iesi cu scandal. Si mergi sa cumperi importanta piesa din puzzle-ul de pe masa de Craciun. Nimic nu e mai misto decat sa faci iar acel drum, pe jos, ca masina ai din parti, pana la magazinul ala mai mare, ca nu e bun sa cumperi piesa importanta de la magazinul de la coltul blocului ca e mai scump cu 50 de bani. Odata ajuns la supermarket esti intr-o dilema mare. Te scarpini in cap ca injineru si te duci acolo unde crezi tu ca s-ar gasi importanta piesa. Dar care de fapt nu e acolo, ci e in cealalta parte a magazinului. O iei la pas printre raioane, oameni grabiti si cozi interminabile la raionul de carne, impingand un cos gol. Ce poate fi mai relaxant? Ajungi la raionul unde (cica) se gaseste piesa importanta si incepi sa o cauti cu privirea. Nu o vezi. Te uiti si a doua oara, poate ai ratat-o de prima data. Tot nu o gasesti. Cauti un angajat responsabil de zona aia. Iar plimbare printre raioane pana gasesti responsabilul. Cand il gasesti pe responsabil si-l intrebi unde gasesti treaba aia, ajungi la concluzia ca ai vorbit cu un perete. Pe o ureche i-a intrat si pe alta i-a iesit, mai sa fie, responsabilul e mai aerian la locul de munca decat tu care ai venit la cumparaturi. Beton! Te pune sa astepti pana ce il cheama el pe manager, ca el e angajat mai nou si nu le stie cam pe toate. Si mai beton! Mai stai 10 minute pana vine menejerul , care, intr-un final, te redirectioneaza catre piesa importanta. O iei, o arunci in cos si fuga la casa sa platesti, ca daca mai stai mult in magazin or sa creada astia ca pui ceva la cale. Radiezi de fericire cand vezi fiecare casa de marcat cu o coada de cativa metri. Dupa ochiometrul tau, gasesti casa cea mai scurta si te asezi la ea. Lumea se uita atat de ciudat la tine si la ce ai in cos incat ai impresia ca l-au vazut pe Rege in carne si oase.

De ce a treia oara esti expert? Pentru ca prima data ai vazut care pe unde sunt, a doua oara te-ai familiarizat cu raioanele, iar la a treia oara e doar o chestiune de timp pana ce gasesti produsul pe care-l cauti. Sa-i zicem vreo 15 minute, cu tot cu statul la coada.

Este ceva pur romanesc sa trebuiasca sa mergi de vreo 3-4 ori la supermarket, asa ca nu ma mira nimic. Mereu uitam sa cumparam ceva. Bine, o femeie ar gasi un lucru important si daca ar cauta intr-un magazin de 3xHypermarket, dar cum datoria lor nu este sa mearga sa cumpere maruntisuri, asta trebuie s-o facem noi.

A inceput

Perioada aia faina din decembrie pe care io o denumesc simbolic efort financiar maxim. Perioada cadourilor. Incepe cu ziua de 5-6 decembrie si se termina cu ziua de 31 decembrie. Imposibil sa eviti perioada asta fara sa-ti seci portofelul de bani, n-ai cum. Si daca ai un familion mare atunci lucrurile stau din rau in foarte prost pentru tine. Io am terminat repede cu ele, dar tovarasul cu care am fost azi prin centru a avut viata grea. Eu cu tot cu ganditul si drumul intre magazine am facut vreo 2 ore, restul de 5 le-am umblat cu el, ca nah, trebuie cineva sa-l ajute la cele 8 cadouri, si mari si mici. El numai de 4 ori a trecut pe la bancomat sa scoata malai. La un moment dat imi era mila de bietu om, scotea 30 lei, scotea 40, scotea 50, iara 30 de lei, si tot asa. Toata distractia l-a lasat mai usor cu vreo 2 milioane. Familie numeroasa, nene.

In alea doua ore cat am zabovit de unul singur prin oras in cautarea cadourilor perfecte, am observat o chestie: nici un magazin nu ar face un gest sa mai lase din pret, chiar daca esti decis sa cumperi un anumit produs si odata ajuns in fata casei de marcat constati ca-ti lipseste 1 leu, iar fara leul respectiv nu poti sa iei ceva pentru ce ai venit. Degeaba tot incerci sa ii explici tipului din spatele tejghelei ca, “acuma pentru 1 leu nu pot cumpara asta, si am venit pana aici”, si cauti cumva sa-l convingi sa ti-o lase mai ieftin, el n-o sa para interesat deloc. N-ai un leu, nu cumperi! Scurt. Ce vroiam eu sa cumpar era 29 de lei si aveam doar 28 lei iar la ora 13:00 se inchidea magazinul. Ceasul arata in acel moment 12:40. Trebuia sa fiu superman ca sa ajung inainte si inapoi in 20 de minute, la traficul care era la amiaza. Cadoul ce trebuia sa-l cumpar nu era pentru mine. Bun, il sun pe tovaras si ii zic ca n-am cum sa iau aia fara un leu si umanul ala nu vrea s-o lase la 28. Asa ca de 20 de lei am pornit-o sa mai iau eu niste cadouri pentru ai mei, oricum imi era dator el fix cu 20 lei. Banii mei s-au dus demult, nu stiu cum si pe ce, dar s-au dus, si acum imi astept fericirea – ziua de salar. Au picat bine banii astia, pe criza asta.

Dupa doua ore de cumparaturi, vorba vine cumparaturi, nu luasem prea multe, dar m-am dus acasa cu cea mai mare punga de cadouri. N-am mai vazut una asa de mare, avea vreo 80 de centi in lungime. Atrageam priviri instant. Se uitau fetele la mine ca la un manechin cand vedeau ce punga cu crini imperiali desenati pe ea am. Sa nu mai zic ca in autobuz m-or barfit un grup de 3 tipe. Eu aud foarte bine ce se vorbeste in jurul meu, iar distanta era de vreo 2-3 metri, dar m-am prefacut ca nu dau atentie. Una dintre ele zicea ceva de genul: “uite-l tu pe asta ce punga mare are”. Da la care eu, in gandul meu, ai vrea tu sa primesti ce am eu in punga asta.

Am ajuns acasa, am lasat cadourile si dupa o jumatate de ora am luat-o iar la pas prin centru, de data asta cu tovarasul care avea de cumparat nu gluma, precum ziceam la inceput. Cand vedeam cum tot cumpara-cumpara, mie mi s-o facut mila de bani. Dar intr-un fel chiar ii fain sa fi familie mare, dar in astfel de cazuri, cadourile, e cam naspa.

Si cand ma gandesc ca mai este Craciunul – alti bani, alta distractie… Vorba aia: It’s just the beginning…

Baia e mai mare, de multime

Cum astazi este Ziua Marinei si Adormirea Maicii Domnului (Sf. Maria mare), presedintele-jucator Traian Basescu, cunoscut pentru trecutul sau marinaresc, a ales, Manastirea Tismana pentu aceasta zi. Nelipsit de la festivitatea dedicata Marinei de la malul marii – Constanta – seful statului alege totusi o manastire pentru o baie de multime adevarata a-si petrece ziua, si nu marea lui pasiune: marina.

Pot sa spun ca am ramas un pic uimit când am citit stirea respectiva, dar apoi mi-am adus aminte ca se apropie totusi campania electorala pentru prezidentiale. Si cum Baselu a cam scazut în ochii populatiei în ultima vreme, acesta a gasit locul perfect unde poate sa mai urce în sondaje. Credinciosi sunt multi, mai multi decât cei interesati de ziua marinei, baia de multime e mai mare, iar Baselu savureaza din plin orice ocazie de a-si mai salva din reputatie. Lasa, ziua Marinei o sa tot fie, important e sa mai pupam înca un mandat. Pe cât pariu ca, daca câstiga Baselu înca un mandat în toamna, în 2010 o sa-l vedem la Ziua Marinei, la Constanta si îsi va motiva absenta de la slujba cu un sec: “Pai ce, n-am fost anul trecut”.

Orice sarbatoare musai sa treaca prin stomac

Oare sunt singurul care am observat ceva foarte interesant referitor la sărbătorile astea mai importante, Crăciun şi Paşti? Şi anume că totul se rezumă la mâncare şi băutură în cantităţi industriale pe care musai să le aibă fiecare, altfel n-ar mai fi sărbătoare. Că doar nu-i sărbătoare dacă nu mânci şi tu un cozonac, o sărmăluţă, bei vreo 23 de beri, bagi în tine un platou de prăjituri şi nu mânci de 3 ori pe zi 3 feluri de mâncare.

De sărbători toată lumea are un singur gând, să aibă cât mai multă mâncare în frigider, băuturi de toate soiurile pe masă şi ordine în casă. Când e sărbătoare toată lumea-i fericită pentru că e singura dată când găseşti în frigider toate bunătăţile pe care nici nu ţi-ai închipuit vreodată că o să ajungi să le guşti. E singura dată când toată casa străluceşte de curăţenie şi circulă un aer de sărbătoare în ea.

Nu mai continui cu poveştile că n-are rost, toată lumea ştie cum se desfăşoară nişte sărbători în ziua de azi. Avem şi câteva poze, de Paşti.

Ouălele mele pictate… de fapt nu-s pictate, vopseaua era mai ciudată :)

4 blonde de Paşti. E sărbătoare şi na’ se-nţelege…

câţiva nori au ameninţat că se descarcă…

Paşte Fericit!