Tag Archives: sanatate
O mamă vrea să-şi vadă copiii crescând!
Prima dată când am aflat de cazul Gabrielei Tudorache a fost de pe blogul lui Daniel Rus, moment în care m-am hotărât că trebuie să mă implic cât de mult pot în promovarea acestui caz. Nu am stat nici măcar o secundă pe gânduri dacă să scriu sau nu, pentru că e vorba de o mamă totuşi – o mamă care vrea să-şi vadă copiii crescând.
Are 42 de ani şi a fost diagnosticată cu meningiom – formaţiune craniană – o afecţiune care duce la orbire prin strangularea nervului optic. În aceste momente când afli asemenea lucruri despre o persoană şi când ştii că există o şansă de salvare, nu trebuie să pierzi timpul şi faci tot ce-ţi stă în putinţă să ajuţi, orice minut contează. Caracterul uman pe care sunt convins că există în fiecare dintre noi, nu te lasă să treci nepăsător pe lângă această poveste tristă şi nici să priveşti cazul ca pe unul banal, pentru că e vorba de o mamă totuşi, o mamă care vrea să-şi vadă copiii crescând, o mamă care ar putea fi chiar mama ta.
Apoi am primit un comentariu pe blog de la fiul doamnei, care căuta cu disperare în orice colţişor de pe internet orice ajutor cât de mic pentru mama lui, lucru care în sufletul meu a amplificat dorinţa de a face ceva. Vă relatez şi vouă comentariul primit:
Buna ziua,
Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere
35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ameteli .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.
Fiindcă nu am o situaţie financiară foarte bună şi nu-mi permit să donez sute de euro deşi mi-aş dori enorm să pot face asta, m-am hotărât să scot blogul la vânzare. Mai exact, voi pune la dispoziţie spaţiu publicitar de orice fel (bannere, advertoriale, campanii) pe termen lung (peste 2 luni de expunere pe acest blog în funcţie de suma pe care o donaţi) oricărei companii sau firme care îmi face dovada că a virat de la o sută de euro în sus într-unul din conturile doamnei. Un print-screen ar fi de ajuns. Merg pe încredere şi pe caracterul dumneavoastră că nu veţi încerca să profitaţi de acest caz şi această oportunitate pe care v-o ofer arătându-mi un fals. Trimiteţi-mi pe mail şi discutăm mai multe, pe vasile.manu pe gmail. Vă rog, nu vă jucaţi cu viaţa unui om!
Mai multe detalii despre caz găsiţi AICI.
Mersul la sala de forţă nu e deloc sănătos
Mi-au spus-o toţi medicii cu care am lucrat la secţia de balneologie a Spitalului de Recuperare din Cluj în timpul tratamentului pe care l-am urmat pentru gimnastica medicală. 4 proceduri, 10 şedinţe. Ieri am terminat-o pe ultima. Ca să vă liniştesc, nu e nimic grav, am doar câteva probleme la coloană de la prea mult stat la calculator şi la birou – o boală destul de rar întâlnită: coastă cervicală bilaterală. Nu mă întrebaţi ce înseamnă că nu ştiu să vă explic în termeni ştinţifici, ştiu doar că netratată la timp e posibil şi neţinută sub control poate să aibă repercusiuni mai târziu, gen paralizie.
Am aflat un lucru ce-l ştiam de mai mult timp, dar având norocul să nu fiu nevoit să merg prin spitale foarte des abia acum mi s-a confirmat din surse avizate: mersul la sala de forţă nu este sănătos deloc. Toţi medicii care m-au întrebat ce sport fac dat fiind “situaţia” cu care m-am prezentat la tratament, au dat din cap dezaprobator când le-am zis că fusei la sală de curând şi acolo mi-am îndoit oasele, am făcut mişcare trăgând de fiare puţin… Au urmat apoi câteva minute de mustrări cum că nu fac bine cu mersul la sală, că nu-i bine pentru organism, că te forţezi prea tare şi nu e deloc benefic, bla bla bla.
Merg la sală numai cei care vor să se umfle cât dulapul, să se facă mari luând tot felul de vitamine şi anabolizante ca să impresioneze, iar dacă pui mâna pe ei ai impresia că ai pus mâna pe un burete.
Pentru cei care vreţi să faceţi gimnastică medicală, vreau să vă dau câteva idei:
Am avut patru procedori, voi poate veţi avea două sau trei, depinde la ce concluzii ajunge doctorul care vă examinează, pentru că, totul porneşte de la medicul care vă scrie biletul de trimitere la tratamentul balnear. Eu am urmat tratamentul cu băi galvanice, parafină, ionizare cu calciu şi exerciţii de gimnastică (kineto). Băile galvanice sunt pentru mâini şi picioare, depinde pe unde vă doare, şi durează 10 minute şedinţa. Staţi cu mâinile sau picioarele în nişte recipiente cu apă caldă şi simţiţi mici furnicături din cauza electrozilor. Parafina e pentru spate, picioare, şolduri, umeri. Îţi pune pe spate sau unde aveţi probleme nişte pungi cu ceară încălzite la 40+ de grade şi stai cu ele aşa 20 de minute, învelit bine cu pături ca să-ţi ţină de cald. Ce-i fain e că în alea 20 de minute poţi băga lejer un somn, iar când se duc cele 20 minute eşti ud leoarcă de transpiraţie :) Ionizarea cu calciu durează 10 minute şi, la fel ca la parafină, stai întins pe pat şi cu câteva plăcuţe pe spate conectate la un aparat, timp în care simţi mici furnicături în zona cu probleme. Iar gimnastica e gimnastică, aici nu e nicio noutate. Faci nişte ture pe bicicletă, îţi dă medicul nişte tipuri de exerciţii pentru situaţia ta pe care să le faci în fiecare zi, pe toată durata celor 10 şedinţe, şi, bineînţeles, să le continui şi acasă.
Înotul e cel mai indicat sport şi sănătos fiindcă îţi lucrează toate grupele de muşchi.
Băsescu iar vorbeşte prostii… o fi de la vaporii de alcool inhalaţi
Dacă nu aţi aflat încă, preşedintele nostru drag s-a trezit din nou cu faţa la cearceaf acum de sărbători şi s-a gândit să-şi mai pună nişte cenuşă în cap prin împroşcarea cu noroi în cineva, pentru că atât ştie el să facă. S-a luat de Regele Mihai şi de alţii, acum se ia de nimeni altul decât Raed Arafat, omul care a creat un sistem medical de excepţie, la cele mai înalte standarde, faţă de nimicul serviciului de urgenţă al statului.
Cităm din declaraţie
Dacă este vreun duşman mai mare al apariţiei încă a unui sistem privat de sănătate, el se numeşte Raed Arafat , uitând că el a fost fundaţie la Târgu Mureş, la care şi eu am contribuit cu 2% din salariu pentru că făcea un lucru bun. Mie nu imi plac oamenii care după ce au evoluat în sistem pe urmă devin duşmanii creării oricărui alt sistem de concurenţă. Aşa ceva nu poate funcţiona într-un stat civilizat. Statul poate asigura principalul serviciu de urgenţă, în care s-au făcut investiţii uriaşe.
Care concurenţă? Concurenţă cu cine, cu sistemul public de sănătate, care nu face altceva decât să ia bani, bani şi iar bani pentru nişte servicii mizerabile? Asta e concurenţa? Cei mai mulţi dintre pensionarii de acum au cotizat toată viaţa la asigurarea de sănătate şi acum se trezesc că nu li se mai recunoaşte nimic şi trebuie să plătească pentru orice serviciu medical. E corect? Categoric nu. Şi să nu mai punem la socoteală condiţiile în care trebuie să stai pe patul de spital, care nu fac altceva decât să-ţi provoace silă şi repulsie faţă de sistemul public şi îţi doreşti să nu fi nevoit niciodată să ajungi pe patul unui spital românesc. Asta e concurenţa despre care vorbeşte domn’ preşedinte. În articol zice că s-au făcut investiţii mari în sistemul de sănatate? Măi să fie, oare de ce nu vede nimeni aceste investiţii? Chiar suntem toţi atât de chiori?
Cum să-ţi permiţi să lansezi asemenea acuzaţi despre omul care a adus practic profesionalismul şi siguranţa în sistemul medical românesc, mai ales tu, preşedinte de stat fiind?
Sistem privat? Bineînţeles, dai un ban dar măcar ai certitudinea că trăieşti şi eşti tratat serios. Şi de asta SMURD bate la fund sistemul public de sănătate.
Senzaţii de ameţeală la jocuri
Ca şi fost gamer cu state destul de vechi, încă mai am momente când mă prinde câte un joc pe care îl găsesc fascinant, numai că întâmpin o problemă. Ştie careva care e explicaţia logică pentru faptul că am stări de ameţeală asezonată cu o durere de cap infernală atunci când mă joc un FPS mult timp, de genul, câteva ore, că eu nu reuşesc deloc să o găsesc, explicaţia? O fi din cauza mea, am eu o problemă cu genul acesta de jocuri care-mi afectează creierul într-un fel, ori e o problemă cu grafica, care afectează ochii cumva? După câteva ore de învârtit într-un shooter făcând ce se face de obicei într-un astfel de joc, încep să mă ia cu ameţeli şi durere de cap. S-a mai confruntat cineva cu treaba asta?
Entuziasmul mersului la sală
Din ciclul, #obiceiurisănătoase pe care toată lumea trebuie să le aibă, de luni am început oficial să merg la sală. Şi am mers, nimic nu m-a mai putut opri de data aceasta. Am simţit că e musai s-o fac acum, o mână divină parcă m-a împins de la spate şi nu m-a lăsat deloc să amân, aşa cum făceam tot timpul până acum, când îmi găseam tot felul de scuze şi motive să nu merg.
În prima zi am făcut cunoştinţă cu aparatele şi ele cu mine, cu mediul de lucru, cu tipurile de exerciţii, mi-am făcut încălzirea şi am început treaba. M-am axat doar pe exerciţiile la braţe şi piept, iar a doua zi m-am axat pe exerciţiile pentru picioare. Şi aşa mai departe…
E extrem de plăcut să mergi la sală, n-aş fi crezut dar începe să-mi placă, chiar dacă după primele zile am rămas cu o febră musculară gravă, dar nu am lăsat să mă descurajeze nimic, nici lenea, nici somnul, nici orice mi-ar putea sta în cale. Iar după o zi te încarci cu o energie pozitivă şi parcă altfel funcţionezi în ziua respectivă, ceea ce vă doresc şi vouă.
A, şi dacă vreţi să ştiţi, merg la Fit for life din Grigorescu. Condiţii decente, aparate bune şi multe, sala mare, încăpătoare, iar preţurile, după mine, sunt acceptabile pentru buzunarul nostru. Da’, ştiu că în altă parte era mai bine, dar mie aici îmi e foarte bine, aproape de casă, fără să fiu nevoit să mă duc până cine ştie unde.
