Tag Archives: rude
Tipuri de datorii
Scriind articolul cu umilinţa pentru bani mă gândeam la ce tipuri de datorii există. Eu am descoperit cinci. Începem cu cele mai grave, pe care dacă nu le plăteşti ai dat de dracul şi terminăm cu cele mai simple.
1. Datorii la cămătari. Astea-s cele mai grave. Dacă ai ajuns să împrumuţi bani de la cămătari înseamnă că ori eşti vreunul din ăla obsedat de jocuri de noroc, ori nu mai ai bani nici să te pişi în centru şi eşti în căcat până-n gât. Dacă nu-ţi plăteşti datoria la timp poţi rămâne fără un deget, coi, limba sau ochi, în cel mai bun caz.
2. Datorii la bănci. Nu te omoară nimeni dacă nu-ţi plăteşti datoria la bancă, dar nici n-ai cum să dormi bine la noapte când eşti conştient că oricând îţi pot bate creditorii sau recuperatorii la uşă. Dacă întârzii foarte mult poţi ajunge să visezi frumos sub cerul liber.
Datoria la cămătari şi cea la bancă se completează reciproc. În sensul că, dacă n-ai bani ţi-o plăteşti pe aia la bancă te împrumuţi la cămătari, o plăteşti pe aia la bancă cu banii de la cămătari şi rămâi cu prima datorie, care e mult mai gravă.
3. Datorii la rude. Se ştie că datoriile la rude nu au un termen limită stabilit pentru a le plăti. “Mi dai când poţi şi când ai, nu te grăbi”, asta înseamnă că îi poţi da banii peste o săptămână, o lună sau 2 ani. Nu e indicat să amâni foarte mult plata datoriei pentru că altfel rişti să ajungi să te vorbească toată lumea pe la colţuri că eşti neserios şi faze din astea. Plus că nu cred că ai vrea ca la fiecare reuniune de familie să ţi se atragă atenţia subtil pentru “banii ăia”.
4. Datorii la prieteni. Sunt cam la fel ca cele pentru rude, numai că nu ai legături de sânge cu respectivul/a ci o prietenie sinceră de câţiva ani. La fel ca şi datoriile la rude, nu ai un termen limită stabilit pentru a da banii, dar ţi se mai atrage atenţia subtil din când în când, aşa ca să nu cumva să uiţi de ei.
5. Datorii la părinţi. Astea sunt cele mai mişto pentru că chiar nu există un termen limită şi datoria la părinţi nu e tocmai datorie în adevăratul sens al cuvântului, e mai mult un ajutor financiar. Se ştie că părinţii vor să ducem o viaţă lipsită de griji, mai bună ca a lor şi de aceea când avem nevoie de bani sunt primii care fac eforturi incredibil de mari pentru a ne ajuta cu bani. Îşi rup de la gură ca să ne dea nouă, ca să zic aşa.
Voi ce tipuri de datorii aveţi?
Capitolul derizoriu: verisoarele mele
Am stat mult sa ma gandesc daca sa scriu sau nu despre verisoarele mele pe blog, dar intr-un final m-am am decis sa las de la mine sa vada si altii ce fel de pramatii de rude am. Pentru ca la ce persoane imi sunt rude, n-am cum sa fiu mandru. Si vorbesc exclusiv de cele din partea tatalui, nu ca celelalte din partea mamei ar fi mai breji.
De 3 saptamani am aflat un lucru care nici prin minte nu mi-ar fi trecut ca s-ar putea intampla cu cineva din familionul meu. Eu am doua verisoare la Botosani pe care nu le cunosc, nu le-am vazut in viata mea, dar stiu de existenta lor, si probabil si ele stiu de existenta lor, ca nu m-au cautat niciodata asta-i alta problema, dar nici eu nu m-am omorat cu firea sa le cunosc. Stiu ca una din ele e de-o varsta cu mine si cealalta a terminat facultatea. Ce am aflat despre ele e de-a dreptul sinistru. Vara-mea, aia mare, s-a insurat cu un arab. Ce sentimente poti avea pentru un araboi, iarasi nu inteleg, dar asta nu e treaba mea, tind sa cred ca e vorba de partea financiara la mijloc. Acum sa trecem la aia mica, studenta fiind, s-a apucat de consumat droguri. Iar tacsu, adica unchiu meu, a platit o groaza de bani ca sa o scape de puscarie, ca era sa intre la mitica din cauza asta. Nici batranul (unchiu) nu e mai breaz, are si el obsesiile lui: banii. In ziua cand a venit la Cluj pentru a-si lua partea ce i se cuvine din vanzarea casei lui bunicu, numai de sanatate nu m-a intrebat, parca n-as fi singurul lui nepot din partea lui frate-so. A luat banii, s-a suit in primul tren cu destinatia Botosani si dus a fost. Aceea a fost ultima data cand l-am vazut. Asta se intampla prin anii 2000-2005, nu mai stiu exact. Cat de tare am vrut sa iau legatura cu ei, sau sa le fac o vizita in vara, pe atat de tare m-am scarbit de ce am auzit de dragele mele verisoare. Acesta a fost primul set de verisoare.
Ai sa razi, dar daca-ti zic ca mai am un set de verisoare din astea bomba, pici in cur. Da, mai am un set de verisoare de care nici sa-mi aduc aminte nu pot, daramite sa mai si vorbesc despre ele. Tot asa, nu le cunosc si nu cred ca ele mai stiu de existenta mea, ultima data cand le-am vazut aveam vreo 14 ani. Sunt 6 la numar cred. Cand a venit una din ele acasa la mine, sa ceara bani de ce altceva, eu aveam vreo 13-14 ani, dar tin minte ca arata ca o curva, jur. Fusta scurta, tocuri, rujata si fardata de numa-numa. Acum cred ca face trotuarul pe undeva. A, din pacate trebuie sa mentionez ca setul acesta de verisoare fac parte din categoria romales, cred ca intelegeti la ce ma refer. Si cred ca se intelege de ce nu vreau sa mai aud de ele.
No cam asta a fost cu acest capitol derizoriu al vietii mele de care nu vreau sa-mi aduc aminte prea curand. Am facut o exceptie scriind despre el pe blog, cu atat o sa raman. Halal rude am, bata-ma norocul!
