Tag Archives: rromani
Oare de ce ţiganii sunt mai uniţi ca românii?
Cred că aţi observat şi voi la fel ca mine că ţiganii sunt de felul lor mult mai uniţi ca românii. De fiecare dată când poliţia bate la poarta vreunui palat ţigănesc, toţi ţiganii din sat (de multe ori descinderile astea în forţă ale poliţiei se petrec prin sate şi localităţi mici) sar în apărarea celor vizitaţi de poliţie. Strigă, fac scandal, se ceartă cu poliţiştii. De unde şi circul ce-l vedem la televizor când se întâmpla asta. Plânsete, bocete, urlete, ioi, vai, tulai, vin din partea ţîgăncilor cu fuste-nflorate şi batic pe cap. Şi ce circ mai fac când îi bagă în dubă pe bărbaţi, “divele” crezând că-i arestează pentru “acţiuni caritabile”.
Ce mi se pare absolut senzaţional este felul cum îşi iau ţiganii apărarea. Sunt uniţi şi se ajută unii pe alţii, nu se sapă între ei ca românii. Când unul dă de greu, sare toată şatra în ajutorul lui. La noi nu, la noi când un român are probleme restul stau pe margine dând indicaţii şi comentând.
Românii se pârăsc unii pe alţii la şefi, nu se ajută, nu se susţin, nu sunt deloc uniţi, spre deosebire de ţîgani care sunt total opusul. Românul mai întâi îşi vede de propriul interes, să-i fie lui bine contează, dă-o dracului de colegialitate, cine are nevoie de ea?
Românul mai bine şi-ar tăia o mână decât să-şi ajute un coleg să fie promovat la locul de muncă. “De ce să câştige ăla mai mulţi bani ca mine”, gândeşte românul… Mai întâi el întreabă cât timp durează presupusul ajutor care i se cere, nu cu ce te pot ajuta, pentru că aparent timpul lui e foarte preţios şi nu merită irosit pe lucruri minore din care nu câştigă nimic.
Românul vrea să câştige din tot câte puţin, chiar şi din ajutorul pe care-l poate oferi gratuit unui prieten sau coleg.
Or fi ţiganii (sau rromii, luaţi-o cum vreţi) fără prea multă carte, hoţi, tâlhari, dar ne bagă sub radical la capitolul colegialitate şi unicitate.
Românul tot ţigan
O specie de oameni pe care i-o nu o înghit deloc sunt fumătorii care-şi aruncă chiştocul de la ţigară pe jos după ce au terminat cu el. Chiştocarii, cum le zic eu, au impresia că trăiesc într-o ţară de lumea a treia şi se simt dator să contribuie cumva la asta aruncându-şi jegul personal pe stradă, în speţă chiştocul de la ţigară. Pentru ei e foarte greu să-l ţină în mână până la următorul coş de gunoi agăţat de stâp, care, har Domnului, sunt aproape din metru în metru, nu, din contră, e mai lejereanu să-l scape în mijlocul străzii or trotuarului. Mamă, mamă, ce amenzi le-aş da ăstora de i-aş prinde asupra faptului. De să-i usture serios la buzunar, să se-nveţe minte… Pe români nu-i sensibilizezi cu campanii gen Let’s do it, România, îi sensibilizezi la buzunar – îi laşi mai săraci cu câteva milioane, acum în perioada asta. Şi apoi să vezi cum îşi ţin toţi ambalajul în mână până la următoare pubelă întâlnită. Dacă aş putea, şi mâine aş milita pentru o lege care să le de-a dreptul poliţiei comunitate sau organelor abilitate să amendeze oamenii pe stradă când aruncă orice fel de jeg. E singura soluţie pe care o avem să luptăm împotriva chiştocarilor, a sămânţarilor şi a indivizilor la care le place să trăiască printre gunoaie.
Am tot dreptul să critic oamenii la faza asta pentru că eu nu sunt unul dintre ei, eu când am ceva de aruncat îl ţin în mână sau îl pun în buzunar până la următorul coş de gunoi. Dacă e nevoie traversez oraşul cu hârtia, ambalajul sau ce o fi după mine până găsesc un tomberon în care să-l arunc. Ţine de bun simţ şi de cei 7 ani de acasă.
Nu-i posibil, măi, oameni buni, să vă trataţi ţara în felul ăsta. N-aveţi pic de respect faţă de voi înşivă. Trăiţi totuşi în mediul pe care tocmai l-aţi populat cu un gunoi în plus.
Un tovăraş zice că un chiştoc de ţigară e bio-degradabil… în câteva luni. Şi mă duc pe mâna lui că oarecum studiază în domeniu, da’ totuşi până se degradează singur va trece ceva timp deci rămâne aşa în mijlocul străzii? Nu mai bine e să se degradeze la groapa de gunoi, că e mult mai fair?
Ne place la nebunie să driblăm legea şi onestitatea
Suntem un popor a cărui singură plăcere este să dribleze legea. În fiecare casă există un om căruia îi place să se ocupe cu lucruri murdare. Mai o şpăguţă, mai o mică atenţie, mai un pliculeţ cu 100 de coco, lucruri din astea mărunte cu care să scape mai uşor. Românul s-a obişnuit să facă pe lupul moralist, că el nu dă niciodată şpagă, că el e cel mai corect om din lume, îi blamează pe cei care dau mici atenţii la doctori sau funcţionari, îi critică din greu pe ăia care ajung în faţă fără să stea 5 minute la coadă. Dar când lupul moralist trece de cealaltă parte a baricadei atunci nu mai zice nimic, tace mâlc. Când are ocazia, vorbim de când are bani, să dea o mică atenţie se face că plouă. Nu mai blamează pe nimeni, e de acord cu şpaga, de micile atenţii nu mai zice nimic.
Oamenii s-au învăţat să dribleze legea. Nimeni nu mai e corect şi onest în ţara asta. Dacă primeşti o amendă pe mijloacele de transport în comun încerci să te milogeşti de controlor să te păsuiască. Ba mai mult, dacă vezi că nu merge cu vorba bună şi nu-ţi ascultă rugăminţile, atunci treci la ameninţări. Că-l şti tu pe directorul mare, ai citit în ziar cine e şi vrei să-l sperii pe controlor, care nu face decât să-şi facă treaba, că nu o să mai aibă loc de muncă. Şi în general aşa e cu amenzile, românul când primeşte o amendă prima dată se uită în agendă dacă nu are pe nimeni la primărie sau poliţie ca să scape de ea, apoi dacă n-are noroc apelează la prieteni sau vecinii care au pe cineva acolo. Şi abia ultimul gând e să-şi plătească civilizat amenda, amendă pe care a primit-o pe bună dreptate.
Nu ne place când cineva aruncă ostentativ un plic cu 100 de euro de faţă cu noi, îl blamăm pe cel care a făcut-o, dar tăcem ca căcatul în iarbă când avem noi ocazia s-o facem. Şi ne scuzăm că, “n-aveam ce să fac, a trebuit să plătesc că altfel nu ajungeam niciodată….” De asta nu mai mere nimic în ţara asta, că toţi umblă după furtişaguri.
Nu ne place de politicieni că fură, că se lăfăie în lux pe banii statului, dar dacă am avea ocazia să fim acolo am face fix acelaşi lucru. Am avea grijă ca rudele şi prietenii să aibă noroc şi nouă ne-am îngrăşa un pic contul din bancă. C-aşa suntem noi, românii, un popor de ticăloşi care pretind că sunt corecţi.
N-am dat şi n-o să dau niciodată şpagă, mici atenţii sau cum s-or mai numi. Nici la doctor, nici la funcţionari, nici unde. Prefer să am conştinţa împăcată că măcar aici am fost corect. Mi-am scos din vocabular termenul de şpagă. Nu ştiu ce-i aia. A, şi dacă sunt de faţă când cineva pune pe masă un plic într-un spital sau la ceva ghişeu îi bat obrazul de ruşine şi îl fac de cacao în faţa tuturor, de nu o să-i mai trebuiască să dea şpagă niciodată. Şi Doamne fereşte să îndrăznească să comenteze că-i vai ş-amar.
Starpiti rromanii (cu doi de "r")
Nu ai cum sa zici ca in ziua de azi esti in siguranta pe strada sau oriunde altundeva pentru ca ai minti. Puteai sa fii chiar tu victima lui Gorbunov care trage in tot ce misca in jurul lui in timpul unui jaf in progres, poate sa deie peste tine pe trecerea de pietoni un teribilist cu o masina luata in leasing pe banii parintilor, poti sa te alegi cu o lovitura mortala aplicata de catre un nebun scapat de pe Marinescu sau pur si simplu poti cadea prada intr-o tara straina, in timpul unei altercatii iscate la o petrecere in care dintr-un petrecaret poti devenii o victima nevinovata. Desi pare aproape incredibil de crezut, un alt roman se intalneste cu “doamna cu coasa” pe pamant strain. Este vorba de Marian Cozma, componentul nationalei de handbal a Romaniei, cel mai bun pivot roman, asa cum il caracterizasera multi. Acesta a fost injunghiat in inima pe pamant unguresc in timp ce se afla la o petrecere alaturi de prietena sa si colegii lui din lot. Totul a fost bine pana ce in sala au intrat 30 de insi, toti avand culoarea cafenie a lui Banel Nicolita, si au inceput sa faca scandal. Marian Cozma a incercat sa-si apere prietena si s-a ales cu o lama in inima. Curentul musonic venit dinspre Italia, denumit si “Mailat” circula repede, ca dovada ca a ajuns si in Ungaria.
Inca un om si-a gasit sfarsitul din cauza incompetentei unora. Cuvintele sunt de prisos. Dumnezeu sa-l ierte!
Iar ne-am facut de rusine
Am ajuns, din nou, pe prima pagina pe un site din afara, Daily Mail, nu printr-un lucru laudabil evident. Un emigrant rom
