Tag Archives: romanisme
Episod clasic din categoria “munca la romani”
Rumoare! Mare agitatie, mare in blocul unde locuiesc de 23 ani. Dupa lungi parlamentari, discutii, sedinte s-a decis sa se faca izolarea termina a blocului. In sfarsit! Ma rog, nu tot blocul s-a decis, doar o scara, restul cetatenilor de la celelalte trei scari sunt inca nehotarati si indecisi, o parte din ei, fiindca majoritatea inclina balanta pentru izolare. Si lucrarile au inceput. Saptamana trecuta, vineri la prima ora, au venit niste muncitori de la o firma-fantoma, si-a descarcat jucariile si materialele dintr-o duba, au montat schelele si luni s-au apucat de treaba. Zic firma fantoma fiindca nu am vazut niciun logo la vedere, niciun nume, nimic. Bine, trebuie sa mentionez si ca firma asta a fost propusa de un vecin care se cunoaste cu patronul. C’asa-i la romani! Fiecare isi propune cate o cunostinta, ruda, prieten cand vine vorba de diverse lucrari de constructie; iti iese si tie un comision mic, mai faci un leu cinstit in vremurile astea tulburi.
Munca la romani, sau altfel spus, munca facuta in bunul stil caracteristic romanesc.
Stiti ca atunci cand se face izolarea termica a blocurilor, firma care se ocupa de problema in cauza este obligata sa foloseasca o plasa cand lucreaza ca sa nu zboare tot praful si tot “materialul ala alb” cu care se face izolarea, nu stiu cum se numeste la voi, dar la noi la Cluj ii zicem scartz. Ei bine, ia ghici cine gaseste in balcon scartz dupa trei zile de cand a inceput firma-minune lucrul?
Sa muncim romaneste.
LATER EDIT: Minune, astazi, 25 aprilie 2012, au pus sus si panza din aceea protectoare pe schele, dupa ce au terminat de izolat jumatate de bloc fara. Probabil cineva le-a zis de la obraz.
Muzică la maxim în căşti
Mulţi ascultă muzică în căşti când sunt în maşină, autobuz sau chiar când se află perpedes prin oraş. E ceva normal. Unii o fac la volum mic, decent, alţii în schimb ascultă la maxim, să audă toată lumea din jur. C’aşa-i la noi.
Dau de câte un individ din ăsta în autobuz care mă face să pun un mare semn de întrebare în dreptul judecăţii lui, că trebuie să fi cel puţin nebun să-ţi placă să îţi bubuie muzica în urechi. Zău dacă înţeleg de ce ţi-ar plăcea să-ţi chinui urechile în halul acesta, că eu nu văd în asta o plăcere normală, de om întreg la minte, e mai mult o plăcere din aia sadică, de om puţin trilulilu la cap?
Am întâlnit deunăzi un tip din categoria asta în autobuz, care asculta muzica în căşti de auzea tot autobuzul. Fără să exagerez. Am întors capul convins că omul cu muzica e la un metru de mine de aud aşa clar ce ascultă el. Vezi-ţi de treabă, domle, el era în celălalt căpat al busului pe un scaun, privind neputincios pe geam, fără să realizeze că muzica lui s-ar putea să deranjeze. No fain, zic. Şi nu era cine ştie ce muzică de calitate demnă de ascultat, era heavy metal din ăla bolund, zdringhi-zdringhi din ăla în tobe, mă scuzaţi dacă sunteţi fani ai acestui gen, dar eu aşa văd piesele astea, ca o zdrăngănitoare în urechi. Vă rog, nu-mi ziceţi din alea, nu ştii tu ce-i fain sau care-i muzică de calitate că vă înjur, pe bune. Unde naiba e calitatea într-o bubuială din asta?
De fiecare dată când se întâmplă să dai peste câteva lucruri bune în România, că mai sunt şi din astea, puţine ce-i drept, dar sunt, din categoria uite, nu e totul pierdut în ţara asta, dai peste o chestie din asta aparent inofensivă care te readuce rapid cu picioarele pe pământ, asta aşa, ca să nu uiţi că eşti în România.
Munca românească face victime. Din nou
Aţi aflat cu toţii de cele două explozii dintr-un club din Sighetu-Marmaţiei, nu? Nici nu aveaţi cum să le rataţi pentru că toată lumea discută despre ele, ştirea e în toate buletinele de ştiri. Amănunte aici. Prima explozie a fost la ora 01:00, adică oră la care de obicei lumea începe să sosească într-un club. A doua deflagraţie s-a produs la ora 10 dimineaţa când poliţiştii cercetau locul. Nu insist asupra victimelor, întrebarea pe care o am eu referitor la nenorocirea asta, cum s-a putut întâmpla una ca asta? Cum e posibil să explodeze un local unde se adună lumea să se distreze, să socializeze, să schimbe o impresie, să se destindă? Păi, după explozia asta, toată lumea se va gândi de două ori înainte să meargă într-un club de acum încolo, existând riscul să se întâmple oriunde aşa ceva. Poate să garanteze cineva siguranţa? Poate vreun patron sau manager de local să-i asigure pe clienţi că aşa ceva nu se va întâmpla la ei în crâşmă?
Ştiu şi eu că înainte să-ţi deschizi orice afacere, de la o simplă covrigărie şi până la un restaurant de lux, trebuie să îndeplineşti anumite cerinţe, altfel nu primeşti avizul de funcţionare. Ei bine, clubul acesta în care s-au produs DOUĂ explozii la interval de câteva ore, cum a primit acceptul să-şi înceapă activitatea, stau şi mă întreb? Nu a făcut nimeni verificări la gaze înainte, cel care a făcut instalaţia era vreun amator cumva, n-a observat chiar nimeni într-o zi că sunt probleme şi există riscul să sară dracului în aer într-o zi? Nu azi, nu mâine, nu peste o săptămână, ci poate peste o lună. Cert este că CINEVA cu expertiză în domeniu care s-a ocupat de verificare tot trebuia să observe CEVA, nu ştiu ce, orice care să-l facă să-şi pună nişte semne de întrebare.
Ştiţi cum se numeşte instalaţia montată? Muncă făcută în bunul stil românesc, adică degeaba, să fie făcut, la repezeală. Sunt absolut convins că unul din meşterii care s-a ocupat de respectiva instalaţie a greşit ceva, din neatenţie, din cauza oboselii poate, a încurcat ceva, dar eu vă spun sincer că explozia asta nu o văd ca şi pe un simplu accident.
E exact la fel ca şi atunci când cade apa în tot cartierul din cauză că un Dorel a spart o ţeavă, sau cade curentul că un meşter a făcut te miri ce greşeală, problema şi mai gravă este că se întâmplă nenorociri din astea de pe urma cărora au oameni de suferit.
Ar trebui înăsprite controalele sanitare şi ce alte controale se mai fac, că nu e nici prima şi nici ultimul caz de acest gen în care neatenţia, greşeala şi munca făcută în dorul lelii cauzează probleme.
Românismul de joi
Azi în supermarket-ul Profi din Grigorescu era mega ofertă la portocale la găleată, că atunci când am intrat să-mi fac ultimele cumpărături pentru Crăciun cu greu mi-am croit drum prin meleul de oameni ce s-a format în faţa coşului cu portocale. Unii au reperat acţiunea şi în Kaufland, alţii zic că a fost şi anul trecut, eu n-am mai prins-o, la Profi de unde îmi fac eu cumpărăturile n-a mai fost. Ideea e asta: cu 6 lei îţi cumpărai portocalele şi primeai găleata gratis. Evident, înghesuială mare, moncher, as usual, de ziceai că unii n-au mai văzut portocale de când sunt. Tipic românesc. Păcat că n-am apucat să fac fac o poză cum se înghesuia tot poporul. Şi, ce-i şi mai amuzant, sau trist, nu ştiu cum s-o iau, unii au intrat fix pentru portocalele la găleată, semn că veştile circulă repede în bloc, la telefon sau prin orice alte căi de comunicare. Parcă-mi şi imaginez discuţii pe scara blocului:
- Unde ai fost, vecină?
- Ia, să-mi cumpăr portocale la găleată. Cu 6 lei îţi umpli găleata pe care o primeşti gratis.
- Amu mă duc şi io să-mi cumpăr…
Deasupra coşului cu portocale scria negru pe alb, nu luaţi mai multe decât intră în găleată, dar credeţi că s-a putut abţine cineva să nu-şi umple găleata până ce dă pe afară? Bineînţeles că nu, doar ce credeaţi? Şi până să ajungă la casă, mai pierdea câte o portocală pe drum. Românul tot român rămâne…
Piesa care spune multe despre poporul roman
Nu ne plangem, dar ni greu, sa ne dea cineva un leu. Nu ca n-am avea putere, dar e mai usor a cere.
Am ascultat piesa asta in masina in timp ce coboram calea turzii. Versurile vorbesc de la sine, nu mai e nevoie de vreun comentariu.
