Tag Archives: Romania
E grele cu sportul cu balonul rotund
Rămâne cum am stabilit. Încă ne pregătim pentru un turneu nenorocit de cupă mondială, la fel cum Dinamo se pregăteşte în fiecare an pentru Champions League şi tot îl vede la televizor de fiecare dată. Astăzi ne-am mai dat un examen. Şi, contrar aşteptărilor, l-am picat mai ruşinos decât ne-am fi aşteptat. Serbia – România 5-0spune totul. Ei s-au calificat, noi am rămas să dăm din buze şi să ne lingem rănile. Ca-n fiecare an.
Oare câte campionate mondiale şi europene trebuie să mai ratăm ca să înţeleagă şi anumiţi indivizi că totul din vina lor se petrece? Câtă umilinţă să mai suportăm din partea unor pseudo-jucători care rup cluburile în două în fiecare noapte? Până când să ne mai măsurăm forţele cu Feroe, Lituania sau Ungaria… Avem o naţională de figuranţi.
Începe tirul de polemici pe tema umilinţei. Cristi Borcea bate câmpii într-un interviu telefonic pe sport.ro şi pune mass-media în topul vinovaţilor pentru tot răul care există la naţională. Când i se cere o explicaţie pentru faptul că “prinţul” Cristea şi “brilliantu” Mutu au ars-o fin prin cluburi cu o noapte înainte, a dat-o din colţ în colţ şi s-a făcut că plouă. Adrian Mititelu dă vina şi el pe mass-media la GSPTV şi îi ia apărarea lui Piţurcă. Moderatorii sar ca arşi, la ambele televiziuni. Nici Răzvan Lucescu n-a scăpat de critici. Aceleaşi personaje îl contestă, numele lor le ştiţi deja.
Naţionala a ajuns doar o punte bună pentru a prinde un contract baban in străinatate. Atât.
N-am reuşit să văd meciul la tv, l-am ascultat la radio, în maşină, dar mă bucur că n-am văzut cu ochii mei o asemenea umilinţă. Numai m-aş fi enervat mai tare dacă şi vedeam. Şi aşa m-am enervat când auzeam cum din două pase Serbia dădea gol, iar noi, dintr-o pasă, mingea ajungea la Cristea şi Mutu, care o luau pe cont propriu şi pierdeau mingea. Cristea trage doi-trei jucători după el şi pierde mingea, Mutu idem. Cuvântul pasă nu există în vocabularul lor. Apoi, scuzaţi-mă, dar dacă aşa vedeţi voi fotbalul, mai bine mă uit la liga naţională de ţurcă.
Cum arata o greva generala in Romania?
Astăzi, după cum bine cred că aţi aflat deja, bugetarii fac grevă generală. Sănătatea, învăţământul, poliţiştii şi administraţia. Adică cam tot ce contează în ţara asta. Lumea nu mai poate trăi cu nişte salarii de mizerie într-o ţară unde preţurile cresc din lună în lună, şi pe bună dreptate. Sper totuşi că nu vom ajunge în perioada aceea în care să nu ne putem permite să ne cumpărăm de mâncare, nu că n-ar exista cetăţeni ai acestei ţări care mor de foame pe stradă, dar asta e deja altă discuţie. Să n-o mai lungim şi să trecem la subiect.
Cum se vede greva generală în România?
Învăţământ
Dimineata – ora 08:00. Elevii ajung la şcoală. Încă de la poartă sunt întâmpinaţi de un anunţ pe care scrie negru pe alb: GREVĂ GENERALĂ! 3 sferturi din elevi fac cale întoarsă şi iau cu asalt cafenelele din împrejurimi şi parcurile. Bucurie mare. Multe zâmbete. Celălalt sfert de elevi intră în şcoală, e acel grup de elevi cuminţi care de regulă dă frecvent pe la şcoală. Pe toţi pereţii stau afişate anunţuri cu greva generala. Profesorii mişună pe coridoare cu ecusoane în piept. În cancelarie rumoare. Mai apare câte un grup de elevi lângă elevul care face de serviciu pe şcoală şi cer să-l vadă pe profesorul Cutărescu. Vine domnul profesor. Elevii îl iau cu asalt şi-l înconjoară, parcă ar fi Leonardo di Caprio in zilele lui de glorie:
- Domnu’ profesor, ce facem, ţinem ore astăzi?
- Teoretic astăzi ar trebui să se ţină ore, practic e grevă generală şi… mă-nţelegeţi. Având în vedere că aţi rămas câţi aţi rămas, eu nu vă zic nici să plecaţi, nici să staţi…. mă-nţelegeţi.
- Da, zice unul dintre ei. Absenţe se pun?
- Mă, aici avem o problemă. Dacă o să fie bai mare şi conducerea va face figuri, eu vă pun absenţi şi rezolvăm la ore. Faceţi o listă cu cei care aţi rămas şi pe voi nu vă pun absenţi, cu restul vedem noi ce facem.
- Bine, domn’ profesor. Aveţi aici lista. Noi am plecat. La revedere.
- Bună ziua. Şi profesorul se retrage în rumoarea din cancelarie.
Doar elevul care a avut ghinionul să nimerească să facă de serviciu pe şcoală în zi de grevă mai rămâne pe hol şi care trebuie să stea acolo până la ora 15:00. În rest linişte de mormânt. Ultimii profesori părăsesc cancelaria. Şcoala adoarme pentru o zi. De mâine o luăm de la capăt, asta dacă nu continuă greva. Orice e posibil. Evident că şi profesorii au chef să ţină ore în zi de grevă cam cum au elevii, adică deloc.
Sănătate
Încă de la poarta spitalului eşti întâmpinat de un portar cu etichetă în piept: – E grevă generală, n-aţi auzit? Dacă n-aveţi ceva grav, n-o să vă primească nimeni. – Păi da ştiu, dar copilul are o răceală destul de urâtă şi aş vrea să-l vadă un doctor. – Eu vă-nţeleg, dar astăzi nu se lucrează decât la cazurile grave. Cel mai bine ar fi să-l ţineţi acasă, în pat, la căldură şi cu ceaiuri. – Dar… aş vrea să-l vadă totuşi un doctor, pentru siguranţă.
Şi femeia intră nervoasă în spital trăgând copilul după ea, fără să mai aştepte răspunsul portarului. Vede o asistentă:
- Bună ziua, ştiţi, copilul meu e foarte răcit şi aş vrea să fie văzut de un doctor
- Ştiu, şi noi vrem salarii pentru asta… n-aţi auzit, e G-R-E-V-Ă G-E-N-E-R-A-L-Ă… doar cazurile grave au prioritate
- Şi asta nu e un caz grav?
- Pentru noi nu. Un copil poate fi tratat de o banală răceală şi acasă, stând în pat şi cu ceaiuri.
- Dracu să vă mănânce cu grevele voastre.
Şi femeia iese val-vârtej din spital şi se îndreaptă spre casă, cu copilul de mână. Răceala tot după metode băbeşti o va trata.
Poliţia
În secţia 2 de poliţie e o linişte de mormânt. Poliţiştii din birouri îşi umplu timpul cu diverse activităţi, X/O, integrame, sudoku, snake pe telefon sau chiar trăgând un pui de somn. Din când în când liniştea e spartă de o staţie de emisie-recepţie. La celălalt capăt, agentul Căpşună, care a avut ghinionul să se află în intersecţie astăzi. Poliţiştii din intersecţie sunt una din excepţiile de la grevă. În secţia adormită, un telefon sparge atmosferă de linişte. La celălalt capăt al firului se află o doamnă foarte bulversată.
- Bună ziua… vă rog… cineva mi-a spart casa, am nevoie de ajutor
- Ne pare rău, doamnă, dar va trebui să aşteptaţi până mâine pentru ca cineva să vină la dvs. N-aţi auzit, încă, e GREVĂ GENERALĂ…
- Cum să aştept până mâine… nu se poate? Toată casa îmi e răvăşită…
- Vă-nţeleg, doamnă… dar trebuie să trăim şi noi din ceva!
- Nu vă mai ajung banii din mită?
Sursele ne spun că la finanţe şi la tot ce ţine de administraţie, în genere unde se stă la coadă cu orele din cauza birocraţiei proaste, s-a înregistrat un limbaj pe care nu putem să-l reproducem.
Noi să fim sănătoşi, că boala vine.
Update: Toate lucrurile astea au fost verificate inainte de a fi scrise, asta ca să ştiţi. Pentru că nu vreau să aud fel de fel de comentarii.
Romania nu e de cacat, cetatenii ei sunt
Avem o ţară, păcat că-i locuită. Sau. România, ţara fără autostrăzi. Sau. Vrem altă Românie. Sau. România, ţara unde nesimţirea e ridicată la rang de artă. Sau. România, ţara gunoaielor. Sau. Ţara care nu-şi respectă valorile şi tradiţiile. Sunt realităţi triste, dar pe care le auzim la tot pasul. Şi asta nu ar trebui să ne plictisească, ci să ne pună pe gânduri. Pe toată lumea. Noi, cetăţenii aceia veşnic nemulţumiţi de ţara în care trăim, suntem cei mai vinovaţi de starea continuă de degradare în care a ajuns România la ora actuală.
Unu: De ce preşedintele României se face vinovat că sunt cerşetori în intersecţie, mormane de gunoaie şi resturi menajere în parcuri şi păduri? De ce Băsescu, în cazul de faţă, e vinovat de nesimţirea românului, lipsa celor 7 ani de acasă şi lenea acută de care se suferă?
Doi: De ce românii au impresia că trăiesc în ţara unde aurul negru curge la robinet şi vor salarii de director, program de 2 ore de muncă, la domiciliu dacă se poate şi vreo 3-4 concedii plătite? Mă amuz teribil când îi aud pe unii cum se revoltă că au salarii mici şi ameninţă cu greva pentru a li se mări lefurile. Băi prieteni, dar demuncă cinstită aţi auzit? Şi când zic muncă, nu mă refer la statul pe internet toată ziua şi mâncat gogoşi. Muncă, fraţilor. Din aia cu stat în picioare 8 ore pe zi, alergat dintr-o parte în alta, stat cu nasul în tone dehârţogărie, făcut statistici peste statistici. Ia să-mi spuneţi voi mie, când a fost ultima dată când v-aţi dat silinţa pentru un proiect în firma la care lucraţi? Când aţi stat ultima data peste program la servici încercând să terminaţi la timp un proiect? Hm, mda, ştiu, stai pe gânduri! Nu prea există o ultimă dată.
Toţi, dar absolut toţi românii, îşi iau şefii de fraieri. Ei cred că dacă ăla stă mai mereu acasă, nu ştie cine-şi dă silinţa şi cine nu în compania lui. Ei au impresia că dacă a ajuns patron nu se mai uită pe ce dă banul şi cui. Ba da se uită, oameni buni. Urmăreşte pe toată lumea, chiar dacă din umbră, dar urmăreşte. Şi ştie cine munceşte cu adevărat şi cine pierde vremea aşteptând ziua de salar. Iar apoi ăia care pierd vremea toată ziua la job se miră de ce tipul ăla cu ochelari care are biroul în colţ, ăla de a venit sâmbetele şi duminicile la job pentru a lucra la proiect, a fost promovat la rangul de director de marketing şi ei nu. Că ei sunt capabili, că nu e corect, că eiau muncit, că au pus suflet. A, ai pus suflet, zice patronul, no ia hai să vedem înregistrarea din ziua X cum ai pus tu suflet. Uite aici cum proaspătul director de marketing munceşte şi transpiră din greu şi dumneata bagi solitaire şi chess. Cum e aia cu sufletul?
Profesorii se plâng că au salarii mici, dar uită că dau meditaţii la câte 3-4 copii pe săptămână din care îşi mai facde-un salar. Şi uită că sunt singurii care au vacanţă de 3 luni. De asta de ce nu se plâng? Niciun profesor nurecunoaşte că dă meditaţii acasă, oare de ce? Pentru că asta înseamnă să-şi piardă din credibilitate. Şi asta le dă oare dreptul să ceară mărirea salarului în fiecare an? Nu.
Angajaţii CFR sunt şi ei nemulţumiţi de salarii. Nu înţeleg de ce ar fi nemulţumiţi, nu lucrează în cine ştie ce condiţii inumane la 20 de metri sub pământ, fără mâncare şi apă. Minerii au tot dreptul să fie nemulţumiţi, pentru că ei lucrează cu adevărat în nişte condiţii execrabile şi-şi mai pun şi viaţa în pericol, dar nu profesorii, şi funcţionarii publici care nu fac decât să stea la un birou în faţa calculatorului.
Românii au prostul obicei de a se plânge şi a fi nemulţumiţi de orice. De jobul lor mai ales. Ceea ce mi se pare o mare tâmpenie. De ce să te plângi de jobul tău, doar nu te ţine nimeni cu forţa acolo? Nu-ţi place, pleacă! Demisionează şi caută-ţi altceva. Dacă ţie-ţi place să îngrijezi animale, angajează-te la un adăpost pentru animale. Cine te-a pus să lucrezi în IT când ţie îţi place să te ocupi de animale?
Aşa ca o concluzie. România nu e de căcat, cetăţenii ei sunt. Noi, cei care populăm străzile o facem de căcat. Fiecare în felul lui. Asta nu înseamnă că România e ţara perfectă. Aş minţi dacă aş zice asta. Sistemul e vai demama lui, legile sunt ca şi invizibile, guvernul e inexistent. Totul e prost gestionat în ţara asta. Şi să mai susţinem că România nu e de căcat? Cum am putea face asta?
Se scumpesc si tigarile, din 2010
Anul 2010 va fi unul bogat în scumpiri, mult mai bogat decât anul precedent. Cresc accizele la ţigări, şi implicit şi preţul lor. Dacă stăm să ne gândim că anul acesta accizele şi preţurile au fost majorate de două ori, o dată în aprilie şi o dată în septembrie anul acesta, avem toate motivele să credem că indivizii aceştia vor să se alinieze cu preţurile după cele din UE. Nu contează că salariile sunt la fel, preţurile să crească. Şi se mai pun întrebări de genul: “De ce există atâţia cerşetori în România, atâtea jafuri, atâţia oameni care trăiesc pe stradă?” Nu e evident de ce?! În timp ce totul se scumpeşte în jur, iar salariile rămân pe loc, ce pretenţii să mai ai la un trai mai bun?
Un pachet de ţigări va costa în 2010 7,1 lei, iar în 2016 preţul va fi de 12,4 lei. Hai că până la 3 euro cât e pachetul de ţigări în Spania mai este.
Am fost acu’ două săptămâni să-mi iau o pereche de pantofi. Din 6 magazine în care am intrat, în 4 dintre ele erau preţuri de 4-5 milioane per pereche de pantofi. În celelalte două preţurile erau mai normale, în sensul că băteau undeva pe la 80-90 de lei. Ştiu că sunt din piele, de firmă, dar, după părerea mea, o pereche de 4 milioane nu e cu nimic mai bună decât una de aceeaşi calitate care are costă 80 de lei. Am purtat şi pantofi de 4 milioane şi de 80 de lei şi nu am văzut nicio diferenţă. Adică nu mi se pare că ăia de 4 milioane au ceva mai special decât ăia de 80 de lei. Să fim seriosi. Dacă se strică, amândoi se strică la fel, amândoi rămân mici la fel.
Pe mine mă lasă rece fazele astea cu “e de piele, de firmă”. Poa’ să fie şi din piele de puţă de papagal sau dincur de rinocer, nu mă tentează deloc să dau 4 milioane pe ei. Şi sunt sigur că mulţi dintre voi gândiţi aşa, în fond trebuie să fi un pic dereglat la bibilică ca să plăteşti atâta bănet pe o pereche de pantofi pe care o găseşti cu 80 de lei în piaţă.
Preţ de UE, salar de România.
Şi sunt destule firme cărora le merge de minune treaba, doar fraieri în România găseşti la tot pasul.
