Tag Archives: revolutie
“Revoluţia” voastră nu e şi revoluţia mea
Revoluţie e un cuvânt mult prea mare pentru a descriere evenimente ce s-au derulat în ultimele zile în România. Sunt doar nişte manifestaţii venite ca o consecinţă a lipsei de viziune a celor care ne conduc. Lipsă de viziune doar în opinia unora, nu generalizăm că nu toţi gândesc aşa.
Am aşteptat să se mai liniştească apele tulburate de protestele care au lovit România în ultimele zile ca să pot să scriu şi eu o simplă părere de cetăţean al acestei mult prea frumoase ţări în care ne ducem traiul. Din punctul meu de vedere, repet, al meu, părere proprie şi personală, este că, manifestaţiile începeau indiferent de cine era la putere. Că era PD-L, că era PSD, PNL… USL, oamenii tot nemulţumiţi erau, că aşa am fost dintotdeauna, de 20 ani, veşnic nemulţumiţi. Parcă suntem construiţi, noi ca naţie, să fim nemulţumiţi. Şi pe vremea lui Iliescu s-au “răsculat” oamenii şi au ieşit în stradă, dar nu s-a schimbat nimic, iar atunci chiar a fost groasă rău (Remember: Mineriada).
Problema e că toate frustrările acumulate de popor de-a lungul timpului s-au spart în capul lui Băsescu, Boc şi celorlalţi din jurul lor. Ghinionul lor a fost ca paharul să se umple când au fost ei la conducere, dar la fel s-ar fi întâmplat şi dacă erau alţii la putere. Părerea mea. Corectaţi-mă dacă greşesc.
Iar când îi aud pe protestatarii care cer libertate îmi vine să-mi iau jucăriile şi să mă mut în Australia. Ce libertate, fraţilor? Cine vă îngrădeşte libertatea, cine nu vă lasă să fiţi liberi? Faptul că vă puteţi manifesta în piaţă nu e un motiv destul de bun că nimeni nu are nicio treabă cu voi şi nu sunteţi liberi? A, că jandarmii menţin ordinea publică, nu înseamnă că au treabă cu “libertatea” voastră, e meseria lor să facă asta, iar pentru asta au depus un jurământ solemn.
Mai sunt şi scandările alea cu vrem locuri de muncă, vrem salarii mai mari, pe care iarăşi nu le înţeleg. Prietene, sunt undeva la 30 de mii de locuri de muncă care aşteaptă să fie ocupate, poate şi mai multe. Din păcate, posturile de directori sunt cam ocupate. Salarii mari? Ştiu, nu iei leafă ca-n Vest, multe cheltuieli mari, preţuri neconcordante cu salariile, e greu, dar nu ştiu dacă se rezolvă ceva cu lozinci anti-guvernamentale. Pe bune acum. Când pur şi simplu îţi zice preşedintele şi premierul în faţă, la televizor, că NU sunt de unde, cum să crească lefele? Nu realizaţi că banii se duc la oamenii deştepţi cu firme care au un contract cu statul român pentru diverse servicii, oameni deştepţi care de obicei sunt câte o rudă cu vreun reprezentant al Statului, om sus-pus?
Mai este şi clasica întrebare la care protestatarii nu ştiu ce să răspundă şi se blochează: dacă-i dăm pe ăştia jos, pe cine punem în loc? Nu, serios, gândiţi-vă că a fost toată clasa politică la putere, şi ce făcură? Nimic. România e ca barca din imaginea de mai sus, nici scufundată în totalitate, dar nici nu pluteşte triumfătoare. Problema e că lucrurile sunt împuţite demult, nu de câteva zile, ţara e virusată cu mulţi trojeni care la rândul lor s-au înmulţit ca iepurii şi au infestat totul, iar ca să scăpăm de dăunători, singura soluţie rămâne un format general. Cum îl vom face, asta nu mai e problema mea, dar sper să mă prindă în România când se va întâmpla.
Manipularea, cea mai mizerabilă armă
Manipularea e o armă folosită în special în politică pentru a controla masele şi a-i ademeni în barca lor.
Cred cu tărie că toţi oamenii pe care îi vedem adunaţi la manisfestaţiile vreunui partid strigând cu patos lozinci anti guvernamentale ar trebui obligaţi să scrie de 100 de ori “nu mă voi lăsa manipulat de vreun partid şi de televiziuni în campania electorală”. Poate aşa conştientizează că nu sunt decât nişte cobai în marele laborator politic. Pentru că, realitatea din teren este că mulţi sunt extrem de uşor de influenţat, e de ajuns să le promiţi ceva, să le dai o plăsucă cu ceva, şi e al tău. Sunt oameni fără coloană vertebrală, incapabili să gândească şi să decidă singuri şi care au nevoie de un stimulent pentru a se orienta către cine dă mai mult. Uneori chiar am impresia că cineva deţine o maşinărie de spălat creiere pe care o foloseşte pentru a-şi atinge scopul.
Grupul comunisto-liberal USL s-a gândit să profite niţel de pe urma protestelor care au paralizat toată România în ultimele zile şi să-şi facă puţină campanie electorală, că e totuşi an electoral acesta în care ne aflăm, să nu uităm. Dincolo de faptul că mi se pare de o mârşăvie ieşită din comun toată mişcarea de ieri iniţiată de aceeaşi opoziţie, protestatarii s-au împărţit în două tabere: protestatari politici şi cei generali, simpli cetăţeni care nu muşcă din momeala opoziţiei. Să ne luăm bolul cu popcorn şi să asistăm la spectacol.
După ce s-a protestat decent câteva zile (nu vorbim aici de huligani). iar oamenii şi-au manifestat nemulţumirile faţă de guvern, au venit marii lideri ai opoziţiei, Ponta, Antonescu şi restul atârnătorilor din USL să încerce să-i atragă de partea lor. Nu au reuşit, aşa cum era normal, semn că mai există oameni în ţara asta cu scaun la cap care nu se vând pe un covrig sărat şi o sticlă de ulei. Din punctul meu de vedere, strategia adoptată de uselişti e proastă, spectacolul generat în piaţa Victoriei e jenant, iar mesaje triumfătoare ale celor doi lideri politici, “bine aţi venit, îi dăm jos şi pe ăştia” sau “e anul căderii lui Băsescu”, sunt aiureli ieftine menite să prostească masele adunate în piaţă pentru nişte promisiui deşarte. Serios? Nu le-a zis nimeni ăstora doi că e final de mandat?
Reprezentaţia din piaţa Victoriei a fost una demnă de-un circ ieftin, la fel cum e, de altfel, întreagă clasă politică de la noi.
Doar bancurile ne-au mai rămas de la Ceauşescu
Dacă ar fi trăit astăzi, întâiul fiu al ţării, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 92 de ani. Greu de crezut că ar fi apucat, în condiţiile în care oricum nu o ducea prea bine iar starea lui de sănătate era cam proastă. Să ne amuzăm un pic de bancurile cu Ceaşescu, bancuri pe care le poţi spune cum vrei şi unde vrei, pentru că, acum eşti liber.
1. Intrebare: De ce in Romania (socialista) magazinele se faceau la minimum 5 km distanta unul de celalalt?
Razpuns: Sa nu se incurce cozile.
2. Pe vremea lui Ceausescu, iese un timbru cu Ceausescu. Se duce Ceausescu, deghizat, la un oficiu postal, sa vada cum se vinde timbrul.
- Nu se vinde, spune functionarul.
- De ce?
- Nu se lipeste.
Cere Ceausescu un timbru, scuipa pe lipici, il pune pe un plic si-i arata functionarului:
- De ce spui ca nu se lipeste? Uite, se lipeste!
- Da, spune functionarul, dar toti scuipa pe partea ailalta.
3. Leana ii spune într-o zi lui Nicu:
- Auzi, Nicule…Ce ar fi sa ma pui si pe mine prim-ministru ca Dascalescu?
- Esti nebuna, Leano! Unde mai vazusi tu tara cu doi prim-ministri?
- Pai cum nu!? In Franta: Jac si Rac.
4. Intrebare: Pe vremea lu’ “Ceasca”ce era iarna mai rece dacât apa rece?
Raspuns: Apa calda.
Si eu am trait revolutia!
Eram acasa, dadeam din maini si din picioare, cu taica-mio si buna-mea, mama era in tura la servici si nu a fost lasata sa vina acasa pentru ca, cica, erau teroristii in parcul mare. A sunat acasa sa anunte ca nu vine si sa ne zica sa tragem jaluzele si sa nu iesim la geam sa nu ne impuste astia.
Dar eu, din patutul meu, stiam tot ce se intampla in Romania, aveam 3 monitoare montate pe care comutam cu telecomanda camerele web din toate orasele tarii. Cu 3 zile inainte de inceperea revolutiei, fiindca eu stiam cu 3 zile inainte ca avea sa fie revolutie, am presimtit in urina ca regimul va cadea, am pus un mic detector pe elicopterul cu care au fugit Ceausistii. Apoi, cand au decolat, am trimis un e-mail de pe macul din dotare si apoi un SMS la televiziunea nationala. De unde credeti ca au aflat astia pe unde zboara elicopterul tovarasului si l-au prins asa de repede? Era un piticot mic in Cluj care si-a pus la bataie experienta de programator si de 10 ani intr-o vara la NASA. Am luat soarta tarii in maini si am salvat revolutia, v-am salvat, ba. Cu mine ati avut noroc, mie sa-mi multumiti ca sunteti liberi astazi.
Pe bune acum. Sa lasam gluma la o parte. Am auzit zilele astea tot felul de indivizi de 25-28 ani care povestesc cu lux de amanunt cum au trait ei revolutia. Ca vai, a fost groaznic ce am vazut, oameni care strigau lozinci anticomunism, macel pe strazi. Serios? Cat ai inteles tu din toata revolutia aia la 5-8 ani, ca sa nu mor prost? Ma-ndoiesc ca la 5 ani ai putut intelege tu ceva din toata manifestatia aia, doar ai trait-o pe viu, revolutia zic, la cei 5-8 ani ai tai, iar acum, dupa 20 de ani, vi si te lauzi, spunand ca tu ai trait revolutia si ai participat la ea. Am vazut acu’ doua zile un reportaj despre comunism, pe Realitatea Cluj daca nu ma insel, unde o tipa apare vorbind despre cum a trait ea revolutia, n-avea mai mult de 27 de ani, dar zicea ceva de genul: “am vazut lucruri groaznice pe care nu le-as mai vedea a doua oara”. Ce ai inteles tu la 7 ani din toata actiunea aia ma rog? In afara de o gramada de oameni iesiti in strada nu stiu zau ce ai putut intelege.
Asa ca, de ce sa vorbesc despre revolutie daca la vremea aceea dadeam din maini si picioare in carucior. Asta nu are nimic de a face cu viziunea fiecaruia despre comunism, toti vad epoca de aur intr-un anume fel, dar sa sustii ca tu ai trait revolutia la 5, 7, 8 sau 10 ani, asta mi se pare prea de tot!
PS: aveam un an. Unii se trezesc vorbind despre revolutie desi la vremea aia ei abia au ajuns la tabla inmultirii cu 6. Mai bine taceti si vedeti-va de ale voastre, ca mai castigati sunteti.
