Tag Archives: revelion
Simt că va fi un an bun, iar eu când simt ceva, rareori greşesc
Anul acesta am petrecut un revelion doi în unu, ca să zic aşa. Cu două petreceri. Fiindcă iar ne-am trezit târziu şi am ratat planul cu cabana de revelion, iar prin târziu mă refer în luna noiembrie când majoritatea cabanelor erau închiriate, pragul dintre ani m-a prins în prima fază acasă, ca pensionarii, în familie, cu ceva roşu pe mine, bani în buzunar şi paharul de şampanie în mână, pe balcon, urându-ne la mulţi ani între noi, strigându-le an nou fericit vecinilor şi admirând puţinele artificii care au luminat cerul. Nu prea cred eu în superstiţii, dar a devenit ceva obişnuit să le aplicăm pe astea în fiecare an, aşa că, ne-am conformat şi anul ăsta. Momentul când eşti lângă cei dragi ţie la cumpăna dintre ani e priceless – moment kodak. Cât despre artificii, nu au mai fost la fel de multe ca-n alţi ani, semn că oamenii sunt mai strâmtoraţi cu banii şi bugetul nu le mai permite să-şi cumpere prea multe, iar cum şi preţul lor este unul destul de piperat pentru buzunarul nostru chinuit de criză, cerul de revelion devine din ce în ce mai puţin luminat. De doi ani nu mi-am mai cumpărat deloc artificii, nici măcar un pachet de petarde, faţă de alţi ani în care investeam şi câteva sute de lei în ele. Nu ştiu de ce, dar parcă nu mai găsesc fascinaţia aia pe care o aveam mai demult când eram înnebunit să am cât mai multe artificii şi să fac un spectacol fain în faţa blocului, care să stârnească aplauzele vecinilor.
După ce am ciocnit paharele de şampanie, ne-am urat la mulţi ani şi toate cele bune, ne-am pus dorinţe şi am intrat în 2012 cu gânduri mai bune şi cu voioşie, ne-am retras în casă. Unii dintre noi au continuat petrecerea la pensiunea plăpumioara, iar eu am pornit spre oraş să continui petrecerea, pentru că nu se putea altfel, în club. Am ales Janis Stuf anul ăsta din motive de lichidităţi – era cel mai ieftin. Aici m-am întâlnit cu un tovarăş, care s-a întâlnit cu alţi tovarăşi şi uite aşa ne-am petrecut până pe la 4-5 dimineaţa, ora la care am ajuns la concluzia că e timpul să ne ducem către casă, să nu începem chiar aşa dur anul, s-o lăsăm mai moale. Am dansat la înghesuială, am transpirat de curgea apa pe noi şi am ars cred că destule calorii cât pentru o lună întreagă la sală. Apropo, mie îmi place să-i zic Janis Stufului – sauna umană, sau locul unde arzi calorii în timp ce dansezi. Nu vă puteţi imagina cât de aglomerat este acest lăcaş de club, dansezi ca sarmalele în oală sau sardinele într-o conservă.
După ce anul trecut am experimentat revelionul ca pensionarii la selectul restaurant de la Hotel Premier, din cartierul unde domiciliez, Grigorescu, anul ăsta l-am experimentat pe cel din club, şi trebuie să mărturisesc că e BESTIAL, cu majuscule! Începi noul an cu distracţie şi cu zâmbetul pe buze, voios şi plin de viaţă, plus că, conform superstiţiei la care fac din nou referire, aşa o să-ţi meargă tot anul, numai într-o distracţie.
Am o presimţire că 2012 va fi un an şi mai bun ca precedentul, iar eu, de obicei, foarte rar mă înşel când presimt ceva. Doamne ajută!
Un revelion cât se poate de liniştit
Nu am mai avut chef de petrecut, de restaurante de lux ca anul trecut, am petrecut noaptea dintre ani acasă, în familie, cu mâncare bună şi nişte beri . N-am întrecut măsura nici cu alcoolul, nici cu mâncarea, am halit nişte grătare până am simţit eu că sunt sătul, iar cu alcoolul nu m-am chinuit prea tare. Ca dovadă că n-am intrat în 2011 cu dureri de cap, stomac şi indigestie. Am intrat în noul an mai liniştit, mai calm şi mai cumpătat, că avem de făcut faţă unui an greu, poate mai greu ca 2010.
Am încercat să găsesc ceva interesant de văzut la televizor, în zadar fireşte. N-ai cu cine, frate, manelizarea asta perpetuă a televiziunilor m-a făcut să apăs butonul off în secunda doi. N-am înţeles niciodată ce-s cu aşa zisele petreceri cu cântec-joc şi voie bună pe la diverse televiziuni în care diverşi cântăcioşi îşi exercită meseria în noaptea de revelion. Cine credeţi că stă să asculte muzica de pe pro ori antena 1 după miezul nopţii? Cine credeţi că dă doi bani pe muzica aia? Pentru ce există muzică la televizor în noaptea de revelion? Să inspire cumva cheful de dans cu burta plină? Sunt sigur că mulţi s-au ridicat de la masă şi au încins o horă pe muzica clejanilor sau pe melodiile lui vijelie! În loc să daţi ceva să ne râdem, glume serioase, umor fin, nu glumele seci ale cuplului nae şi vasile, mascaradele lui ţociu şi palade, căcaturile lui bendeac, ăsta nu-i umor, astea-s pretenţii de umor.
Nu mai cred în superstiţii demult, dar am avut ceva nou pe mine, un pic de roşu, bani în buzunar şi mi-am pus o dorinţă la miezul nopţii, aşa de amorul artei. Acuma dintre toate astea sper că dorinţa de anul ăsta să mi se îndeplinească pentru că până acum toate mi s-au îndeplinit în fiecare an. Nu mă aştept să-mi cadă banii din cer chit că i-am avut în buzunar aşa cum zice tradiţia, dar fără muncă poţi spera la nesfârşit.
Următoarele 3 zile după revelion va urma o avalanşă de întrebări din partea tuturor, toate având ca numitor comun, şi ce ai făcut de revelion? Din păcate atât vă zic, nu m-am îmbătat ca un porc, n-am mâncat până am crăpat, n-am ajuns la urgenţă şi nu mi-am început anul cu dureri de cap şi eterna mahmureală. Voi?
PS: io mai am încă de sărbătorit şi astăzi. fac parte din ăia 600 de mii de români care poartă numele Vasile, aşa că ne retragem în glorie de pe internet. Ne auzim săptămâna viitoare.
Anul viitor vreau să petrec revelionul în afara graniţelor României. Am zis.
Tragem cortina peste 2010. Să intre în scenă 2011
A trecut şi 2010, cu rele, dar mai ales cu bune. Nu pot să zic că am avut un an greu pentru că aş minţi. Am avut un an perfect, nu mi-a lipsit nimic, nu am dus lipsă de nimic, am fost fericit. Am ajuns în anul 3 la politehnică şi asta-i cel mai important, am vizitat Bucureştiul, am bifat două evenimente online de maximă importanţă (Wordcamp şi Social Media Summit) şi din care am învăţat foarte multe.
La capitolul online am perseverat destul de mult şi voi persevera şi în 2011 pentru că am planuri mari. Am creat sportcaffe.ro, un mic blog de comentarii şi opinii sportive pe care în 2011 vreau să fac lucruri mari. Am creat bmob.ro, un blog nişat pe telefoane mobile care momentan începe să crească frumos ca un cozonăcel. L-am cunoscut personal pe chinezu, unul dintre dinozaurii 2.0 cu care sunt sigur că vom colabora la fel de bine şi anu viitor, la fel ca-n 2010. Am ajutat la dezvoltarea sportlocal.ro, cât am putut şi cum am putut. M-am străduit să iasă totul bine şi sper că n-am dezamăgit pe nimeni cu clasamentele. Am ajuns la 800 de followerşi pe twitter, ceea ce mă bucură foarte tare.
Am creat o serie, nu eu personal ci comunitatea clujeană, de meciuri aniversare de fotbal ale twitosferei clujene contra Foii Transilvane şi Ziua de Cluj (le doresc pe această cale un an nou fericit şi un sincer la mulţi ani din toata inima băieţilor: Ciulea, Alex Ursa, Daniel Rus, Radu Palacean, Tudor Rus, Costi, Cristi Bunoaica, Marius Panfiloiu, Alex Bartis şi întregii echipe @foaia în frunte cu starul lor, Emil. Să ne reunim cu bine în 2011 şi să mai dăm din kile jos.
Planuri pe 2011
Să continui dezvoltarea celor două proiecte, a blogului şi să încerc să bifez cât mai multe evenimente online, poate să mai ajung şi pe la Bucureşti de vreo câteva ori pentru că din păcate trebuie să recunoaştem că acolo e crema onlineului românesc şi acolo au loc toate marile evenimente.
Să închei cu bine anul 3 şi să intru cu cât mai puţine restanţe în anul 4.
Să-mi achiziţionez un smartphone şi o cameră de filmat.
Mă aşteaptă un an greu, poate mai greu ca 2010, dar sunt sigur că-i voi face faţă cu brio.
Vă doresc din suflet un călduros La multi ani şi să păşiţi cu dreptul în noul an. Fie ca toate dorinţele să vi se împlinească…
Să ne citim cu bine în 2011.
Doamne ajută!
UPDATE: şi cel mai important lucru pe care am uitat să-l menţionez şi care m-a făcut să dau un edit la acest post după ce l-am publicat este că în 2011 mă voi concentra un pic mai mult pe partea sentimentală, cu dragostea am stat mai rău anul ăsta, aşa că trebuie să ne ocupăm şi de domeniul ăsta, nu? :D
Există revelion fără alcool?
Dat fiind apropierea nopţii dintre ani în care majoritatea dintre noi ne lăsăm principiile în cutie şi dăm pe alcool şi mâncare până simţim că nu mai putem duce, un post despre alcool e oarecum în trend. Pe Realitatea se discuta de excesele de alcool şi mâncare din noaptea de revelion în momentul când scriam postul ăsta. Şi întrebarea din titlu a fost pusă unor tipi dintr-un supermarket oarecare cu, evident, coşul plin. Dap, în an de criză lumea lasă lejer 3 milioane în supermarket-uri. Cool. Povestea aia cu criza n-o mai crede nimeni. Dar la întrebarea “există revelion fără alcool?” oamenii au răspuns cu un NU ferm. Şi aici vă întreb pe voi, chiar nu se poate revelion fără alcool? Chiar am ajuns atât de dependenţi de alcool încât la orice sărbătoare şi eveniment tre’ să fie prezent pe masă măcar o sticlă de tărie, de vin sau bere. Chiar nu mai poate nimeni trăi fără alcool de am ajuns ca singura noastră distracţie să depindă oarecum de alcool? Că ştiţi cum se zice, nu te distrezi klumea până nu te-ai făcut un pic muci. Deah…
Io cu alcoolul sunt prieten dar fără să întrec măsura. Tărie nu prea beau aproape deloc, un pahar de vin aşa la câte o sărbătoare sau un eveniment, de gust, şi bere consum la greu. O bere după mâncare e numai bună, parcă te unge pe suflet şi îţi tihneşte mai bine. Am zis că berea e sănătate curată, îmi menţin părerea în continuare. Cu excepţia a câtorva momente, cam două la număr, când am sărit peste cal cu alcoolul, am amestecat vinul cu vodka şi whisky-ul de am simţit că-mi vărs maţele, nu am avut probleme grave cu alcoolul, dat fiind antecedentele din familie. Ce, dacă taică-mio o fost prost şi nu s-o oprit până n-o ajuns în groapă din cauza alcoolului io ar trebui să-i calc pe urme? Doamne fereşte, nu. Chiar şi în acele momente când am sărit calul, am regretat enorm şi mi-am promis mie însumi că treburi din astea nu o să mai fac niciodată, ever and ever. Nu e prea plăcut să ajungi inconştient acasă şi a doua zi să te doară toate cele şi să dai la raţă din 10 în 10 minute.
Un nene doctor de pe Realitatea zicea că alcoolul e otravă curată. Să-l credem, să nu-l credem, aceasta e întrebarea. Şi oare chiar nu există revelion fără alcool?
Bine, nu de pocăiţi şi suferinzi de o anumită boală vorbim. Se exclud din discuţie oamenii ăştia.
Cumpărăm artificii anul ăsta?
Anul ăsta sunt într-o mare dilemă dacă să cumpăr sau nu artificii şi petarde pentru noaptea dintre ani. Pe de o parte aş vrea pentru că până anul trecut am avut artificii în fiecare an şi tare ne mai distram când le lansam în aer de se lumina tot malul someşului, se uitau oamenii pe la geamuri ca la spectacol. Pe de altă parte nu prea mi-aş mai arunca banii pe fereastră pentru că s-au dus vremurile şi nici preţurile nu mai sunt la fel ca-n alţi ani. Acum există tot felul de bombe şi tiribombe care puşcă de pornesc toate alarmele de la maşini pe o rază de 100 m, lumini romane cu 20 de focuri pe care te plictiseşti la un moment dat să le ţii în mână.
Şi în plus acum primeşti amendă pentru un căcat de petardă pentru că nişte cretini inconştienţi (din ăia care apar în fiecare an la tv în perioada revelionului) au vrut să pară cocoşi ţinând petarda în mână. Rezultatul, unul din ei a rămas fără un ochi, celălalt a ajuns la arşi. Oameni tâmpiţi. Pe vremea noastră, adică acu 4-5 ani când legile nu erau atât de stricte pentru lucrurile astea, nu se întâmplau atâtea nenorociri cu petardele, din simplul motiv că ştiam cum să le puşcăm. Ştiam că nu-i o idee bună să le ţi în mână sau aproape de ochi când le dai foc pentru că rişti să o păţeşti. Nu era o idee bună să faci pe eroul când dădeai foc la praf de puşcă. Lucrurile astea le ştiam şi le aplicam. Ne distram foarte bine dar nu întreceam limita.
Şi legat de preţuri. Acum toate sar de 50 lei la gheretele legale, iar ţiganii ţi le vând la preţ triplu şi nu prea lasă din preţ decât dacă pronunţi cuvântul poliţie. Ce găseşti sub 50 sunt rahaturi pocnitoare care nu întrec nicio băşină când le dai foc. Cel puţin anul trecut aşa a fost, nu ştiu dacă anul ăsta or mai lăsa din preţ, mă-ndoiesc de asta. Înainte era foarte fain, găseai tot felul de lucruri la preţuri decente şi care făceau fain. Atunci cu 50 lei umpleai o plasă de artificii din alea strong, acum cu aceiaşi bani îţi iei o rachetă şi basta că ai rămas fără buget. Şi mai e şi vârsta. Musai să menţionez că euforia artificiilor la noi se petrecea pe la 14-17 ani, deci nu mai e politically corect ca la 22 de ani să te ocupi cu din astea, chiar dacă artificiile sunt oarecum pentru copii mari.
Poate că o rachetă tot oi cumpăra, de dragul vremurilor bune.
