Tag Archives: respect
Zâmbetul fals al bunului simt
Când nu esti sigur de ceva, nu vorbesti. Când nu vorbesti despre ceva, înseamna ca nu stii nimic despre acel ceva. Când cineva vorbeste despre ceva, tu ar trebui sa-ti tii gura si sa-l asculti pentru ca s-ar putea ca si el sa faca la fel când vorbesti tu. E vorba de chestia aia ce se numeste RESPECT. N-ai de unde stii daca te va respecta si te va lasa sa vorbesti fara sa te întrerupa, dar mai bine sa o faci tu si sa-i dai peste nas mai târziu, decât sa o faca el si sa-ti dea el peste nas mai târziu. Astea sunt lucruri simple pe care orice umanoid ar trebui sa le stie, si sa le aplice, ca nu-i de ajuns numai sa le stie, trebuie si aplicate ca altfel n-ai facut nimic.
Atunci când vine vorba de respectul pe care suntem obligati sa-l acordam cuiva, indiferent de vârsta, ne facem ca ploua. Sunt unele persoane care nu au auzit de cei 7 ani de acasa, de respect sau de bun simt. Termeni cu care, teoretic, am pornit la drum pe cararile vietii, practic, unii i-au pierdut pe traseu fara sa ajunga prea departe.
Nimic nu e mai placut decât sa vezi un grup de oameni respectându-se între ei, vorbind civilizat despre subiectele care se afla în aria lor de interes, neîntrerupându-se unul pe altul. La polul opus se afla, aproape cel mai enervant lucru pe care-l poti vedea la oameni, discutiile dintr-un grup restrând de persoane care se desfasoara mai ceva ca la piata, în contradictoriu si toti deodata, fiecare ridicând tonul de fiecare data când se simte încoltit de ceilalti, creîndu-se astfel un vacarm de nedescris. De înteles esentialul discutiilor, nici nu se mai pune problema! Cu ce ramâi dupa o astfel de conversatie? O mare durere de cap si probabil niste nervi întinsi la maxim care ti-au stricat toata ziua.
Zâmbetul fals al bunului simt se poate citi pe chipurile unor indivizi ca cei din grupul nr. 2, cel care-ti da dureri de cap. De ce? Pentru ca ei sunt aceia care nu-ti acorda atentie când vorbesti cu ei, nu te lasa sa vorbesti si se baga peste tine, vorbeste în contradictoriu cu tine si te ia la misto cu un rânjet ostil.
Cât de greu e sa zici un simplu "salut"?
Pentru unii cuvântul “salut” e unul obisnuit, pentru altii în schimb, lipseste cu desavârsire din vocabularul propriu. E foarte trist din pacate, dar n-avem ce face, astia-s oamenii care ne-nconjoara, cu astia defilam.
Nu ma mai mira nimic în tara asta
Merg pe strada agale încercând sa savurez fiecare petec de umbra peste care trec din cauza zapuselii din aer si la un moment dat, la câtiva metri în fata zaresc o fata. O fosta colega de generala. O vad, ea ma vede pe mine, ne apropiem unul de altul, fiecare din noi mergea în directii opuse. Eu îmi pregatesc salutul, ea cred ca face la fel. Când ajungem fata în fata, eu îmi dezleg din lesa salutul, ea se uita la mine, nu zice nimic si trece mai departe ca si cum nu m-ar cunoaste. Ma asteptam sa schiteze un gest, sa zica ceva, sa-mi faca cu mâna daca o doare gura. Nimic. E drept ca în generala nu am avut cea mai buna relatie coleg-colega, poate ca nu ne-am înteles foarte bine, dar sa ajungi sa treci nepasatoare pe lânga mine dupa ce 4 ani am învatat la aceiasi scoala si dupa ce eu m-am obosit sa te salut, mi se pare la limita absurditatii spre penibil.
Nu ti-am cerut sa-mi povestesti nimic din viata ta, nu ti-am cerut bani, nu am niciun fel de pretentie de la tine, vreau doar un simplu respect. E chiar asa de complicat?
Faptul ca eu am cei 7 ani de-acasa ma face sa cred ca sunt cu mult peste nivelul unora, din punct de vedere moral.
Limbajul de pe un blog
Nu am agreat niciodată înjurăturile şi limbajul indecent pe blog şi m-am ferit de fiecare dată să le folosesc încercând să le evit în vreun fel folosind alte cuvinte prin care se înţelege acelaşi lucru, de cele mai multe ori mi-a reuşit, dar uneori nu prea şi a trebuit să mai introduc un cuvânt vulgar, lucru extrem de deranjat atât pentru mine când reciteam postul, dar şi pentru vizitatorul care ajunge aici. Sunt foarte iritat când văd un tip care se crede blogger cum îşi bagă organul genital în toate, îi bagă şi îi scoate pe toţi, înjură de toţi sfinţii şi îngerii de pe cer, toate astea pentru ce, ca să pară şi el şmecher în faţa prietenilor, a cititorilor sau a simplilor vizitatori, să arate cine e el că ştie cuvinte noi, după bă în pădure şi înjură până-ţi crapă gura, dute afară la prietenii tăi de cartier şi înjură acolo, dar lasă obscenităţile în afara blogului. Dacă nu vrei tu, măcar din respect pentru cititorii tăi.
Toţi înjurăm, a devenit un obicei de prost gust, dar e un obicei şi nu avem ce-i face. Trebuie să se înţeleagă că limbajul vulgar de pe un blog nu te ajută cu nimic, nu-ţi creşte notorietatea şi categoric nu o să fi văzut cu ochi buni. Aş fi absurd dacă aş zice că nu înjur, normal că şi eu o fac, nu e un lucru lăudabil, dar o fac, în afara blogosferei.
