Si pe buna dreptate, de ce ar veni cineva la o competitie sportiva sa i se scuipe samanta pe haine, sa i se sufle fum de tigara in ceafa, sa-l auda pe mealteanul de rand cum isi baga si isi scoate in antrenori, jucatori si arbitri? Pentru asta? Nicio sansa, mai bine stau acasa. Camerele de luat vederi sunt foarte bune si bine primite, chiar daca unora de prin galerii nu le convin asta. Daca stai civilizat si urmaresti meciul, iti incurajezi echipa decent, nu are nimeni treaba cu tine. Vii la meci sa te bucuri de fotbal, de reusitele echipei favorite, nu sa produci scandal.

Daca vreau sa mananc samanta si sa beau o bere stau acasa, in fata televizorului, sau ies la o terasa, dar nu o fac pe stadion, acolo unde as putea deranja pe cineva cu viciul meu.

Aceste reguli impuse pe national arena sunt un pas, un pas spre normalitate, vorba lui Tiriac intr-un interviu inaintea partidei de aseara.

“Cântecelul a încins suficient atmosfera încât Marian Vanghelie să fie primit cu ovaţii când a ajuns în Piaţa Victoriei”. Ok, cântecul e una. Să zicem că s-au distrat, dar să-l ovaţionezi pe Vanghelie e destul de ciudat. Trebuie să cotizeze destul de bine dacă Marean e considerat un om de bază în PSD.

Şi mai am o chestie care mă nelămureşte, cum pot unii să simpatizeze PSD-ul având în vedere trecutul pe care-l are acest partid? Iliescu, comunişti, furt, ţară, mineri. Chiar nu pot să înţeleg ce îi atrage pe astia mai din generaţia mea, a tinerilor, în PSD? Mie unul mi-ar fi ruşine să susţin PSD-ul.

PS: n-am votat cu PSD la prezidenţiale, am votat anti-basescu.

N-am nicio babă senilă pe palier care să se uite din 5 în 5 minute pe vizor şi pe geam cine vine şi cine pleacă din bloc de zici că e de la SRI. Niciun grup de pensionari care să stea în faţa scării, pe băncuţă, şi bârfind pe toată lumea. N-am nici băncuţă la scară, iar pensionarii stau pe malul Someşului, în parcul de copii, babele la pălăvrăgeală iar moşii la cărţi şi remmy. Aici în cartierul minunat unde-mi duc traiul în tihnă fiecare are locul lui. Unii în parcul de copii, alţii pe terenul de fotbal, alţii la şah/cărţi/remmy. Toţi trăiesc în deplină armonie, ca să-i zic aşa.

Revenind la vecini şi de unde mi-a venit mie să scriu despre ce oameni corecţi am în bloc. Nu, nu scriu ca să mă laud, doamne fereşte, ci pur şi simplu pentru că rar întâlneşti pe bloguri vorbindu-se despre lucruri bune. Astăzi a sunat la uşă un domn în vârstă care mi-a spus că tocmai ce s-au mutat la etajul doi, eu fiind la unu, şi că în zilele următoare îşi vor face nişte renovări în casă. Să nu ne deranjeze cumva. Omul părea destul de afectat de treaba asta şi se vedea că nu vrea să se pună rău cu vecinii. L-am liniştit zicându-i că nu e nicio problemă pentru noi . Ce m-a mişcat a fost gestul omului de a merge din uşă în uşă cerând oarecum un “ok” din partea vecinilor pentru a-şi face lucrări în apartament. N-a vrut să fie criticat şi înjurat pentru că a îndrăznit să strice liniştea (îmi scapă cuvântul pe care vroiam să-l folosesc aici). Rar mai găseşti oameni corecţi în ţara asta! Şi pot spune că nu e primul om care se mută în bloc şi face gestul acesta, de a merge din poartă-n poartă şi a-şi cere scuze pentru deranj. A mai fost un cuplu de tineri căsătoriţi care a făcut asta. Asemenea oameni merită cu adevărat RESPECT.

Urmărind noul clip Paraziţii – Noi vrem respect, stau şi mă gândesc. S-au făcut 5 lucruri bune pentru ţara asta în 20 de ani de democraţie?! 5 numai, nu mai mult. Autostrăzi nu există, “spitalele sunt ultima haltă pe ultimul drum”, şpaga e în floare, mafia e la putere, o stradă nu se asfaltează fără circ şi un scandal, cerşetori există la fiecare colţ de stradă, gunoaie prin parcuri/păduri câte vrei, inculţi găseşti la tot pasul, şcolile sunt adevărate fabrici de stres, asta ca să nu zic proşti. Nu de alta, dar sunt şi eu un produs al şcolii româneşti, din păcate, şi n-aş vrea să mă întristez pe mine însumi. Deşi eu n-am dat zilnic pe la şcoală ca să am de unde merge acasă, am încercat să învăţ ceva nou, să acumulez nişte cunoştinte. Că n-am avut ce învăţa e cu totul altă problemă, în afară de istorie, geografie şi biologie, nu cred că mai există alte materii mai interesante, cu toate că şi astea au o materie din care înveţi fix nimic. Nu o să găseşti 5 lucruri bune nici dacă meditezi o lună la asta.

Aşa că, în concluzie, nu e mai bine să iradiem toată România, să-i dăm un format general, să dăm nişte Shift+Delete-uri pe aici, şi apoi, după ce am curăţit-o complet de toate uscăturile, să ne apucăm să construim totul de la zero. Aaa, şi pentru că nu e de ajuns să curăţăm doar exteriorul, trebuie să scăpăm şi de paraziţii din interiorul ei. Una din metode: memoria ştearsă la toţi românii, trebuie să scăpăm cumva de mentalitatea de 20 de ani de democraţie a românului. Nu generalizez, mă refer la românul acela care nu ştie ce-i aia apă şi săpun, care nu ştie la ce foloseşte un coş de gunoi, o batistă, care nu ştie cei ăla un limbaj civilizat. Aştia-s adevăraţii paraziţi ai ţării. Lichelele acelea care papă banul public cu o uşurime incredibilă sunt un alt soi de paraziţi, de rang înalt.

Aşa că vin eu şi pun o întrebare nevinovată, de la cine să vrem respect?

Atunci când vine vorba de respectul pe care suntem obligati sa-l acordam cuiva, indiferent de vârsta, ne facem ca ploua. Sunt unele persoane care nu au auzit de cei 7 ani de acasa, de respect sau de bun simt. Termeni cu care, teoretic, am pornit la drum pe cararile vietii, practic, unii i-au pierdut pe traseu fara sa ajunga prea departe.

Nimic nu e mai placut decât sa vezi un grup de oameni respectându-se între ei, vorbind civilizat despre subiectele care se afla în aria lor de interes, neîntrerupându-se unul pe altul. La polul opus se afla, aproape cel mai enervant lucru pe care-l poti vedea la oameni, discutiile dintr-un grup restrând de persoane care se desfasoara mai ceva ca la piata, în contradictoriu si toti deodata, fiecare ridicând tonul de fiecare data când se simte încoltit de ceilalti, creîndu-se astfel un vacarm de nedescris. De înteles esentialul discutiilor, nici nu se mai pune problema! Cu ce ramâi dupa o astfel de conversatie? O mare durere de cap si probabil niste nervi întinsi la maxim care ti-au stricat toata ziua.

Zâmbetul fals al bunului simt se poate citi pe chipurile unor indivizi ca cei din grupul nr. 2, cel care-ti da dureri de cap. De ce? Pentru ca ei sunt aceia care nu-ti acorda atentie când vorbesti cu ei, nu te lasa sa vorbesti si se baga peste tine, vorbeste în contradictoriu cu tine si te ia la misto cu un rânjet ostil.