Tag Archives: respect
Învăţăm să spunem mulţumesc mai des?
Cred că am primit o educaţie destul de bună când eram mic şi chiar nu duc lipsă de cei 7 ani de acasă, dar mi se mai întâmplă şi mie să mai uit să spun mulţumesc atunci când mi se oferă ajutorul sau să mă ridic de la masă fără să spun mulţumesc pentru masă, lucru de care nu sunt foarte mândru, recunosc, dar de la un timp, să tot fie o săptămână, două, am început să nu mai uit şi chiar să-l folosesc foarte des. Mă simt mult mai bine după ce am mulţumit pentru un ajutor primit din partea cuiva şi, pe lângă asta, ajungi să fi şi mai bine văzut în societate, perceput ca un om cu bun simţ şi respectuos, care ştie de normele elementare ale celor 7 ani de acasă. Am observat că mulţi chiar nu ştiu deloc ce e acela mulţumesc fiindcă ori de câte ori îi ajutam cu ceva, se făceau că plouă şi îşi vedeau mai departe de treabă.
Să nu vă fie jenă să spuneţi mulţumesc atunci când situaţia o cere. Nici nu ştii cât de fericiţi îi veţi face pe cei din jur.
Incepem sa ne civilizam in sport…
Un lucru foarte bun la inaugurarea arenei nationale este interzicerea samantarilor pe stadion, a fumatului si intrarea cu bauturi alcoolice in incinta stadionului. Acum, fiind nefumator, decizia de a interzice fumatul in arena nu ma afecteaza chiar deloc, deci o salut cu toata fiinta mea, dar imi place samanta si imi place si berea, iar la un meci de fotbal le consider un adevarat rau necesar, numai ca, civilizatia e esentiala pe stadion, pentru ca daca nu o ai nu-ti mai vine lumea platitoare de bilet la spectacol (da, fotbalul e pentru multi un spectacol, pentru altii o traire ceva mai intensa).
Si pe buna dreptate, de ce ar veni cineva la o competitie sportiva sa i se scuipe samanta pe haine, sa i se sufle fum de tigara in ceafa, sa-l auda pe mealteanul de rand cum isi baga si isi scoate in antrenori, jucatori si arbitri? Pentru asta? Nicio sansa, mai bine stau acasa. Camerele de luat vederi sunt foarte bune si bine primite, chiar daca unora de prin galerii nu le convin asta. Daca stai civilizat si urmaresti meciul, iti incurajezi echipa decent, nu are nimeni treaba cu tine. Vii la meci sa te bucuri de fotbal, de reusitele echipei favorite, nu sa produci scandal.
Daca vreau sa mananc samanta si sa beau o bere stau acasa, in fata televizorului, sau ies la o terasa, dar nu o fac pe stadion, acolo unde as putea deranja pe cineva cu viciul meu.
Aceste reguli impuse pe national arena sunt un pas, un pas spre normalitate, vorba lui Tiriac intr-un interviu inaintea partidei de aseara.
Mi-ar fi ruşine să susţin PSD-ul
Nu ştiu ce ar fi mai rău, să-l ovaţionezi pe Vanghelie, să protestezi împotriva guvernului Boc pe dansul pinguinului sau să fi simpatizant PSD! Nu înţeleg deloc rostul marşului pesediştilor de astăzi din Piaţa Victoriei, nu ştiu ce legături există între sărbătoarea de 1 mai şi mitingul asta şi nici nu-mi pasă, dar mi se pare total deplasat şi totodată imoral să-ţi baţi joc de un om, care totuşi e primul ministru al României, numindu-l în toate felurile (pinguin, pitic). Ruşine! Sigur că actuala guvernare a făcut multe gafe, extrem de multe dacă ar fi să le numărăm, nu neagă nimeni asta, dar de ce să jignim un om făcând mişto de aspectul său fizic? Unde e respectul, unde sunt cei 7 ani de acasă? Aici nu mai e vorba de o acţiune politică, ci de lipsa de respect faţă de un om. Pentru că, indiferent cum îl cheamă şi ce face el, Emil Boc este un om pe care mulţi dintre noi nu-l cunoaştem personal, n-am băut niciun pahar împreună, nu ne-am tras de şireturi când am fost mici, aşa că trebuie să-l respectăm. Ce au făcut simpatizanţii PSD la miting încalcă orice regulă a bunului simţ. Astfel de lucruri se fac în cercul de prieteni, nu într-un spaţiu public şi filmaţi. Nu e normal să se întâmple, mai ales pentru o ţară europeană.
“Cântecelul a încins suficient atmosfera încât Marian Vanghelie să fie primit cu ovaţii când a ajuns în Piaţa Victoriei”. Ok, cântecul e una. Să zicem că s-au distrat, dar să-l ovaţionezi pe Vanghelie e destul de ciudat. Trebuie să cotizeze destul de bine dacă Marean e considerat un om de bază în PSD.
Şi mai am o chestie care mă nelămureşte, cum pot unii să simpatizeze PSD-ul având în vedere trecutul pe care-l are acest partid? Iliescu, comunişti, furt, ţară, mineri. Chiar nu pot să înţeleg ce îi atrage pe astia mai din generaţia mea, a tinerilor, în PSD? Mie unul mi-ar fi ruşine să susţin PSD-ul.
PS: n-am votat cu PSD la prezidenţiale, am votat anti-basescu.
Oameni corecţi şi relatia mea cu vecinii
Am în jurul meu numai oameni corecţi şi de încredere, niciodată n-am avut parte de persoane care să mă dezamăgească. Unii ar zice acum că sunt un norocos, cum să am eu bafta asta să nu fiu dezamăgit de nimeni? Chiar niciodată? Da, niciodată… ştiu că sunt tare, dar îmi place să mi-o spună şi alţii, glumesc aici. Ok, dar nu despre apropiaţii mei vreau să vorbesc, ci despre relaţia mea cu vecinii şi despre vecini în general. Eu stau într-un bloc mare, de 10 etaje, cu oameni corecţi, respectuoşi şi plin de bun simţ. N-am avut absolut nimic de împărţit cu vreunul dintre ei. Niciodată nu mi s-a întâmplat să fiu înjurat sau luat la mişto de cineva în blocul în care mi-am petrecut ultimii 21 de ani din viaţă. Ne vedem fiecare de viaţă, ne salutăm reciproc, mai schimbăm două vorbe când e cazul şi atât. Pot să spun chiar că am cei mai de treabă vecini şi chiar să mă laud cu ei, mulţi ar vrea să fie în locul meu, credeţi-mă. Fără manele, fără certuri, fără gălăgie noaptea şi în primul rând fără nesimţiţi. Iar dacă se întâmplă cumva ca cineva să dea o petrecere de onomastică sau să îşi facă lucrări în apartament, cu o zi înainte apar şi scuzele de deranj din partea respectivului la uşa noastră şi un afiş pe uşa scării cu anunţul de deranj între orele X şi Y.
N-am nicio babă senilă pe palier care să se uite din 5 în 5 minute pe vizor şi pe geam cine vine şi cine pleacă din bloc de zici că e de la SRI. Niciun grup de pensionari care să stea în faţa scării, pe băncuţă, şi bârfind pe toată lumea. N-am nici băncuţă la scară, iar pensionarii stau pe malul Someşului, în parcul de copii, babele la pălăvrăgeală iar moşii la cărţi şi remmy. Aici în cartierul minunat unde-mi duc traiul în tihnă fiecare are locul lui. Unii în parcul de copii, alţii pe terenul de fotbal, alţii la şah/cărţi/remmy. Toţi trăiesc în deplină armonie, ca să-i zic aşa.
Revenind la vecini şi de unde mi-a venit mie să scriu despre ce oameni corecţi am în bloc. Nu, nu scriu ca să mă laud, doamne fereşte, ci pur şi simplu pentru că rar întâlneşti pe bloguri vorbindu-se despre lucruri bune. Astăzi a sunat la uşă un domn în vârstă care mi-a spus că tocmai ce s-au mutat la etajul doi, eu fiind la unu, şi că în zilele următoare îşi vor face nişte renovări în casă. Să nu ne deranjeze cumva. Omul părea destul de afectat de treaba asta şi se vedea că nu vrea să se pună rău cu vecinii. L-am liniştit zicându-i că nu e nicio problemă pentru noi . Ce m-a mişcat a fost gestul omului de a merge din uşă în uşă cerând oarecum un “ok” din partea vecinilor pentru a-şi face lucrări în apartament. N-a vrut să fie criticat şi înjurat pentru că a îndrăznit să strice liniştea (îmi scapă cuvântul pe care vroiam să-l folosesc aici). Rar mai găseşti oameni corecţi în ţara asta! Şi pot spune că nu e primul om care se mută în bloc şi face gestul acesta, de a merge din poartă-n poartă şi a-şi cere scuze pentru deranj. A mai fost un cuplu de tineri căsătoriţi care a făcut asta. Asemenea oameni merită cu adevărat RESPECT.
Noi vrem respect. De la cine?
Vă vine să credeţi că au trecut 20 de ani de democraţie? Mie nu. Schimbările în bine întârzie să apară. De 20 de ani tot întârzie, nu se ştie până când.
Urmărind noul clip Paraziţii – Noi vrem respect, stau şi mă gândesc. S-au făcut 5 lucruri bune pentru ţara asta în 20 de ani de democraţie?! 5 numai, nu mai mult. Autostrăzi nu există, “spitalele sunt ultima haltă pe ultimul drum”, şpaga e în floare, mafia e la putere, o stradă nu se asfaltează fără circ şi un scandal, cerşetori există la fiecare colţ de stradă, gunoaie prin parcuri/păduri câte vrei, inculţi găseşti la tot pasul, şcolile sunt adevărate fabrici de stres, asta ca să nu zic proşti. Nu de alta, dar sunt şi eu un produs al şcolii româneşti, din păcate, şi n-aş vrea să mă întristez pe mine însumi. Deşi eu n-am dat zilnic pe la şcoală ca să am de unde merge acasă, am încercat să învăţ ceva nou, să acumulez nişte cunoştinte. Că n-am avut ce învăţa e cu totul altă problemă, în afară de istorie, geografie şi biologie, nu cred că mai există alte materii mai interesante, cu toate că şi astea au o materie din care înveţi fix nimic. Nu o să găseşti 5 lucruri bune nici dacă meditezi o lună la asta.
Aşa că, în concluzie, nu e mai bine să iradiem toată România, să-i dăm un format general, să dăm nişte Shift+Delete-uri pe aici, şi apoi, după ce am curăţit-o complet de toate uscăturile, să ne apucăm să construim totul de la zero. Aaa, şi pentru că nu e de ajuns să curăţăm doar exteriorul, trebuie să scăpăm şi de paraziţii din interiorul ei. Una din metode: memoria ştearsă la toţi românii, trebuie să scăpăm cumva de mentalitatea de 20 de ani de democraţie a românului. Nu generalizez, mă refer la românul acela care nu ştie ce-i aia apă şi săpun, care nu ştie la ce foloseşte un coş de gunoi, o batistă, care nu ştie cei ăla un limbaj civilizat. Aştia-s adevăraţii paraziţi ai ţării. Lichelele acelea care papă banul public cu o uşurime incredibilă sunt un alt soi de paraziţi, de rang înalt.
Aşa că vin eu şi pun o întrebare nevinovată, de la cine să vrem respect?
