Tag Archives: prostie
Refuz să cred că aşa ceva e adevărat
tpu.ro are succes pentru că e o resursă interminabilă de prostie, iar prostia nu se va termina niciodată, ea va exista tot timpul. Ce vedeţi mai jos e o mostră de prostie curată, sau nu, de imbecilitate crasă.
Dacă toată chestia asta se dovedeşte a fi pe bune, băiatul respectiv trebuie internat într-o clinică de psihiatrie foarte urgent pentru că e clar că nu e cu toate ţiglele pe casă şi are o problemă. GRAVĂ! Iar faptul că a publicat mizeria asta pe internet, într-un spaţiu public, nu face decât să atragă atenţia asupra problemei de ordin mental pe care o are. Oricum, eu refuz să cred că e adevărat. Nu, serios, nu cred că există astfel de oameni în jungla urbană. Ferească bunul Dumnezeu.
Prostia franţuzească nu are limite
Francezii ne iau la mişto pe la televiziunile lor făcând tot felul de glume deplasate despre poporul român, care nu neg că sunt adevărate, dar nu-şi au rostul, mai ales când vine de la un popor care nu e nici el departe. Să fii cerşetor e o scuză patetică că nu ai chef de muncă, când eşti prost nu ai nicio scuză. Prostia şi inteligenţa sunt două lucruri cu care te naşti, restul le capeţi pe drum. Din filmuleţul de mai jos se poate observa cum francezii nu au fost dotaţi cu prea multă inteligenţă.
The Majority of French People Are Dumb – Watch MoreFunny Videos
Cum să întrebi publicul ce gravitează în jurul Pământului? Cum? Care o fi fost prima întrebare, în ce ţară te afli sau cum te numeşti?
PS: Ştiu, filmuleţul e vechi, probabil unii dintre voi l-aţi mai văzut, dar se potriveşte foarte bine acum, când franţujii nu mai ştiu cum să facă băşcău de România.
Purtători ilegali de creier
Există pe lumea asta un soi de oameni care îşi poartă ilegal materia cenuşie. Bine, sunt mai multe defapt, dar o să ne referim în acest post doar la două dintre ele.
- oamenii care se plictisesc repede – din moment ce ajungi să te plictiseşti foarte des înseamnă că porţi ilegal chestia aia căruia îi spui creier. Numai un om care nu gândeşte se poate plictisi cu atâtea oportunităţi ce orbitează în jurul lui.
- oamenii care ajung să facă anumite lucruri mai puţin legale şi cu efort foarte mic pentru bani – numai cineva care nu gândeşte şi nu e capabil să îşi folosească capul pentru a face un ban cinstit, onest şi prin muncă cinstită, poate ajunge să recurgă la tot felul de metode mai ilegale de a-şi umple contul în bancă. Ce rezultă de aici, că indivizii, sau individele, după caz, poartă ilegal bucata aia de materie pe care o găzduieşte cu atâtă mândrie în cutia aia ce o poartă pe umeri.
Ar mai fi şi alte soiuri, dar nu are rost să-mi bat capul cu ei că nu sunt demni de menţionat. Pentru ţigani, cocălari şi retarzi gen perfublogcom, nu se mai poate face nimic. Ei au ajuns atât de jos încât nimeni nu-i mai scoate din groapa în care s-au afundat singuri.
Da, ştiu că-s urât, dar îmi place să mi-o spună şi alţii
Ce mă distrează cocoşeii care se dau zmei din spatele monitorului spunându-ţi cât eşti tu de urât, uitând să se uite în oglinda proprie la cât sunt ei de “frumoşi”. Am fost făcut urât de câteva ori de când mă dau şi io cu blogul prin online, dar zău dacă nu a început să-mi placă să mi se spună chestia asta. A început să-mi placă pentru că mă face să mă gândesc: frate, dacă mi-a zis un necunoscut că-s urât înseamnă că am ajuns cineva. Ceea ce-i un lucru bun, nu? Uită-te la Bieber. Puştiul ăla are succes pe plan muzical deşi se fac tot felul de glume pe seama lui, se râde în masă de freza lui de emo, dar el continuă să sfâşie inimi printre adolescentele de 14 ani.
Ştiu că nu-s cel mai frumos bărbat din lume şi nici cel mai dorit, al dracului dacă eram, mai scriam io acum pe blog? :D Dar să presupunem că sunt urât aşa cum zic unii. Bine, sunt urât, fie, dar să facem o mică analiză pe tema asta: ce ar putea înţelege unii prin urâţenie? Dacă ar fi s-o luăm filosofic, există două tipuri de urâţenie din acest punct de vedere, cea fizică şi cea morală.
Ce înţelegem prin urâţenia fizică. Când coşurile se bat între ele pe un loc de parcare pe faţa ta. Când ai doi dinţi în gură şi ăia care se mai ţin într-un firicel. Când apa şi săpunul îţi sunt duşmani. Dacă toate astea ţi se potrivesc îţi meriţi cu prisosinţă eticheta de urât cu spume.
Ce înţelegem prin urâţenia morală. Când bunul simţ îţi lipseşte cu desăvârşire. Când înjurăturile nu-ţi lipsesc din vocabular. Când cei 7 ani de acasă i-ai făcut pe stradă. Când mă-ta te-a scăpat în cap când ai fost mic sau a fost beată în timpul sarcinii. Când scrii cu mâna cum scriu io cu picioarele. Când ultima carte citită e dama de treflă la poker.
Poate că nu arăt ca Johnny Depp, n-am pretins niciodată că aş fi frumuseţea întruchipată, dar slavă Domnului că nimic din ce am enumerat mai sus nu mă caracterizează.
