Se zice ca daca ai un vis într-o noapte înseamna ca ai avut un somn împlinit, daca ai mai multe atunci ai avut o zi excelenta, eu am avut trei vise în noaptea care tocmai a trecut, pe unul dintre ele voi încerca sa-l detaliez în rândurile ce urmeaza.

Visul suna cam asa, desi am impresia ca e cam aiurea. Se facea ca eram într-o zi de toamna, proaspat intrat la facultate, defapt eram eu în ziua de azi, dar cu o mica schimbare. Si acum vine partea interesanta, aveam un copil cu o prietena. Eram ca doi porumbei, ne iubeam la nebunie, nu puteam traii separati unul de altul, seara înainte de culcare ne sunam unul pe altul numai ca sa ne auzim unul altuia vocea, daca era dupa noi stateam demult împreuna, dar nu se putea pentru ca amândoi vroiam sa ne terminam cu succes studiile, ea avea 19 ani eu 20, amândoi eram în anul 1 la facultati diferite, dar dragostea pe care ne-o purtam unul altuia era aceeasi în fiecare zi. Pâna într-o zi când a aparut copilul. Eram disperati, ce sa facem, nu putem tine un copil chiar acum, dar nici sa scapam de el într-un mod barbar nu aveam de gând pentru ca nu eram genul de persoane care sa distrugem o viata. La parinti cum sa le spunem, se vor supara rau si ne vor trimite sa ne descurcam singuri, ce sa facem? Cu gândul acesta eram în fiecare zi. Copilul avea nevoie de hrana, de un adapost si de îngrijire parinteasca, iar noi nu eram pregatiti pentru acest lucru. Salvarea a venit de la o prietena de a ei, studenta în anul 5 la marketing, locuia împreuna cu prietenul ei într-un apartament de 3 camere. I-am rugat frumos sa aiba grija de copil pâna ce ne gândim noi ce sa facem mai departe si cum sa le spunem parintilor, oricum trebuie sa le spunem pentru ca nu putem traii asa. Cei doi au fost foarte de treaba si au acceptat sa ne ajute. Am stat noi ce am stat, ne-am gândit îndelung ce ar trebuii sa facem si cum sa actionam mai departe. Între timp copilul era sanatos, extrem de fericit si îl vizitam zilnic dupa cursuri fara ca cei doi care au grija de el sa se supere în vreun fel, ba mai mult ne-au si dat o cheie de la apartament. Si într-un final ne-a venit ideea sa-l dam spre adoptie unei familii iubitoare care are posibilitatea sa-l creasca si sa-l iubeasca ca pe propriul lor copil. Ne-am oprit pentru un moment gândindu-ne daca facem ceea ce trebuie si ne-am jurat unul altuia ca peste câteva zile le vom spune si parintilor toata povestea. Speram noi ca vor întelege. Împacati cu gândul ca facem ceea ce trebuie am dat copilul spre adoptie unui proaspat cuplu care avea casa lor, o situatie financiara foarte buna si se iubeau unul pe altul, e tot ceea ce vroiam pentru copilul nostru.

Si de aici s-a rupt totul si am pierdut orice legatura cu visul meu. Totusi, tinând cont ca eu un vis, oare am procedat bine?