Tag Archives: politichie
Se apropie anul electoral
Se simte mirosul de mici sfârâind pe grătarul politic. 2012 e an electoral dacă nu ştiaţi, nici pe mine nu mă interesează prea mult, dar mă amuză când văd cum se dau lupte grele între partide în perioada asta. Chiar mă distrez când îi văd, nu mă enervează deloc, mă distrează, politica românească a devenit o comedie în adevăratul sens al cuvântului. Se schimbă lideri de partide, se fac coaliţii doi contra unu, se dau afară membrii care nu au interese comune cu ale partidului, totul pentru pregătirea alegerilor parlamentare şi locale de anul viitor. Se vor da lupte grele pentru ciolan şi pe un loc călduţ în parlament, mult mai grele ca-n anii electorali precedenţi, vor dispărea legături, prietenii, se va călca în picioare caracterul, omenia, respectul şi bunul simţ. Vor începe promisiunile, creşterile de salarii, pensii, facem asta şi facem cealaltă, votaţi-ne pe noi, pomenile electorale cu mici şi bere, kiturile promoţionale pentru voturi ce conţin pixuri, brichete, tricouri, şepci, baloane în culorile partidului. Deja a început Boc să pregătească terenul, opoziţia îşi pregăteşte armele grele, mai o moţiune, mai un congres de partid organizat cu fast şi promovat intens de media care nu mai pare deloc imparţială.
Realitatea şi Antena 3 nu mai sunt deloc televiziuni de ştiri, o ştie toată lumea, sunt arme de manipulare împotriva guvernului. Vor fi şi în 2012 cheia alegerilor.
Iar noi ne vom pregăti popcornul pentru a asista la un an electoral mult mai picant ca de obicei. Şi vom merge în zi de alegeri şi vom vota cu cine considerăm noi de cuviinţă că merită. Am certitudinea şi sper că măcar în acest an electoral ce urmează nu se va mai vota cu care dă şi care promite mai mult. Vor fi jocuri de culise, ca-ntotdeauna, pentru că nu ne-am născut la locul potrivit ca să nu fie, dar am speranţa că oamenilor le-au revenit mintea la cap şi nu vor mai vota după culoarea partidului preferat ci după competenţe. Nici n-am pretenţii mari, nu?
Viaţa de postac de partid
Întotdeauna m-am întrebat ce viaţă poate duce un postac de partid. Cum se chinuie el să demonstreze tuturor că liderii partidului au tot timpul dreptate, că toate lucrurile sunt roz în partidul din care face parte, că merită să-i votezi pe ei şi nu pe tâlharii din celălalt partid :D Cum îşi duşmăneşte el rivalii doar pentru că partidul pe care-l slujeşte cu atâta mândrie i-o cere. Cum le poartă el rănchiună tuturor care poartă însemnele altui partid. Vă daţi seama că unul din ăsta ar fi în stare să-ţi dea în cap dacă partidul îi cere asta, sau dacă opţiunile tale politice nu se pupă cu cele ale lui?
Nu ştiu cum stau lucrurile în interiorul unui partid, adică ce se întâmplă în spatele reflectoarelor ca să zic aşa, cum e atmosfera sau cum se trăieşte o campanie, dar am observat atent astfel de oameni, iar comportamentul lor m-a făcut să-mi pun întrebări dacă nu cumva le sunt spălate creierele imediat ce intră-n partid, fiindcă la ce gândire ştearsă au numai asta poate fi. Am avut ocazia să discut cu un tip care face parte dintr-un partid, tânăr şi deştept. Aşa discuţie am avut că după 2 minute ne-am luat la revedere, n-aveam cu cine discuta… avea omul o gândire de te doare mintea. Nu poţi purta o discuţie civilizată pe teme politice cu unul din ăsta pentru că întotdeauna va găsi ceva care să nu-i convină. Dacă vede că zici ceva de bine de un alt partid, sare ca ars. Dacă zici ceva de rău de partidul său, iar sare ca ars… Poftim, poartă o discuţie! Ei o ţin una şi bună, au grijă să nu zică niciodată nimic rău de partid, numai de bine tot timpul, că nu se ştie cine aude. Scot în evidenţă numai lucrurile bune despre partid, niciodată pe alea rele şi au mereu destule argumente cu care să te combată dacă ai o concepţie greşită despre planul lor de guvernare de exemplu.
Postacii de partid sunt tineri. De la 18 ani şi până-n 25, rar mai găseşti vreunul peste 25. Au intrat în politică pentru că s-a dat odată 30-50 lei pentru fiecare care-i ajută în campanie şi au rămas să slujească partidul şi pe gratis. Aveau nevoie de bani să-şi plătească căminul sau chiria şi asta era singura alternativă atunci. Io am dubii că cineva a intrat în politică fără să se gândească la partea financiară, nu cred că există o persoană care să fi intrat aşa de bună voie într-un partid, fără să se gândească câtuşi de puţin la bani.Cei peste 25 ani şi de la 30 în sus sunt deja sunt superiori, candidaţi pentru diverse funcţii locale. Ei au ajuns acolo după ce la rândul lor au fost postaci, dar au pupat unde trebuie şi au ajuns şefi. Aşa-i în politică, dacă pupi unde trebuie ajungi mare…
Pe postac îl găseşti peste tot, pe bloguri, pe forumuri, pe stradă împărţind fluturaşi, în baruri, la mall, în piaţă sau la MeC. Nu cred că există vreun loc în care să nu fie, cred că şi la cimitir îl găseşti dacă ştii unde să cauţi. Umblă după voturi, după semnături şi după alegători. Împarte un pix cu însemnele partidului, un fluturaş, un steguleţ şi-un balon. E tare mândru de ceea ce face şi dacă-l întrebi ce ar vrea să facă în viitor sigur îţi va răspunde că v-a vrea să urmeze o carieră în politichie.
Da’ poate nu Băsescu sau Boc sunt devină…
În România s-a creat o situaţie fără precedent – nu ne convine ceva, dăm vina pe guvern, pe stat, pe Băsescu, pe Boc. Avem ce avem cu puterea. Salariile-s mici – Băsescu-i de vină. Pensiile îs mici – Boc îi devină. Taxele-s mari – guvernul îi de vină. Doar de ei auzi, de parcă până la Băsescu şi Boc nu mai există nimeni. Nu mai există primari şi viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene, consilieri locali, deputaţi, senatori. Parlamentarii sunt responsabili de toate proiectele de lege, ei le propun, Băsescu şi Boc doar le aprobă, ei doar dau cu semnătura, sunt doar o mică parte din mecanismul puterii. Nu pot să înţeleg de ce tot timpul preşedintele şi premierul sunt de vină. Auzi că Băsescu e prost că a tăiat salariile, că Boc a micşorat pensiile doar să mai aibă partidul lui din ce fura. Nu zic că ei sunt uşă de biserică, au greşit şi ei enorm de mult în mandatul pe care încearcă să-l ducă la bun sfârşit, dar nu sunt direct răspunzători de ce se întâmplă în ţara asta.
Defapt stai că încep să înţeleg, românii s-au obişnuit să înjure preşedintele pentru că încă se simte influenţa comunismului, ne-am obişnuit ca un singur om a făcut tot în ţara asta şi am rămas aşa. Nu am evoluat deloc la capitolul ăsta, nu am intrat în democraţie. Pentru noi, Băsescu e de vină şi atât. Boc trebuie să cadă şi atât. Restul nu contează. Eu zic că cei care contează în ţara asta sunt parlamentarii, consilierii locali, primarii, viceprimarii, deputaţii, senatorii, oamenii din circumscripţile locale. Fără ei n-ar exista legile aprobate de Băsescu sau Boc. Numai că media atât de ticăloasă şi uneori manipulatoare îi scoate tot timpul în faţă pe ultimii oameni în stat, iar din cauza asta lumea e indusă în eroare şi crede că ei sunt responsabili pentru tot ce se întâmplă. Sper să greşesc, dar am impresia că mulţi nici nu ştiu cine-s viceprimarii oraşului unde locuiesc sau oamenii care-i reprezintă în parlament, iar asta mi se pare regretabil.
Nu Băsescu şi Boc sunt de vină pentru ce se întâmplă, până la ei mai sunt mulţi care decid ce se întâmplă în ţara noastră.
Pe tine ce te-ar motiva sa intri in politica, daca te-ar motiva ceva?
Marturisesc ca la un moment dat mi-a stat gandul sa intru in politica. Mi-a stat gandul, nu inseamna ca am si sarit imediat sa o fac, pentru ca am vrut sa vad cum se vede politica romaneasca mai din interior, ca din exterior am tot vazut-o. Vroiam sa o vad si din postura de reprezentant al unui partid. La exterior, de la tv, se vede foarte frumos, toata lumea se respecta, toti vorbesc frumos unii cu altii chiar daca sunt rivali de partid. Pe cand, in interior lucrurile se racesc brusc. Cum nu exista camere de filmat dispare automat si respectul fata de rivalul de partid, scos in evidenta atat de frumos pe sticla.
Cand aveam de gand sa intru in PNL, caci doar acolo as fi intrat, am fost abordat de cineva din partidul portocaliu. No, si ii zic omului, uite m-am hotarat sa intru si eu in politica, sa vad cum se vad treburile astea si din interior. Asta, fericit nevoie mare, ma intreaba cu un zambet larg, si vii la noi in partid? Raspunsul meu a fost nu, in PNL. Deci va spun, omul s-a facut negru de furie, zambetul i-a disparut iar pe fata lui se putea citi incruntarea. Si a inceput sa-mi turuie niste cuvinte dure la adresa penelistilor, grele de reprodus: ce, te duci la fraierii aia, la hotii aia, la coruptii aia, in loc sa intri in partidul care e la putere? #^$##@#$%#!@ N-am mai avut ce zice. Atata ura revarsata in cateva minute din partea cuiva catre cineva n-am vazut in viata mea. Am si schimbat subiectul pentru ca era clar ca n-aveam ce sa discutam.
Acuma nu stiu ce sa zic, nu stiu cum stau lucrurile in interiorul partidelor, dar auzindu-l pe omul asta cum vorbeste despre rivalii de partid, nu cred ca stau prea bine. Rivali care totusi sunt si ei oameni, atata tot ca sunt toti concurenti in aceeasi competitie. De ce sa-i injuri pe cei care au alta orientare politica decat ai tu?
Ti se spala creierul in partidele astea si odata intrat cei din celalalt partid iti devin automat dusmani? Chiar asa stau lucrurile in politica romaneasca; se cearta, se injura si se ciondanesc unii cu altii care sa ajunga primul la ciolan? Iar cand ajunge unul la ciolan, celalalt il pupa in cur da’ de ii da si lui nitel. Si uite asa apare coalitia. Astia cred ca ar fi in stare sa dea in cap cuiva daca partidul i-o cere.
Daca atata dusmanie exista intre partide, chiar nu ma mai motiveaza nimic sa intru in politica. Daca l-a inceput am vrut sa bifez experienta ca membru al unui partid, acum nici nu vreau sa mai aud de ei! Sa-si faca singuri damblaua, sa se certe unii cu altii, sa se injure pana nu mai pot, ca doar de asta sunt in stare. Sa faca circ, sa se ironizeze intre ei, sa se injure, Doamne fereste sa colaboreze unul cu celalalt pentru bunul mers al acestei tari.
Imi cer scuze ca m-am gandit la asa ceva, sa intru in politica, nu stiu ce a fost in mintea mea. Le doresc mult succes celor care sunt deja intr-un partid politic. Bafta la ciolan.
Mi-ar fi ruşine să susţin PSD-ul
Nu ştiu ce ar fi mai rău, să-l ovaţionezi pe Vanghelie, să protestezi împotriva guvernului Boc pe dansul pinguinului sau să fi simpatizant PSD! Nu înţeleg deloc rostul marşului pesediştilor de astăzi din Piaţa Victoriei, nu ştiu ce legături există între sărbătoarea de 1 mai şi mitingul asta şi nici nu-mi pasă, dar mi se pare total deplasat şi totodată imoral să-ţi baţi joc de un om, care totuşi e primul ministru al României, numindu-l în toate felurile (pinguin, pitic). Ruşine! Sigur că actuala guvernare a făcut multe gafe, extrem de multe dacă ar fi să le numărăm, nu neagă nimeni asta, dar de ce să jignim un om făcând mişto de aspectul său fizic? Unde e respectul, unde sunt cei 7 ani de acasă? Aici nu mai e vorba de o acţiune politică, ci de lipsa de respect faţă de un om. Pentru că, indiferent cum îl cheamă şi ce face el, Emil Boc este un om pe care mulţi dintre noi nu-l cunoaştem personal, n-am băut niciun pahar împreună, nu ne-am tras de şireturi când am fost mici, aşa că trebuie să-l respectăm. Ce au făcut simpatizanţii PSD la miting încalcă orice regulă a bunului simţ. Astfel de lucruri se fac în cercul de prieteni, nu într-un spaţiu public şi filmaţi. Nu e normal să se întâmple, mai ales pentru o ţară europeană.
“Cântecelul a încins suficient atmosfera încât Marian Vanghelie să fie primit cu ovaţii când a ajuns în Piaţa Victoriei”. Ok, cântecul e una. Să zicem că s-au distrat, dar să-l ovaţionezi pe Vanghelie e destul de ciudat. Trebuie să cotizeze destul de bine dacă Marean e considerat un om de bază în PSD.
Şi mai am o chestie care mă nelămureşte, cum pot unii să simpatizeze PSD-ul având în vedere trecutul pe care-l are acest partid? Iliescu, comunişti, furt, ţară, mineri. Chiar nu pot să înţeleg ce îi atrage pe astia mai din generaţia mea, a tinerilor, în PSD? Mie unul mi-ar fi ruşine să susţin PSD-ul.
PS: n-am votat cu PSD la prezidenţiale, am votat anti-basescu.
