Cred cu tărie că toţi oamenii pe care îi vedem adunaţi la manisfestaţiile vreunui partid strigând cu patos lozinci anti guvernamentale ar trebui obligaţi să scrie de 100 de ori “nu mă voi lăsa manipulat de vreun partid şi de televiziuni în campania electorală”. Poate aşa conştientizează că nu sunt decât nişte cobai în marele laborator politic. Pentru că, realitatea din teren este că mulţi sunt extrem de uşor de influenţat, e de ajuns să le promiţi ceva, să le dai o plăsucă cu ceva, şi e al tău. Sunt oameni fără coloană vertebrală, incapabili să gândească şi să decidă singuri şi care au nevoie de un stimulent pentru a se orienta către cine dă mai mult. Uneori chiar am impresia că cineva deţine o maşinărie de spălat creiere pe care o foloseşte pentru a-şi atinge scopul.

Grupul comunisto-liberal USL s-a gândit să profite niţel de pe urma protestelor care au paralizat toată România în ultimele zile şi să-şi facă puţină campanie electorală, că e totuşi an electoral acesta în care ne aflăm, să nu uităm. Dincolo de faptul că mi se pare de o mârşăvie ieşită din comun toată mişcarea de ieri iniţiată de aceeaşi opoziţie, protestatarii s-au împărţit în două tabere: protestatari politici şi cei generali, simpli cetăţeni care nu muşcă din momeala opoziţiei. Să ne luăm bolul cu popcorn şi să asistăm la spectacol.

După ce s-a protestat decent câteva zile (nu vorbim aici de huligani). iar oamenii şi-au manifestat nemulţumirile faţă de guvern, au venit marii lideri ai opoziţiei, Ponta, Antonescu şi restul atârnătorilor din USL să încerce să-i atragă de partea lor. Nu au reuşit, aşa cum era normal, semn că mai există oameni în ţara asta cu scaun la cap care nu se vând pe un covrig sărat şi o sticlă de ulei. Din punctul meu de vedere, strategia adoptată de uselişti e proastă, spectacolul generat în piaţa Victoriei e jenant, iar mesaje triumfătoare ale celor doi lideri politici, “bine aţi venit, îi dăm jos şi pe ăştia” sau “e anul căderii lui Băsescu”, sunt aiureli ieftine menite să prostească masele adunate în piaţă pentru nişte promisiui deşarte. Serios? Nu le-a zis nimeni ăstora doi că e final de mandat?

Reprezentaţia din piaţa Victoriei a fost una demnă de-un circ ieftin, la fel cum e, de altfel, întreagă clasă politică de la noi.

Descinderile astea in forta ale DNA-ului prin birourile si casele unora le vad ca pe o mare deratizare de care aveam nevoie. Logic, atunci cand avem probleme cu daunatorii, ii chemam pe baietii de la deratizare sa ne rezolve problema. Vin, dau cu ceva solutie si aia e, am scapat de musafirii nepoftiti. Exact asa este si acum, paharul s-a umplut pentru multi oameni politici, si nu numai, i-a cam deranjat putin facandu-i sa coboare din turnul lor de fildes. Pe Sorin Apostu l-au retinut pentru ca a luat, pe altul ca a dat, pe altul ca a benefiat de cine stie ce foloase materiale de pe urma unor favoruri.

Mai avem putin si intram in an electoral, si, asa cum se procedeaza inainte de alegeri in orice stat democratic, se incepe cu o curatenie generala la nivel politic. Cum si pestele de le cap se-mpute, asa si in politica de sus incepe curatenia. Ghinionistii sunt cei pe care ii vedem in fiecare seara la buletinele de stiri, norocosii sunt de obicei cei mai sus-pusi care scapa intotdeauna. D.N.A-ul, aceasta institutie serioasa care lupta impotriva coruptiei, ne demonstreaza zilele acestea ca justitia functioneaza in Romania, nu ca ne-am fi indoit vreodata de asta. La partea cu indoitul sper ca mi-ati inteles sarcasmul.

Vor mai fi astfel de retineri pentru ca inca nu s-a inventat prototipul omului atat de incoruptibil incat sa nu poata refuza. Parca pe oamenii astia nu-i lasa religia sa refuze sa ia mita, ceea ce e perfect normal, cine ar fi atat de corect sa refuze bani pe praful asta? Chiar, mai exista oameni incoruptibi si corecti in tara asta sau am ajuns sa-i numaram si pe astia pe degetele de la o mana ca medicii tineri care accepta sa lucreze  in sistemul medical romanesc dupa terminarea facultatii?

Sa ne luam popcornul ca filmul a inceput deja.

Nu ştiu cum stau lucrurile în interiorul unui partid, adică ce se întâmplă în spatele reflectoarelor ca să zic aşa, cum e atmosfera sau cum se trăieşte o campanie, dar am observat atent astfel de oameni, iar comportamentul lor m-a făcut să-mi pun întrebări dacă nu cumva le sunt spălate creierele imediat ce intră-n partid, fiindcă la ce gândire ştearsă au numai asta poate fi. Am avut ocazia să discut cu un tip care face parte dintr-un partid, tânăr şi deştept. Aşa discuţie am avut că după 2 minute ne-am luat la revedere, n-aveam cu cine discuta… avea omul o gândire de te doare mintea. Nu poţi purta o discuţie civilizată pe teme politice cu unul din ăsta pentru că întotdeauna va găsi ceva care să nu-i convină. Dacă vede că zici ceva de bine de un alt partid, sare ca ars. Dacă zici ceva de rău de partidul său, iar sare ca ars… Poftim, poartă o discuţie! Ei o ţin una şi bună, au grijă să nu zică niciodată nimic rău de partid, numai de bine tot timpul, că nu se ştie cine aude. Scot în evidenţă numai lucrurile bune despre partid, niciodată pe alea rele şi au mereu destule argumente cu care să te combată dacă ai o concepţie greşită despre planul lor de guvernare de exemplu.

Postacii de partid sunt tineri. De la 18 ani şi până-n 25, rar mai găseşti vreunul peste 25. Au intrat în politică pentru că s-a dat odată 30-50 lei pentru fiecare care-i ajută în campanie şi au rămas să slujească partidul şi pe gratis. Aveau nevoie de bani să-şi plătească căminul sau chiria şi asta era singura alternativă atunci. Io am dubii că cineva a intrat în politică fără să se gândească la partea financiară, nu cred că există o persoană care să fi intrat aşa de bună voie într-un partid, fără să se gândească câtuşi de puţin la bani.Cei peste 25 ani şi de la 30 în sus sunt deja sunt superiori, candidaţi pentru diverse funcţii locale. Ei au ajuns acolo după ce la rândul lor au fost postaci, dar au pupat unde trebuie şi au ajuns şefi. Aşa-i în politică, dacă pupi unde trebuie ajungi mare…

Pe postac îl găseşti peste tot, pe bloguri, pe forumuri, pe stradă împărţind fluturaşi, în baruri, la mall, în piaţă sau la MeC. Nu cred că există vreun loc în care să nu fie, cred că şi la cimitir îl găseşti dacă ştii unde să cauţi. Umblă după voturi, după semnături şi după alegători. Împarte un pix cu însemnele partidului, un fluturaş, un steguleţ şi-un balon. E tare mândru de ceea ce face şi dacă-l întrebi ce ar vrea să facă în viitor sigur îţi va răspunde că v-a vrea să urmeze o carieră în politichie.

Defapt stai că încep să înţeleg, românii s-au obişnuit să înjure preşedintele pentru că încă se simte influenţa comunismului, ne-am obişnuit ca un singur om a făcut tot în ţara asta şi am rămas aşa. Nu am evoluat deloc la capitolul ăsta, nu am intrat în democraţie. Pentru noi, Băsescu e de vină şi atât. Boc trebuie să cadă şi atât. Restul nu contează. Eu zic că cei care contează în ţara asta sunt parlamentarii, consilierii locali, primarii, viceprimarii, deputaţii, senatorii, oamenii din circumscripţile locale. Fără ei n-ar exista legile aprobate de Băsescu sau Boc. Numai că media atât de ticăloasă şi uneori manipulatoare îi scoate tot timpul în faţă pe ultimii oameni în stat, iar din cauza asta lumea e indusă în eroare şi crede că ei sunt responsabili pentru tot ce se întâmplă. Sper să greşesc, dar am impresia că mulţi nici nu ştiu cine-s viceprimarii oraşului unde locuiesc sau oamenii care-i reprezintă în parlament, iar asta mi se pare regretabil.

Nu Băsescu şi Boc sunt de vină pentru ce se întâmplă, până la ei mai sunt mulţi care decid ce se întâmplă în ţara noastră.

Eu stau şi mă întreb, ce le pune ăstora în mâncare de le vine ideea asta trăznită de a intra în politică? Culmea că nu s-a hotărât Penescu să intre în politică după ce a ieşit din bulău, ar fi fost prea de tot! Sau nu, el nu a fost închis la Bucureşti, cred că doar acolo vin ideile astea cu politica.

După Gigi, şi Diaconescu se simte dator să facă ceva pentru poporul român. Al dracului popor ce nerecunoscător poate fi.

Pe OTV e fericire mare. Cântec, joc şi voie bună. Axinte, lăutari, “We are the champions”, “La mulţi ani”. Parcă l-am văzut pe Geoană în noaptea lui de glorie.

Vom avea multe nopţi de acum încolo cu poveşti despre momentele trăite. Ah, ce emoţionat. Mă duc să vărs o lacrimă. NOT.

Unde eşti tu, Caragiale?