Tag Archives: personal
Blesteme, mi s-o gatat minutele
Unul din lucrurile ce ma enerveaza în ultima vreme îi sa mi se termine minutele, din abonamentul orange ce expira la sfârsitul lunii, mai repede de a 11-a zi. În data de 11 a fiecarei luni îmi intra minutele pe luna respectiva. Nu sunt io mare vorbitor la mobil, din contra, o conversatie la mine tine mult mai putin de 5 minute, dar urasc sa ramân fara minutele gratuite care mi se cuvin conform abonamentului pe care-l platesc si sa vorbesc pe costul suplimentar.
Am la dispozitie în jur de 100 de minute nationale si ceva semese-uri gratuite, tot în jur de 100, cred, nu m-o interesat niciodata numarul lor. Atâta timp cât io trimiteam mesaje în prostie si nu plateam nimic în plus era perfect, înseamna ca bate undeva pe la 100. Abonamentul e de 7 euro. Pâna luna trecuta îmi ajungeau alea 100 de minute nationale lejer, înca îmi si ramâneau mai mult de 10, care se adunau la alea noi de pe luna respectiva. Toate bune si frumoase, pâna luna asta când am consumat tot, minute si semese-uri… si e abia 3 august, pâna pe 11 mai sunt 8 zile. O saptamâna si o zi în care vom aplica câteva metode de criza: economie de cuvinte, scurt si la obiect, bip-bip si iar bip.
Sa mor io de stiu cum s-au dus asa de repede aproape 100 de minute, când io nu stau mai mult de 5 minute la o conversatie. 5 minute în cazuri extreme. Sa moara bibi de pot sa-mi explic cu cine am putut vorbi atâta de am reusit sa le consum pe toate. Îi prima luna când mi se duc minutele dintr-un sut, fara sa am habar cum le-am vorbit. N-am afaceri, nu-mi plâng copiii acasa si totusi am vorbit nu gluma luna asta la telefon.
Din prima zi de când mi s-o dat un telefon mobil pe mâna n-am suportat ideea sa stau la povesti cu o cutie la ureche mai mult de 2-3 minute, hai 5. Nu cred ca am stat vreodata mai mult de 5 minute la telefon. Nu-mi place. Decât sa vorbim povesti cu pesti la telefon prefer sa-mi trimiti un e-mail sau sa vorbim pe skype sau messenger.
Mare sahist am ajuns
Mi-am încercat si io norocul la campionatul de sah organizat în cartier de tinerii din PD-L. Am participat mai mult de distractie, sa vad cum e sa joci un meci cu un adversar greu. Si îti spun io, batrânii îs adversari din aia grei. Daca ai picat cu un pensionar n-ai nicio sansa. Astia au sahul, tablele si remy în sânge, toata ziua baga ca n-au altceva mai bun de facut. Ziua în parc la sah si la table, noaptea la OTV.
Nu mi-am facut deloc iluzii ca o sa ajung în finala, dovada sta în faptul ca n-am trecut nici macar de primul meci, m-a batut un batrânel de m-a uscat. M-am tinut tare în meci, am facut niste mutari destul de bune si i-am luat câteva piese, dar pâna la urma a facut matul si m-a batut. Asta e, macar am încercat. Totusi, am câstigat niste experienta si m-am ales si cu un tricou portocaliu si o diploma de consolare. Macar atât. Pentru mine conteaza cel mai mult ca nu am fost eliminat primul, au fost altii înaintea mea care din 5 mutari au pierdut meciul, deci nu pot sa zic ca-s foarte but.
Sper ca pe viitor poate ma perfectionez si io la sportul asta al mintii ca-mi place. Îi fain sa joci sah, serios. Am o tabla de sah de când era buna’ tânara, toata-i scorojita da înca îi buna, numai ca nu am piese la ea, dar luni merg sa cumpar piese si încep sa ma pregatesc pentru urmatorul turneu.
Cele mai misto boxe din galaxie
Am primit cele mai tari boxe pe care le-am avut pâna acum. Se aud foarte bine, mult mai bine decât difuzoarele de la laptop. Sunt foarte usor de transportat si nu ocupa mult spatiu pe birou, dar problema e ca merge cu 6 baterii de 1,5V. Cam asta ar fi singurul inconvenient, în rest sunt marfa.
Punctualitatea ma caracterizeaza
De felul meu sunt extrem de punctual si pun mare pret pe “ora fixa”. Nu-mi place sa întârzii si nici sa ajung prea repede la o întâlnire, chit ca e o banala întâlnire cu un prieten, coleg, amic sau una importanta de afaceri. Pentru mine orice întâlnire programata este importanta, atâta timp cât e programata reprezinta o prioritate în programul zilei.
Daca-mi zici o ora când sa ne întâlnim, la ora aia sunt prezent, nu mai devreme cu 15 min, nici mai târziu cu 10, nu mai devreme cu 2 min, nici mai târziu. Daca se întâmpla sa ajung mai repede la destinatie, pentru ca inevitabil se mai întâmpla si asta, prefer sa stau la trecerea timpului mai departe de locatia stabilita si sa astept sa se faca ora, decât sa intru peste om, asta în caz ca trebuie sa merg la cineva acasa.
Sunt foarte atent cum îmi fac programul si întotdeauna am grija sa nu mi se suprapuna ceva sau sa trebuiasca sa ajung dintr-un loc în altul într-un interval foarte scurt de timp. Când stabilesc cu cineva o ora de întâlnire întotdeauna am un factor important pe care-l iau în calcul. Nimic pe fuga, fara graba, nu alergat dupa autobuze, nu presat de timp, nu umblat dupa taxi-uri si pierdut vremea prin trafic.
Iar daca eu pot fi punctual, acelasi lucru astept si de la cei din jur, cu care urmeaza sa ies. Sa zicem ca eu îti zic o ora când sa ne întâlnim în oras sa discutam de o mica afacere, eu ajung fix la ora aia, tu nu. Ca de obicei tu întârzii pentru ca nu esti în stare sa-ti organizezi timpul. Si mie mi s-ar fi putut întâmpla sa-mi intervina ceva important chiar atunci, am si eu problemele mele, dar asta nu ma opreste sa nu dau un telefon si sa-mi anunt întârzierea.
Nu ma supar când cineva întârzie, dar ma enervez foarte tare când nu suna sa ma anunte ca a intervenit ceva si va întârzia. Unii se bazeaza pe principiul, “nu poate sa mai dureze mult sedinta asta (sau ce-o fi), las’ ca ajung si la întâlnirea cu el”. Si dureaza mult, mai mult decât crezi, timpul trece fara sa-ti dai seama, iar el sta si te asteapta cu ochii-n soare întrebându-se daca nu i fi patit ceva de nu dai niciun semn.
Foto: Flickr.com
