Tag Archives: personal
Care esti ma care cumperi cancanul?
De ce cumperi mizeria aia de ziar, mă? Ai prea mulţi bani şi n-ai pe cei da, eşti curios să vezi cine cu cine şi-o mai trage, cine se mai ceartă cu cine, ce scandal mediatic mai e la modă, chiar eşti curios de toate astea? Mai gândeşte-te.
V-am mai spus cât urăsc apariţiile în presă? Dacă nu, vă spun acum, printre lucrurile care le urăsc eu cel mai tare se află, pe primul loc, apariţiile la televizor şi prin ziare. Atât de tare le urăsc încât am ajuns să fug de reporteri. Se întâmpla la sfârşitul clasei a 8-a, eram la examenul de capacitate (da, pe atunci era cu capacitatea). Când am ieşit de la o probă, fericit şi extrem de entuziasmat că am ştiut, la ieşire o reporteriţă era pregătită să ia un interviu primului elev care iasă. Eu eram ăla. Am văzut-o pe duduia cu microfonul în mână, pe tipul cu camera şi mi-am dat seama că eu sunt cel vizat. Se uita la mine, eu la ei, ştiam ce urma. Am pus capul în pământ şi am ţâşnit pe uşă şi m-am pierdut printre lume. Am ieşit mai ceva ca un condamnat, cu faţa acoperită şi fără să privesc în stânga şi-n dreapta. N-am băgat-o în seamă pe duduia aia care era pregătită să sară pe mine cu întrebările, am trecut ca vântu pe lângă ea.
Nu-mi place chestia asta şi dacă mie nu-mi place ceva apăi doamne feri să mă obligi să-l fac că mă înfurii incredibil de urât, şi nici nu ştiţi cum e când sunt eu nervos [prietenii ştiu de ce ]. Am evitat întotdeauna declaraţiile în presă, interviurile la ziar şi orice abordare a vreunui reporter pe stradă, poa’ să-mi dea şi bani, eu nu vorbesc şi nu accept să-mi apară viaţa în presă. Uite şi de-asta am blog, aici pot să vorbesc/scriu cât vreau eu pentru că doar eu ştiu cum şi ce să scriu despre viaţa mea.
Şi totuşi, există anumiţi indivizi şi individe care trăiesc de pe urma presei şi a apariţiilor în media. Exemple sunt destule, n-are rost să-i înşirăm pe toţi, dar ce mă deranjează şi mă enervează la culme în ultima vreme e că personajele astea nu ştiu să se oprească. Ok, ai apărut odată, ai apărut de 2 ori la televizor, da’ mai încetează omule şi vezi-ţi de viaţa ta, de munca ta, de familia ta.
Şi dacă ăia care apar în media fără rost sunt destui, cei pe care-i fute grija de cine cu cine şi-a mai tras-o, cine pe cine a mai înşelat etc, sunt mai mulţi. Cancan.ro are în jur de 200.000 vizitatori pe zi, Click la fel, Libertatea tot pe acolo. Ediţiile tipărite se vând ca pâinea caldă în fiecare zi. Întrebarea mea, de ce? De ce ai cumpăra un ziar de scandal? Ca să vezi în el ce, ţâţe, cururi, fotomodeale, manechinuite materialiste, şmecheri de Dorobanţi, ş.a.m.d.
Mass-media are şi ea rostul ei, să ofere informaţii, divertisment de calitate, noutăţi, chestii interesante care merită privite şi citite, nu vedete de carton infatuate şi pline de aere de bamboo.
La alcool înainte
Sunt sigur că România ocupă unul din locurile fruntaşe la consumul de alcool pe cap de locuitor, în special mascul. Bine, nu ne comparăm cu englezoii şi berea lor sau cu rusnacii şi ale lor pălinci, dar suntem şi noi undeva pe acolo. Englezoilor, respectiv rusnacilor, le curge lichidul lor preţios la robinet, altfel nu pot să-mi explic cum pot bea englezii berea în cantităţi industriale şi ruşii – pălinca ca apa. Dar să-i lăsăm pe ei şi să ne uităm în ograda noastră mioritică. La românaşii noştrii, care încep să ia lichidele cu multe grade drept apă sfinţită şi cluburile întunecate drept lăcaşe de cult, alcoolul devine, încet, dar sigur, un hobby, un rău necesar.
Şi dacă te întrebi cum decurge o avancronică de beţivăneală, lucrurile stau în felu’ următor. Seara – se ia un grup de enoriaşi dornici de distracţie care pornesc în pelerinaj prin oraş pentru căutarea unui lăcaş de cult , denumit şi club. Dar dacă nu găseşti un lăcaş de cult de fitze n-ai făcut nimic, poţi tu să iei în primire zeci de cluburi, dacă nu are acolo o fitză eşti varză. Îndeosebi, enoriaşul consumă doar apă sfinţită cu gust de hamei, shot-uri de tequila sfinţite şi tot felul de amestecături pe bază de alcool, tot sfinţite şi ele.
Berea face parte din ritualul zilnic al unui mascul.
Hai că de câteva posturi tot la alcoale ajung. Trebuie să o las mai moale cu berea, de la Paşti încoace nu cred că au trecut două zile fără să poştălesc o bere. Încep să simt cum se fermentează berea în stomac atunci când dau de soare şi nu-i bine.
Sursa foto: Flickr.com
Am dat-o pe apa plata si bere
De două luni am renunţat definitiv, sau încerc să renunţ, la a mai pune gura pe vreun lichid carbogazos colorat, denumit şi suc şi m-am orientat spre apă plată, apă de la vizitic şi sucuri naturale de hamei. Motivul principal pentru care încerc asta sunt durerile crunte pe care le simt în zona stomacului atunci când beau un suc. În prima zi de Paşti am făcut greşeala să beau un pahar de fanta de portocale, toată ziua mi-am stricat-o cu durerile pricinuite după o gură de fanta. Doar o gură am luat, dar cred că era mai grav pentru mine şi durerea era mai mare dacă dădeam groapă la tot paharul.
Nu ştiu cu cât am scăzut profitul producătorilor de răcoritoare şi nu-mi pasă deloc cât de prost merge piaţa asta a băuturilor non-alcoolice, dacă merge prost, că din câte văd piaţa băuturilor fără zahăr a crescut cu 23%. Amauzit şi eu de cola că e cea mai consumată băutură la nivel mondial, dar oamenii încă nu realizează că sănătatea e mai importantă decât toate. Ştiu şi eu, tentaţia e mare când ai în faţă o sticlă mare şi rece de 2 L de coca-cola, la început şi mie mi-a fost greu să mă abţin, dar cu timpul am reuşit să zic NU atunci când sub-conştientul şi tentaţia mă îndreptau spre sticla de suc. Ca norocul că m-am trezit la timp. Atunci când nişte coloranţi infecţi combinaţi cu tot felul de chimicale nocive îmi ameninţă corpul, nu pot decât să elimin dăunătorii din ritualul meu zilnic.
Acuma nu zic să nu mai consumaţi cola sau alte carbogazoase, nu am niciun drept să vă interzic asta, poate voi aveţi un organism mai rezistent ca al meu sau poate sunteţi imuni la cofeină. Acelaşi lucru şi pentru mâncare, dacă tu vrei să mănânci o pizza cu nu-ştiu-ce pe ea, care mie nu-mi place, tu o vei mânca pe aia care-ţi place şi eu voi alege altceva. Aşa şi cu sucurile, tu poţi bea la suc până-ţi iasă pe urechi pentru că nu o să simţi nicio durere, eu dacă nu mă simt bine când o fac, nu-l beau şi gata.
Culmea dacă beau bere n-am nici pe dracu, nu degeaba se numesc sucuri naturale de hamei, că-s naturale. 
Suferinta unui paznic
Lunile trecute îmi povestea maică-mia de o conversaţie interesantă pe care a avut-o cu paznicul de la bancă. Din vorbă-n vorbă, căci paznicul suferă de o nebăgare în seamă crudă şi profită de pe urma oricui care-i adresează orice întrebare, acesta a ajuns să i se plângă maică-mii de suferinţa pe care o duce el zilnic ca paznic la bancă. Şi a început să-i povestească cum lumea trece pe lângă el în fiecare zi şi nu-l salută, nimeni nu-l bagă în seamă, deşi el îi salută pe toţi care intră şi care ies. Poveste lungă. V-aţi prins, tipul e trist că oamenii care calcă pragul băncii nu-i dau “bună ziua”. Omul e un biet bătrân colo pe la 60 ani care face şi el un ban în plus stând degeaba şi asigurând ordinea în bancă. Da, ordine, sigur că da, de-aia or putut să jefuiască băieţii ăia banca Transilvania lejer, cum intrară aşa şi ieşiră, cu tot cu paznicii lor de 50+ ani care abia se mai ţin pe picioare.
Paznicul de care vorbesc apără onoarea Băncii Transilvania din cartierul meu. Mă rog, o apără şi el cum poate, că dacă vine unu şi urlă către el o ia la fugă.
Astăzi când am mers să plătesc o factură la banca respectivă, acelaşi paznic asigura ordinea dintr-un colţişor, de fapt nu cred că mai este altul pentru că de fiecare dată când trec pe acolo numai el e prezent, semn că îşi face bine treaba, sau încă nu o dat piept cu vreun tip iute-n vorbă pus pe scandal?! Deci, azi, în timp ce-mi aşteptam rândul la ghişeu, l-am întrebat pe respectivul dacă m-am aşezat unde trebe’, nu de alta, dar acolo odată se poate plătii la toate ghişele, altădată numa’ la unul singur. Omul mi-a răspuns afirmativ, iar apoi a început să mi se plângă că lumea nu-l salută, că oamenii nu-l bagă în seamă, etc. Adică povestea aia pe care i-a spus-o şi lui maică-mia acu’ câteva luni. I-am ascultat suferinţa, n-am zis nimic şi mă rugam să-mi vină rândul odată să scap de povestitor. Nu-i zic nebun pentru că n-am de ce, are omul o suferinţă şi n-are cu cine să o împartă. Aşa am io norocul să-i nimeresc pe toţi frustraţii.
N-am vrut să-i zic pe faţă că nu-s curios de problema lui şi că nu mă interesează pe mine de viaţa lui, poate că l-aş fi rănit cu asta şi na e paştele. L-am lăsat să vorbească liniştit, mai dădeam din cap din când în când să vadă că are cui să-şi spună “drama”.
E bun pentru anumiţi indivizi câte unul din ăsta ca mine, răbdător, care să le asculte neplăcerile vieţii.
Un paznic dintr-o bancă vrea atenţie, am trăit s-o aud şi pe asta, azi mâine om vedea gunoieri cu pretenţii de ingineri.
Am prea multi fani, cred
Cineva nu mai poate de dorul meu văd că. Astăzi am sughiţat de 3 ori de am început să simt dureri abdominale din alea crunte. Din câte ştiu eu nu am înjurat pe nimeni în ultima perioadă atât de rău încât să mă pomenească aşa mult, nu m-am certat cu nimeni şi nici răcit nu sunt, deci nu ştiu care ar putea fi motivul.
Am încercat tot felul de metode să scap de sughiţ, dar nimic nu m-a scăpat de el. Am suflat în pungi de m-amînverzit, am băut la apă chioară până am făcut oază în stomac, m-am speriat singur până n-am mai putut, nici una n-a mers. Când am început să nu mă mai gândesc la el, a trecut de la sine. Culmea.
