Am aflat un lucru ce-l ştiam de mai mult timp, dar având norocul să nu fiu nevoit să merg prin spitale foarte des abia acum mi s-a confirmat din surse avizate: mersul la sala de forţă nu este sănătos deloc. Toţi medicii care m-au întrebat ce sport fac dat fiind “situaţia” cu care m-am prezentat la tratament, au dat din cap dezaprobator când le-am zis că fusei la sală de curând şi acolo mi-am îndoit oasele, am făcut mişcare trăgând de fiare puţin… Au urmat apoi câteva minute de mustrări cum că nu fac bine cu mersul la sală, că nu-i bine pentru organism, că te forţezi prea tare şi nu e deloc benefic, bla bla bla.

Merg la sală numai cei care vor să se umfle cât dulapul, să se facă mari luând tot felul de vitamine şi anabolizante ca să impresioneze, iar dacă pui mâna pe ei ai impresia că ai pus mâna pe un burete.

Pentru cei care vreţi să faceţi gimnastică medicală, vreau să vă dau câteva idei:

Am avut patru procedori, voi poate veţi avea două sau trei, depinde la ce concluzii ajunge doctorul care vă examinează, pentru că, totul porneşte de la medicul care vă scrie biletul de trimitere la tratamentul balnear. Eu am urmat tratamentul cu băi galvanice, parafină, ionizare cu calciu şi exerciţii de gimnastică (kineto). Băile galvanice sunt pentru mâini şi picioare, depinde pe unde vă doare, şi durează 10 minute şedinţa. Staţi cu mâinile sau picioarele în nişte recipiente cu apă caldă şi simţiţi mici furnicături din cauza electrozilor. Parafina e pentru spate, picioare, şolduri, umeri. Îţi pune pe spate sau unde aveţi probleme nişte pungi cu ceară încălzite la 40+ de grade şi stai cu ele aşa 20 de minute, învelit bine cu pături ca să-ţi ţină de cald. Ce-i fain e că în alea 20 de minute poţi băga lejer un somn, iar când se duc cele 20 minute eşti ud leoarcă de transpiraţie :) Ionizarea cu calciu durează 10 minute şi, la fel ca la parafină, stai întins pe pat şi cu câteva plăcuţe pe spate conectate la un aparat, timp în care simţi mici furnicături în zona cu probleme. Iar gimnastica e gimnastică, aici nu e nicio noutate. Faci nişte ture pe bicicletă, îţi dă medicul nişte tipuri de exerciţii pentru situaţia ta pe care să le faci în fiecare zi, pe toată durata celor 10 şedinţe, şi, bineînţeles, să le continui şi acasă.

Înotul e cel mai indicat sport şi sănătos fiindcă îţi lucrează toate grupele de muşchi.

Mi-am scăpat un telefon în WC o dată – n-a mai funcţional la fel de atunci. Acelaşi telefon l-am scăpat într-o găleată plină cu apă – cu greu a fost resuscitat. Noroc că era un nokia clasic, vechi, că altfel şi acum aş fi plâns după el dacă era smartphone.

Marea problemă la mine este că, atunci când iau ceva în mână există 90% şanse să nu-l pun la loc întreg. Nu-i vina mea, ăsta-s eu, ce pot să fac? Cu toate că încerc să fiu foarte focusat pe cum umblu cu sticlăria de prin casă, tot se întâmplă câteodată inevitabilul ca într-o fracţiune de secundă să rezolv ceva. Când şterg praful la mine în cameră, fiindcă eu sunt aşa mai harnic de felul meu, trebuie să fiu ultra-mega-atent cum umblu cu lucrurile de pe rafturi ca să nu le împrăştii într-o mie de bucăţele pe parchet. Atunci când eşti păţit, ai mai multă grijă data viitoare – exact ca-n viaţă, dacă o dată ai făcut-o o trăznaie, a doua oară eşti mult mai atent să nu o repeţi. Câteodată îţi iese, câteodată eşuezi şi sfârşeşti cu mătura şi făraşul în mână strângând cioburile.

Oare mă voi vindeca vreodată?

Suntem stresaţi de multe lucruri, de bani, de cheltuieli, de rate, de examene, de taxe şi impozite, de ce mai vreţi voi. Doar trăim în România, iar aici ni se dau constant motive să fim stresaţi. Ei bine, mă întreb eu, ce metode folosim să ne destresăm, convenţionale sau nu?

Pentru că sesiunea îmi dă palpitaţii la inimă şi motive de stres continuu, eu mă calmez cu o minge micuţă de cauciuc, pe care îmi vărs nervii şi frustrările interioare. Voi?

50 de doze de bere. Diferite. 

Unii ar zice că sunt multe, dar eu zic că sunt chiar foarte puţine şi aş fi putut strânge mai multe. Mă aşteptam ca până acum să depăşesc suta, dar având în vedere că n-am făcut-o, obiectivul colecţiei pentru 2012 s-a schimbat: 200 de sortimente. Să ne depăşim limitele e deviza mea în 2012. Am zis!

Încă nu ştiu ce voi face cu ele, sincer, dar planul e să le strâng, apoi voi vedea eu ce oportunitate va apărea în viitor. Poate chiar să le vând unui alt colecţiar, dacă găsesc unul într-un colţişor de lume.

Fiindcă sunt atât de multe nu am putut să le cuprind pe toate într-o imagine aşa că le-am cuprins în opt.

Cum să nu te sperii de manechine când îi vezi într-o vitrină cum te fixează cu privirea, cu ochii ăia de psihopat şi criminal în serie. Vă spun io, se vor face filme horror cu manechine, asta dacă nu se fac deja.

Asta cu manechinele e mic copil pe lângă ce temere are cineva, dar nu pot să vă zic fiindcă n-am acceptul persoanei respective să divulg secretul acesta de stat.