Posts Tagged ‘Personal’

Cum funcţionaţi cel mai bine?

Dacă stau o zi în casă simt că înnebunesc. Mi se descarcă bateriile de tot şi nu mai funcţionez cum trebuie. Dau rateuri, nu mai gândesc lucid şi mă crispez, mă simt ca şi cum mi-ar strânge cineva capul la menghină. Aşa că o tai afară, nu contează unde, important e să ies din casă. Fie că ies două minute până la magazinul din colţ să-mi iau o doză de bere sau la o plimbare pe malul Someşului, ori un fotbal. Simt că trebuie să ies, organismul mi-o cere. Trebuie să schimb climatul altfel mă descompun :-)

Aşa îmi reîncarc eu bateriile. După o ieşire la aer mintea-mi funcţionează din nou la capacităţi maxime.

Nu acelaşi lucru pot să spun despre somn. Somnul nu mă ajută deloc să-mi reîncarc bateriile. Eu dorm doar noaptea, când se doarme, ziua niciodată. Merg pe principiul, o viaţă am şi pe aia s-o dorm…

Voi cum funcţionaţi cel mai bine? Cum vă reîncărcaţi bateriile?

Norocul de vineri 13

Sunt fericit. După mult, mult timp am încheiat o zi cu zâmbetul pe buze, demult nu mi s-a mai întâmplat asta. Am avut noroc pe toate planurile. Nici urmă de ghinion, dacă ne luăm după ce zi a fost. Nu sunt deloc un om superstiţios, de obicei sunt un ghinionist înnăscut. Io sunt genul de om care are parte de noroc cu porţia, dar azi chiar a fost una din acele zile. Şi n-a fost deloc noroc chior, norocul începătorului sau al prostului, cum se zice.

Zile ca astea să tot am. Da, da, da…

De ce îmi ţin telefoanele pe silent?

Pentru că urăsc să le aud sunând. N-am un motiv anume, dar le detest. Le detest din toată inima. Orice telefon mobil care sună, că-i de 20 de milioane, că-i de 3 milioane. Mă enervează! Nu pot să sufăr melodia aia polifonică ridicolă (da, amândouă telefoanele pe care le posed sunt model nokia din alea vechi cu polifonice).  Mă zgârie pe creier sunetul şi de aceea prefer să le ţin pe silent, pe toate. Nimic nu mi se pare mai enervant decât să aud telefonul sunând. Pentru că ştiu că atunci când sună, la celălalt capăt al firului, cineva are nevoie de ajutorul meu. 90% din apelurile telefonice primite sunt pentru ajutor şi 10% pentru poveşti cu peşti.

Urăsc să stau la poveşti cu orele pe telefon, am mai spus-o, maxim 5-10 minute pentru o convorbire. Când stau mai mult de 15 minute înseamnă că am prea multe minute şi atunci înseamnă că mi-am pus în plan să le termin. Acum am o cartela prepay cu 1000 de minute orange şi 60 naţionale, din care cred că mai am vreo 700. N-am pe cine să le vorbesc, pana mea. Dracu ştie de ce am activat opţiunea asta. Cu cine să le vorbesc? Nu-s nici om de afaceri şi n-am nici multe rude cu care să ţin legătura. Cu cine să le vorbesc? La un moment dat mă gândeam să bag un număr la plezneală şi să mă pun, indiferent cine e la celălalt capăt al firului, la poveşti. Aşa de plictis.

Şi în plus, telefonul sună fix atunci când nu-ţi doreşti de fel asta, asta e lege. Când ţi lumea mai dragă sau ai ceva important la care să lucrezi, brusc se trezeşte cineva că are nevoie de ajutor la ceva. Unii cred că toată lumea stă la dispoziţia lor şi imediat sare să-i ajute. Uite de asta prefer să-mi ţin telefoanele pe silent. Dacă nu răspund atunci am scuză bună că a fost pe silent, dacă a fost un apel important atunci trebuia să insiste mai mult. Nu le închid, nu le-am închis niciodată, doar atunci când mor (rămân fără baterie), în rest sunt în permanenţă deschise.

Sunt ochelarist, ce pana mea

Dragi prieteni,

Ceea ce părea inevitabil la un moment dat s-a produs. Văd lumea cu alţi ochi. Mai clar, mai transparent, mai bine, ceea ce mă face să cred că am făcut alegerea potrivită că mi-am făcut ochelarii acum şi n-am mai aşteptat: chiar aveam nevoie de bechei (o variantă mai ardelenească pentru ochelari). Nu e cel mai plăcut moment pe care-l trăiesc, dar profit de aerul intelectual pe care mi-l dau şi uit că arăt ca un geek. La prima purtare a fost un pic nasol, în sensul că vedeam cu o claritate la mare distanţă de aveam impresia că-s ceva războinic intergalactic. Şi pe lângă asta, m-am simţit tare ciudat când am început să fac primii paşi cu ei pe ochi.

Apoi mi-am adus aminte că şi Johnny Depp a avut nişte momente când purta nişte ochelari din ăia ridicoli de tocilar şi asta nu l-a oprit să fie cel mai dorit bărbat din lume. Bine, aş fi absurd să mă compar cu Johnny Depp. Da, Johnny Depp de Cluj :))

Pe stilmasculin.ro am găsit un filmuleţ despre cum ochelarii te fac să fii un rebel în stil. L-am urmărit şi mi-a dat încredere.

No, râdeţi cât vreţi, dar mă doare la doi metri în spate de ce părere aveţi voi de mine că port ochelari. Decât să ajung la 70 ani că nu pot să văd, mai bine îi port acum când sunt tânăr.

TIFF, la subtitrări

Sunt în departamentul de subtitrări la TIFF 2010. Adică acolo unde am vrut. Din toate departamentele, la subtitrări e cel mai lejer şi ce-i mai fain e că, voi vedea toate filmele care intră în festival, sau cel puţin aşa am auzit.

Săptămâna asta voi vedea ce trebuie să fac şi dacă e întradevăr aşa de lejer precum am auzit. Urmează o şedinţă mare cu întreg staff-ul şi directorii festivalului, apoi fiecare se întâlneşte cu coordonatorul departamentului în care a fost acceptat.

Teoretic sunt la prima acţiune de voluntariat în care mă implic, practic sper să nu clachez din primele zilele şi să nu fiu nevoit să-mi reproşez că am făcut o greşeală implicându-mă într-o acţiune de voluntariat.

Două melodii, o mie de amintiri

Două piese care mi-au marcat viaţa. Primul dans cu o fată. Prima beţie cruntă. Excursii şi tabere şcolare, plus multă multă distracţie se regăsesc în astea două piese. Poate vouă vi se par banale, dar mie îmi stârnesc 1000 de amintiri.

Când îţi dai seama că ai nevoie de ochelari?

Când farurile nu-ţi mai bat cum trebuie la 3 metri în faţă, când subtitrarea filmului de la tv e înţeţoşată iar literele alea mici îţi seamănă cu nişte musculiţe care apar şi dispar fără ca să apuci să le distingi cum trebuie, asta deşi televizorul tău e la doi metri în faţa ta, când tot ce e scris la o distanţă mai mare de 10 metri îţi devine aproape imposibil de citit, dacă nu chiar imposibil, atunci poţi spune că ai nevoie de ochelari.

Nu e cel mai bun lucru pe care mi-l doresc, dar trebuie neapărat să fac un consult la ochi şi, cel mai probabil, va trebui să port ochelari o perioadă pentru că încep să stau din ce în ce mai rău cu vederea. Am început să am probleme în a distinge scrisul la o distanţă de nici 10 metri în faţă, abia mai văd clar la distanţă şi nu pot să risc să se agraveze situaţia şi să mă trezesc la 50+ ani că trebuie să port ochelari din cauză că în tinereţe am fost prost.

Ultima dată când am purtat ochelari a fost pe când aveam 5 ani, nici nu mai ştiu cum e să ai o pereche de ochi în plus. Eram mic şi nu mă simţeam deloc în largul meu când îi aveam pe nas, mă dispera la culme că trebuia să-i port dar nu aveam de ales. Trebuia s-o fac pentru că pe vremea aia mă uitam cruciş şi n-aveam încotro.

Se pare că nici acum n-am de ales. Orele petrecute în faţa monitorului se văd. Ştie cineva vreo firmă de ochelari în Cluj unde îmi pot face un consult ieftin şi care are preţuri decente la rame/lentile? Ştiu că fără cel puţin 3 milioane nu scap fără să dau, dar nu vreau să mă duc acolo unde preţurile sunt scoruri de handbal.