Tag Archives: pensionari
Un robot cu adevărat eficient
La sucursala BRD din cartierul Grigorescu există un automat foarte mişto de plătit facturi, sub forma unui roboţel un pic mai mare ca un om. Acolo plătesc gazul tot timpul, mi-e comod, aproape, extrem de lejer şi nu mai pierd timpul pe la cozi. În maxim 5 minute am rezolvat totul, asta când am în faţă pe cineva cu mai multe facturi sau pe cineva trecut de prima tinereţe, altfel nu-mi ia mai mult de 2 minute. O bilă albă pentru BRD.
Pentru bătrâni e mai greu cu tehnologiile astea, ei sunt obişnuiţi cu statul pe la cozi şi schimbat o impresie cu vecinul din faţă despre cum sunt nevoiţi ei să stea la cozi în fiecare lună să-şi plătească facturile, pentru ei tot ce ţine de apăsat butoane şi adăugat bani într-un automat sunt nişte ciudăţenii de vitor care îi fac să recurgă la clasica vorbă ce începe cu pe vremea noastră nu erau din astea…
Acum nu mai au grija asta, un automat face totul pentru ei, din 5 butoane apăsate, aparatul îţi citeşte codul de bare de pe factură, introduci banii şi iei chitanţa. Simplu şi eficient! Chiar dacă le e greu să-l butoneze şi au nevoie de cineva să-i ajute să-şi plătească o factură, pensionarilor le place automatismul ăsta, văd cum li se luminează faţa la vederea acestui gigant electronic care a făcut totul în doar câteva secunde. Le convine şi că nu mai stau pe la cozi, deşi am impresia că le cam plăcea asta, căci unde afli tu toate informaţiile din cartier dacă nu de la coadă?
N-ar strica să vedem mai mulţi roboţei din ăştia şi prin alte locuri pe unde se plătesc facturi, că ar fi cazul să începem să eliminăm statul pe la cozi din rutina noastră zilnică.
Bunica unui cartier întreg
Pe tanti Buni o ştie aproape tot cartierul, nu pentru că ar fi vreo mare entitate în fizică, literatură, inginerie chimică sau vreun om important, ci pentru că vorbeşte foarte mult. În termeni 2.0, cred că ar avea câteva sute de friend request-uri pe zi. Se ştie cu toată lumea, toţi o cunosc, îi auzi glasul de la trei blocuri depărtare. Şi-a dezvoltat un glas care când îl auzi ştii că cine e din prima, noi ăştia mai vechi prin zonă nu mă refer la cei care s-au mutat recent. Când te întâlneşti cu ea te întreabă de sănătate, de familie, cum o mai duci (mai rar asemenea persoane, ştiu) şi întotdeaună îţi răspunde la salut cu un “Doamne ajută”. După clasicul săr’mâna cu care obişnuiesc să salut orice femeie în vârstă, vine din partea ei şi acel “Doamne ajută” care la început recunosc că m-a amuzat, dar apoi am început să mă gândesc că e lucru mare să-i urezi cuiva de bine în ziua de azi. Nu prea auzi prea des “să-ţi ajute Domnu” de la oamenii cu care intri în contact, nu pentru că i-ar durea gura să zică ci pentru că mulţi gândesc cam aşa, de ce să-l ajute pe el Domnu şi nu pe mine, şi cu asta cred că am spus totul.
Vârsta ei bate undeva pe la 70 şi ceva de ani, dar se ţine bine. Puţini îi ştiu numele, recunosc că habar n-am cum o cheamă, dar pentru toată lumea e bunica noastră, a unei mici părţi din cartier, şi unii dintre noi am crescut cu ea ca să zic aşa. Îmi aduc aminte că aveam vreo 10-11 ani şi mă jucam în spatele blocului cu gaşca de prieteni şi a venit tanti buni şi ne-a dat câte un măr la fiecare. Îşi face singură piaţa şi se gospodăreşte tot singură, ajutată din când în când de copii şi nepoţi, ba chiar a îngrijit şi două găini la bloc (stă la parter şi şi-a amenajat o mică cămăruţă sub balcon). Între timp găini nu mai are, cred că le-a gătit demult, dar important e că nu stă în casă transformându-se într-o legumă. Iese, se plimbă, socializează, schimbă o impresie cu vreun vecin, la vârsta ei e mare lucru să te gospodăreşti singură. Mulţi bătrâni la vârsta ei săvârşesc într-un azil de bătrâni sau, în cel mai rău caz, ajung să-şi numere zilele într-un pat cu zeci de medicamentele la capul patului. Ea a fost norocoasă.
Ce-mi place la tanti asta e felul ei de a fi, prietenoasă cu toată lumea, nu se plânge deloc de cât de greu o duce, sau cel puţin nu lasă să se vadă. Vorbeşte de piaţă, de unde a găsit roşii mai ieftine, de vecini, te întreabă ce mai fac ai tăi. Nu face bârfă ieftină, nu vorbeşte de rău pe nimeni, nu e genul de persoană care să te plictisească cu vorba. E modelul de pensionar pe care ţi-ai dori-o ca bunică, iar eu, care am crescut fără bunici, simt din plin acel gol în suflet rămas după pierderea bunicilor. Poate şi din cauza aceasta am dezvoltat o emoţie puternică de fiecare dată când văd bătrâni care cerşesc şi care abia târându-se duc o plăsuţă cu o legătură de morcovi şi câteva roşii.
Facultate la pensie
Cunosc oameni trecuţi de prima tinereţe care s-au apucat să facă o facultate, cu toate că vârsta îi recomandă ca bunici şi nu studenţi integralişti. În loc să stea acasă să-şi grijească de nepoţi şi să joace şah în parc ei merg la cursuri şi seminarii, îşi iau notiţe şi se pregătesc foarte conştincioşi de sesiune.
Motivul pentru care fac asta încerc să-l înţeleg. Nu au avut sprijin financiar în tinereţe şi au trebuit să se angajeze de tineri în câmpul muncii, iar acum vor să treacă prin anii studenţiei şi să demonstreze că pot termina facultatea. Cui vor să demonstreze însă nu ştiu, poate lor vor să-şi demonstreze că sunt capabili de asta, altcuiva nu cred. Nu văd cine ar cădea pe spate când un om de 50-60+ de ani a terminat o facultate.
Studenţilor de vârsta a treia nu le pasă că sunt caraghioşi ca la vârsta lor să stea în bancă şi să urmărească cursul unui profesor cu care împart aceeaşi vârstă, iar colegii de grupă le-ar putea fi copii. Pe ei îi interesează să se vadă cu diploma în braţe, că vor face fix nimic cu ea mai departe contează mai puţin, important e că vor muri studenţi.
Adevărul de seară
Singurul ziar care se mai distribuie gratuit la ora actuală în patrie e Adevărul de Seară. Şi e o bătaie incredibilă pe ziarul ăsta de zici că s-ar da pită pe gratis, mai ales din partea pensionarilor care aşteaptă în fiecare după amiază după el. Ştiu ora la care ajunge cât şi locaţiile unde se distribuie. Se adună cu 15-20 de minute înainte şi cum vine omul care aduce teancul de ziare sar pe ele ca şacalii.
Unii bătrâni iau câte 15-20 de ziare o dată. Alţii iau câte 2-3 ziare, nici unul nu ia doar unul! De ce? Ce fac cu ele, habar nu am. Mă gândesc că unii nu mai folosesc hârtie igienică pentru că e scumpă şi un ziar e numai bun. Deşi hârtia aia e dură şi tuşul ăla nu face bine la poponeţ. Alţii poate au teracotă şi le folosesc la foc. Sau pur şi simplu au mulţi prieteni şi vecini pensionari care au prea puţin timp liber. Înţelegeţi, pensionari cu prea puţin timp liber? :-) Dar alte explicaţii eu nu găsesc, de ce iau bătrânii câte zeci de ziare o dată nu pot să înţeleg.
În maxim 10 minute se epuizează stocul de ziare gratuite de la fiecare chioşc. Ceva incredibil. Ştiam eu că toată lumea are obiceiul de a lua tot ce se dă gratis, pe modelul: las’ să fie acolo că nu se ştie când avem nevoie”, da’ şi ziarele, oameni buni, şi ziarele au ajuns să fie incluse în filozofia lui “las’ să fie acolo”?
Televizoare pentru pensionari
Potrivit unei noi reglementări din partea guvernului, statul se obligă să furnizeze câte un televizor cu plasmă cu diagonala de 80 de centimentri, bătrânilor aflaţi în floarea vârstei, adică care se află între 60 şi 120 de ani. Cei care au 59 de ani, respectiv 121 de ani, sunt mai ghinionişti. Cei care au 59 vor trebui să mai aştepte un an, în timp ce cei cu 121 nu pot decât să-şi roage moartea.
Această ordonanţă a venit în urma numeroaselor sesizări din partea cetăţenilor muncitori care se deplasează dimineaţa la muncă cu mijlocul de transport în comun. Aceştia circulă zilnic în condiţii inumane, din cauza bătrânilor care se ancorează pe un scaun la prima staţie şi se dau jos la ultima.
“Nu-i mai suportăm, în fiecare dimineaţă văd vreo 10 pensionari care merg cu autobuzul, dracu mai ştie unde, la piaţă, la farmacie, la mama dracului. Da până când. Să mă ierte Domnu, că-s femeie cu frica lui Dumnezeu, dar aşa ceva nu se mai poate. De ce nu mai pot aştepta încă o oră până ce pleacă toată lumea la servici/şcoală şi atunci să bată drumurile oraşului cu autobuzul? De ce, de ce? În intervalul 08:00-09:00 nu vezi nici un bătrân pe autobuz, doar de la 07:00 la 08:00. Am întârziat de nenumărate ori la muncă din cauza asta. Da’ până când!”, a declarat pentru evasile.com o femeie revoltată, mamă a 3 copii, şi femeie de servici la azilul de bătrâni “Tânăra Speranţă”.
Statul român speră că prin această ordonanţă pensionarii vor fi mai ocupaţi dimineţile admirându-i pe Răzvan şi Dani în format HD.
Foto: ReplicaHD.ro
