Tag Archives: pamflet
Locuri nepotrivite pentru o întâlnire romantică
1. La o shaormă în centru, pe-o bancă. Asta nu e întâlnire romantică sub nicio formă, dar asta cred că ştiţi cu toţii. Îmi aduc aminte că îmi zicea cineva mai demult, tare demult, să tot fie 2 ani şi ceva, cum şi-a dus el prietena în oraş, urma să fie o întâlnire romantică, dar ea nu ştia. Întâlnirea romantică s-a consumat pe o bancă pe Eroilor, la o shaormă. Fail.
2. Pe stadion. Bă, eşti nebun! Cum să-ţi dai întâlnire cu prietena pe stadion? Ai băut ceva înainte să te gandești la asta? Păi ţi se duce dracului tot romantismul din aer când încep tribunele să-i umple arbitrului frigiderul cu carne. Şi aici există un true story, căci eu nu vorbesc pe invenţii :D Sunt destui “romantici incurabili” care şi-ar duce jumătatea la meci, ştiind foarte bine că aceasta nu are nicio înclinaţie spre vreun sport.
3. În parcul de copii. Poate cel mai nepotrivit loc pentru o întalnire. Ştim cu toţii că domnișoarele au o sensibilitate pentru prichindei, așa că, dacă nu vrei să o pierzi atunci cand ești cu ea la o presupusă întalnire, încearcă să eviţi parcurile pe unde zburdă în voie prunci mici. În momentul când ai ajuns cu ea lângă nişte copii atenţia ei se mută către micuţi. Vai ce drăguţi sunt, vai cât îs de frumoşi, vai, săracul, cum a căzul el şi s-a julit, vai, cat de mult îmi doresc un copil, tu îți dorești copii, cați?, fetiță sau băiețel?. Și începe un adevărat asalt de drăgălășenie asupra ta și nu poți face altceva decat să privești neputincios, că altă soluție n-ai. Am ieşit acum două luni cu o fată într-un părculeţ de copii (o simplă discuție civilizată între doi oameni), fără să realizez pericolul în care intru, ne-am dus frumos, ne-am aşezat pe băncuţă şi am stat la poveşti, facultate, relaţii, alea-alea, irelevant acest lucru. N-a trecut nici o oră că ni s-a dus dracului toată conversaţia cand au început să roiască nişte prichindei mici în jurul nostru. Pană atunci toate bune și frumoase, pană i s-a activat coarda aia sensibilă la copii şi toată atenţia s-a dus către pitici. Io dădeam din gură pe fundal, ea dădea din cap aproband tot ce zic, dar nu cred că a înţeles mare lucru din ce vorbeam io. În timpul ăsta cred că puteam să zic orice că nu mă asculta, inclusiv că am divorțat de două ori, am 2 copii cu prima soție și sunt însurat acum cu a treia şi am 3 guri de hrănit acasă, 2 credite bancare și un logan luat în leasing . În fine, grijă mare unde staţionaţi dacă vă gândiţi să ieşiţi la plimbare cu ea, evită parcurile dacă nu vrei să o pierzi pe drum. Acest post nu e valabil pentru oamenii însurați.
Rugăciunea unui vamaiot
Înger vamaiotul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,
În Vamă fii cu mine şi mă învaţă să fac bine.
Eu sunt mic, tu fă-mă mare,
Eu sunt slab, tu fă-mă tare,
Totdeauna mă-nsoţeşte şi de rele mă păzeşte.
De bani duc lipsă şi astă mă necăjeşte.
În Vamă vin an de an cu 100 de lei în buzunar.
Cortul mi-e prieten, marea aproape,
Cu sticla de Jack într-o mână şi berea-n cealaltă,
Stau într-o baltă.
Ce o fi oare? Ce o fi oare?
O, e o baltă de duhoare!
Acestea fiind spuse, mai am un singur dor,
În Vamă eu să devin ambasador.
Port cu mândrie ţigara-n gură,
Sunt vamaiot şi mă doare-n p***.
Salvaţi Roşia Montana!
Amin
Cu prietenul Zuckerberg de vorbă
Un dialog imaginar, uşor vulgar, cu Mark Zuckerberg. Citeşte pe riscul tău!
Am un prieten bun, Mark Zuckerberg se numeşte. Ăsta îi ăla care o creat site-ul ăla, cum se cheamă oare, facebook.com. Aşa bine o prins la public că Mark o ajuns milionar în dolari şi nici măcar un telefon nu mai dă, ca să vezi ce-s şi cu bogătanii ăştia. Să-ţi trăiască site-u, băi, Mark, dai o bere când mai treci prin Cluj, că amu îţi permiţi, ai ajuns mare mogul.
Într-o zi, neavând ce face mă pun să îl sun pe prietenul Mark să văd cum o mai duce, câte poke-uri a mai dat, câte friend-requesturi a mai dat, câţi bani o mai făcut, treburi din astea, ca-ntre prieteni. No, şi ne punem la poveşti:
- Tzerus, mă. Ce mai faci, cum o mai duci, vere, că nu mai dă omul de tine?
- Ce să fac, mă, ia pe aici prin California, pă la sediul Facebook…
- Dă-l mă în pula mea de facebook, nu te-ai săturat de el, că tăt asta faci de câţiva ani?
- Ce să fac, vere, dacă din asta iasă banul… amu am reuşit să-l monetizez, să-l fac să scoată ceva bani că nu mai puteam să stau pe uscat.
- Da, mă, da’ tu eşti patronul, ce dracu ai tu de lucru la el? N-ai omeni care lucră pentru tine?
- Ba da, mă, da tre’ să semnez sute de chestii zilnic, să dau interviuri, telefoane peste telefoane, pula mea, îi greu, mă… ce să zic, nu-i uşor să fi Zuckerberg
- Da’ cu femeile cum stai, omule? S-o lipit vreuna de tine amu că ai ajuns mare sculă?
- Da pe dracu, n-am io vreme de femei amu. Am avut una, mare bagaboantă şi aia, tăt prin cluburi îi trebuia, la mall, la shopping, toca bani ceva de speriat.
- Era bună?
- Cum să nu, frate, ştii că am gusturi rafinate la femei. Avea nişte balcoane de îti lasă gura apă, buna gagica, da’ costisitoare rău… Da tu, tu cum o mai duci că până amu numa de mine am vorbit. Ia zi tot?
- Păi ce pula mea să-ţi zic, mă ştii, am ajuns blogger, îs la un pas să câştig roblogfestul cu un blog de sport, cu faculta, programarea, alea-alea.
- Ce-i ăla roblogfest, frate?
- Un concurs de bloage aci în România… îi bun că mai află lumea de tine, chestii din astea…
- Mă, ciuriburi, dă-le în pula mea de concursuri, hai că îţi fac io reclama pe facebook moca, nu tre să-mi dai nimic că doar îmi eşti preten. Te pun pe prima pagină, frate… şi dacă nici aşa n-ai expunere atunci mă las de meserie…
- Fugi mă de aici cu facebook-ul tău cu tot, nu-mi trebe mie expunerea ta. Io vreau să cresc singur, nu ajutat de o maşinărie de marketing cum îi siteul tău…
- Bine, frate, cum vrei… când ai nevoie de reclamă, just ask, ai numărul meu…
- Lasă internetul, frate, dă-l în pula mea, mai bine zi când ajungi prin România să bem o bere, să vezi cu ochii tăi frumuseţile patriei?
- Ce, vrei să mă duci la muzee, biserici, de-astea?
- Femeile, bă, eşti idiot. Chiar aşa mă crezi, că am de gând să te duc într-un muzeu să ţi-l arăt pe Burebista şi unghia împăratului Traian? Hahahahha, ce glumeţ eşti, bă. Avem nişte femei pe aici de nu te mai laşi dus…
- Serios?
- Te-aş minţi io vreodată, prietene? Numa’ tre să ai mare grijă că româncele pe cât îs de bune pe atât îs şi de curve, numa’ la bani le stă capul, nu la toate, că mai sunt şi din astea liniştite şi devreme acasă, dar unele îs curve rău.
- E, nu-i problemă, frate… am destui bani. La asta să nu-ţi faci griji. Deci săptămâna viitoare zbor spre România. Ne vedem în Cluj.
- Ok, te aştept la aeroport. Berea o dai tu că data trecută io am dat-o când mi-am prezentat California.
Soluţia românească pentru războiul din Libia
Chiar dacă nu s-a implicat activ în evenimentele ce au loc zilele acestea în Libia, România ar fi avut destule metode prin care i-ar fi putut sprijini pe colegii francezi, englezi şi americani. Alternative erau destule, nu trebuia să ne folosim forţa militară care nu există ca să intervenim în forţă, era de ajuns să trimitem cele mai letale arme din dotare. Pentru că noi suntem pacifişti, nici nu am fi fost nevoiţi să folosim arme de foc, avem cel mai periculos armament pentru război. De ce credeţi că nimeni nu ne-a cerut sprijinul? Pentru că se tem de noi, ştiu că dacă venim peste ei curăţăm tot, noi nu stăm la poveşti cu tratate de pace. Să aduci românul în război îi ca şi cum ai duce un tigru bengalez într-o măcelărie.
Primul pas ar fi fost să trimitem infanteria ca să-i cureţe pe soldaţii libieni – fraţii lui Bercea Mondialu. Într-o zi i-ar fi lăsat fără muniţie, arme şi haine. Dacă i-am fi dotat şi cu câte o pereche de şosete de fotbalist român (se ştie că fotbaliştii român aleargă mult, uneori fără folos, dar aleargă) atunci cu siguranţă i-ar fi pus la pământ pe libieni şi n-ar fi ştiut ce i-a lovit.
Al doilea pas ar fi fost să trimitem un bastion de pensionari să cureţe şi ce a mai rămas după fraţii lui Bercea. Ştiţi că toţi pensionarii trecuţi de 60 de ani sunt pasionaţi de oferte şi mega-reduceri, nu e vina lor, aşa e spiritul românesc. Se spune că doi pensionari ar devasta un supermarket în două minute. Imaginaţi-vă ce ar face câteva zeci de mii de pensionari cu o ţară ca Libia dacă li s-ar promite un kilogram de zahăr la sosirea în ţară pentru fiecare “amintire” adusă de pe pământul libian (o cască de soldat, un ak47, un pumn de muniţie, o turelă de tanc, o şenilă, gradele de pe umărul lui Gaddafi, pălăria lui Gaddafi, mărunţişuri din astea) În doua zile Libia ar fi şteasă de pe faţa Pământului mai repede decât şi-ar face un tsunami treaba. Dar ştiţi cum, nimic n-ar mai rămâne din Libia. Tot ar lua românii, ce dacă nu le trebuie, ei iau, că “nu se ştie când om avea nevoie”.
Anul 2030 în showbiz
- Irina Columbeanu şi Monica Gabor (fostă Columbeanu) ţin prima pagină a ziarelor de scandal cu eternul război pe averea magnatului Irinel Columbeanu. De când acesta a murit, fiica sa Irina este stăpână peste averea Columbeanu la cei 20 de ani săi.
- Bianca Drăguşanu are o fetiţă de câteva luni cu un milionar american. Între pampersi şi biberoane, diva îşi face timp să mai acorde câte un interviu presei. Nu şi-a uitat nici în 2030 fosta mare iubire din tinereţe cu care rupea tabloidele-n două, Prinţu Cristea, care şi-a găsit fericirea în braţele unei ardelence focoase
- Cătălin Botezatu a rămas tot necăsătorit şi s-a reprofilat pe haine pentru pensionari
- Daniela Crudu vinde vată pe băţ în Cişmigiu. Se pare că zilele sale de glorie s-au terminat
- Steaua n-a mai câştigat campionatul de aproape 30 de ani
- GSPTV si-a schimbat denumirea in GPTV (Gigi Pe TV)
Chiar dacă nu am epuizat toată rezerva de vedete de carton care există pe piaţă, nu mai am inspiraţie. Sunteţi liberi să completaţi voi mai departe.
