Tag Archives: Muzica
Piesa care spune multe despre poporul roman
Nu ne plangem, dar ni greu, sa ne dea cineva un leu. Nu ca n-am avea putere, dar e mai usor a cere.
Am ascultat piesa asta in masina in timp ce coboram calea turzii. Versurile vorbesc de la sine, nu mai e nevoie de vreun comentariu.
Când roata se întoarce
Pe vremea când eram puştiulache aveam obiceiul să mă distrez enervând vecinii atunci când mama era plecată la servici. Muzica la maxim era pentru mine distracţia supremă. Câte bătăi în ţeavă îmi atrăgeam pentru activitatea asta. Porneam winamp-ul (ah, ce vremuri, de când n-am mai folosit winamp-ul, cred că s-au făcut ceva ani), dădeam blană la boxe şi deschideam geamul şi ieşeam pe balcon să ascult muzică şi eram tare mândru. Era perioada când Voltaj era tata lor pentru mine, 3SE, Animal X, mai un Genius , un Hi-Q, N&D etc. Plus trupe străine ca şi Queen, Guns N’Roses ori U2 rulau fin. Nu cred că există cineva care să nu fi ascultat în copilărie măcar o dată muzică la maxim, refuz să cred asta.
Doar că timpul a trecut, am o vârstă care nu-mi mai permite să fac lucruri din astea copilăreşti, dar sunt nevoit să suport muzica la maxim venită de la vecini, adică puşti care au acum aceeaşi satisfacţie pe care o aveam eu la vârsta lor cu muzica ascultată la maxim. În fiecare dimineaţa somnul îmi este tulburat de O Zone, Danza Kuduro sau piesele momentului la ora actuala, nu le ştiu după nume că nu mă pasionează să-mi încarc capul şi cu treburile astea, dar le ştiu dacă le aud. De fiecare dată când se întâmplă să fiu trezit în acest fel îmi aduc aminte cum eram în aceeaşi situaţie, mă uit în sus şi zic, “Doamne, tu chiar nu dormi sau nu uiţi niciodată?”.
Da’ cu Inna ce aveţi, oameni buni?
Nu sunt eu foarte mare pasionat de muzică, nu mă dau în vânt după concerte, trupe, poze cu artişti, nu umblu după autografe, nu urmăresc deloc fenomenul şi nu am nicio tragere sau înclinaţie spre acest domeniu, dar zău dacă înţeleg ce are lumea cu Inna (Elena Alexandra Apostoleanu), românii mai exact. Cei care ar fi trebuit să o susţină cel mai mult şi să se bucure de succesul ei de peste hotare, o bălăcăresc în masă. Ba că are vocea prea piţigăiată, ba că muzica ei e de căcat, ba că se îmbracă nasol, ba că e pitică, ba că mai ştiu eu ce.
Mie îmi place cum cântă, şi, înainte să năvălească haterii ei pe mine, repet, nu mă dau în vânt nici după genul ei muzical şi nici după muzică în general. Îmi plac unele din piesele ei, atât şi nimic mai mult, iar acesta e un punct de vedere propriu şi personal.
Ok, are vocea subţire. Şi care-i problema? Din câte ştiu să ai vocea subţine e un atuu în industria muzicală. Cu vocea asta te naşti şi nu foarte mulţi se pot lăuda cu o asemenea performanţă la o vârstă considerată fragedă de mulţi. Mi se pare ilogic ce se întâmplă: la 25 ani fata asta are succesul pe plan internaţional la care mulţi cântăcioşi aflaţi la început de drum şi la vârsta ei nici nu îndrăznesc să viseze, şi totuşi, în loc să o respectăm, ne batem joc de ea şi o luăm la mişto. Cum vine asta?
Are peste 3 milioane de fani pe facebook şi peste 100 de mii de urmăritori pe twitter, dintre care majoritatea sunt străini. S-a ajuns ca un artist român să fie mai apreciat peste hotare decât de către conaţionalii săi. Nu e prima oară când s-ar întâmpla asta. Nu zic acum că sunteţi obligaţi să o ascultaţi şi adulaţi, fiecare cu gusturile sale, iar ce prestează ea poate că nu e pe gustul unora, nici mie nu îmi plac unele din piesele ei, dar, serios, un minim de respect şi recunoştinţă n-ar strica la adresa ei. Şi ştiţi de ce, pentru că şi datorită ei România mai apare pe panoul de hall of fame internaţional, că şi aşa suntem acolo din an în paşti, atunci când se încăpăţânează câte unul sau altul să se ridice mult peste aşteptările publicului.
Serios, e grav dacă nu am cultura muzicală?
La întrebarea “ce muzică îţi place?” eu tot timpul am acelaşi răspuns, “ascult orice sună bine, nu am un gen anume preferat”. Mirarea care-l cuprinde pe interlocutorul care mi-a adresat această întrebare, şi la fel pe toţi cei care mi-au adresat-o de-a lungul timpului, m-a făcut să realizez că nu am pic de cultura muzicală în mine. Nu ştiu dacă e grav acest lucru, de asta am ales să fac mărturisirea asta aici, poate mă luminaţi voi.
Să mă explic: eu cu muzica sunt pastă, varză totală, nu cunosc decât câteva nume din industrie (Inna, Puya, Iris, Guess Who, Grasu XXL şi încă câţiva de care am mai auzit prin diverse medii, adică ăştia mai mediatizaţi, ca să zic aşa), dar nu le ştiu piesele şi nu ştiu care ce prestează. I-am auzit o dată, de două, trei sau de mai multe ori la radio/tv, mi-a plăcut prestaţia lor atunci, pe moment, şi în rest nu ştiu nimic despre ei. De artişti străini nici să nu aduci vorba, că nu-i ştiu pe nici unul. Poţi să-mi zici tu că ăla cântă fain, celălalt îl bagă în buzunar pe primul, că n-ai cu cine discuta. Mai mult de a da tâmp din cap nu am ce face.
Nu sunt genul care să fac comparaţii între ce cântă unul şi ce cântă altul, nu ştiu să apreciez o piesă la adevărata ei valoare pentru că nu ştiu ce să urmăresc la o piesă şi degeaba îmi zici că vine nu ştiu cine să cânte la Cluj, că n-ai cu cine povesti.
Eu sunt genul de tip cu sportul: întreabă-mă ceva din fotbal şi nu mă mai poţi opri după aia, începe numai să povesteşti cu mine ceva legat de fotbal şi nu mai apuci să zici trei cuvinte. Nu m-a pasionat niciodată muzica într-atât de mult încât să încep să mă obosesc să cunosc trupe şi să am un gen preferat, dar constat cu stupoare că, nu exişti dacă nu ai un gen de muzică preferat sau nu cunoşti nişte artişti, trupe, piese.
Când mă aflu într-un club (deh, mai umblu şi pe acolo) nu am treabă cu cine şi ce cântă, încerc să mă zbengui la fel ca restul muritorilor de rând şi să simt ritmul, mai ştiu două trei refrene aşa din auzite şi mă mai auzi fredonându-le din când în când şi cam atât.
Oare ar fi cazul să mă pun la punct cu muzica, adică să încep şi io să cunosc trupe, artişti, să ascult muzică nu zgomot, să învăţ piese, refrenuri, să-mi afişez mufa pe la concerte, să urmăresc activ industria muzicală? Cu ce să încep să mă culturalizez şi io în domeniul ăsta, ca să nu mai fiu io ultimul om de pe Pământ repetent pe vară la muzică?
Despre maşini şi muzică să nu vorbiţi cu mine niciodată
Pentru că n-aveţi cu cine povesti…
Când vine vorba de subiecte de discuţii eu exclud din start orice are legătură cu maşinile şi muzica. Sunt două domenii în care sunt total pe lângă. Nu am nici cea mai vagă idee care-i jiglerul şi nici care e ordinea pedalelor într-o maşină. Cum se porneşte maşina aia cred că ştiu, dai din cheie şi mai departe nu ştiu. Deci cred că v-aţi făcut o idee câte ştiu io despre maşini, nu? Io îs bun numai pe locul pasagerului la dat de indicaţii, la asta mă pricep cel mai bine. Ia-o la stânga, fă dreapta la următoare intersecţie, dar mă uit ca boul la poarta nouă când cineva se apucă să povestească diverse despre maşini şi nu înţeleg o iotă din minunea asta tehnologică. Da’ chiar nimic. De-aia încă nici n-am făcut şcoala de şoferi până acum, pentru că nu mă pasionează maşinile întratât de mult ca să fac şcoala şi nu mă dau în vânt după ele. Îs convins că o să trebuiască să o fac şi pe asta, cândva, pentru că dacă ai propria maşină altfel te mişti, dar momentan nu.
Ok, maşinile ca maşinile, da’ să vezi muzica. Aici îs în aer total. Cu muzica io sunt în felul următor, ascult orice sună bine, nu am pretenţii. Şi manelele, de ce să mint, merg câteodată, unele fireşte, nu toate zdrăngănitoarele care te zgârie pe urechi. Am tot observat în grupurile cu care mai umblu că muzica este privită în felul următor: ai ascultat noua piesă a lui cutărică de pe albumul X… ce faină-i să mor io? Sau ai văzut videoclipul piesei lui Grasu XXL la piesa Y, ce mortal îi… Io nu fac diferenţa între artişti, nu-i ştiu după nume şi cu atât mai mult după piesele şi albumele pe care le scot. Nu pot să reţin cântăreţi, trupe, piese, videoclipuri din două motive banale, pentru că sunt o grămadă şi ar trebui să am un server intracranian de 100 tera şi pentru că nu mă pasioneaza domeniul, la fel cum nu mă pasionează maşinile. Nu pot să vorbesc despre ceva ce nu mă pasionează, logic nu?
Desigur, ziceţi-mi numai ceva de fotbal şi mă dezlănţui de nu mă mai puteţi opri.
