Pentru prima dată în viața mea, și țin să menționez asta aici pe blog, am adormit pe muzica cuiva. Aseară, înainte de a inchide procesorul de tot, am dat drumul la radioul pe care-l am pe noptieră, era echipajul de noapte în emisie la Radio Cluj. Și m-am pus pe ascultat, până pe la 12 numai muzică bună mi-a trecut pe la urechi, de calitate, iar Vaya Con Dios a răsunat suav în difuzoare. FABULOS! Ce poate fi mai frumos decât să adormi pe melodiile Vayei Con Dios?
Tot de la Radio Cluj am aflat de existența unei ceainării în Cluj, “Drumul Ceaiului” se numește și e undeva pe Baba Novac la numărul 16. Cred că am să trec pe acolo zilele astea, că n-am fost niciodată într-o ceainărie și tare aș vrea să văd cum e.
În 2004 s-a înființat o trupă de tineri sud-americani, originari din Mexic, care avea să devină cea mai în vogă trupă a momentului, RBD – protagoniștii telenovelei mexicane Rebelde. A fost și la noi pe Acasă multă vreme, sunt convins că știți despre ce vorbesc. În martie 2009 au scos ultimul album și după aceea s-au destrămat. Au păpat o pâine bună de pe urma succesului ca trupă și s-a dus fiecare în direcția lui/ei. Îmi aduc aminte că la un moment dat toată lumea din lista mea de messenger avea id-uri conținând inițialele RBD, avatar cu RBD, postere, wallpapere. Mare nebunie a fost.
În 1998, două tinere talentate, Andreea Bălan și Andreea Antonescu, au dat naștere unei trupe ce avea să câștige trofeul festivalului Mamaia cu piesa “Liberă la mare” un an mai târziu. Acesta a fost și momentul în care André a intrat puternic pe piața muzicală românească. S-au destrămat în 2001 și amândouă au apucat-o pe drumul lor. Ar mai fi și A.S.I.A de care nu mai știe nimeni nimic, cred că s-au desființat și ele. Au tot făcut preselecții peste preselecții pentru a le înlocui pe cele care au dezertat, dar până când? O-Zone a fost iarăși o trupă care a prins la public și s-a destrămat chiar când aveau cel mai mare succes. Valahia a fost și nu mai e demult. Și poate că dacă mă gândesc bine mai găsesc câteva.
Întreb și eu, așa ca un nepriceput într-ale muzicii, de ce toate trupele astea de muzică, nu neapărat de la noi, rezistă împreună fix până ajung pe culmile succesului, până ating apogeul carierei muzicale, iar după aceea apar neînțelegeri între membrii trupei, o ceartă mică, o “înțepăturură” și totul se duce de râpă?! Trupa se destramă și fiecare o apucă pe drumul său, apoi îi găsim pe fiecare component al vechii trupe într-o carieră solo în care se zbate în mediocritate, fără să mai viseze măcar la succesul pe care l-a avut cu trupa. Da, știu, unii dintre cântăreții români au prins ceva aripi în cariera solo (vezi Mihai Trăistariu, Andreea Bălan, etc.), dar mi se pare puțin față de ce au realizat cu trupa.
Nu înțeleg un lucru, când erau o trupă mică și fără prea mulți fani erau cei mai buni prieteni, cum a apărut succesul și faima, au apărut și certurile. Și de ce trupe ca Holograf (înființată în 1978), Iris (1977) rezistă bine-mersi și în ziua de azi? Știți de ce: pentru că judecă. Nu li s-a urcat faima la cap odată cu primul album scos. Putea să zică și Bitman către colegii lui: băieți, știți, eu îmi bag pula în ea trupă. Mă duc să cânt singur că și așa sunteți varză. Veci pururi nu ar fi avut Bitman succesul care l-a avut ca solistul trupei Holograf, dacă ar fi cântat singur. La fel și Cristi Minculescu. Mai devenea el renumit prin celebrul salut: “Bună seara, prieteni!”. S-au umplut prea devreme de fitze și asta i-a costat foarte mult. Ciudată mai e și muzica asta.
Oare sunt singurul care nu înţelege rostul muzicii pe telefon? Logica aceasta de a avea cât mai multe pesesalvate pe telefon mă depăşeşte total. De ce să asculţi muzică la un căcat de difuzor de telefon, în public, deranjând pe toată lumea, când pentru asta s-au inventat căştile? Chiar crezi că toţi din jurul tău au aceleaşi gusturi rafinate ca şi tine în materie de muzică? De ce îţi place să chinui urechile oamenilor cu manelele tale? Ascultă naibii rahaturile alea la tine acasă şi fute-le creierii părinţilor şi vecinilor tăi, nu da drumul la hardughia cu manele în public? Că pun pariu că hardughia pe care o denumeşti simbolic telefon mobil nu o foloseşti să comunici în scop de afaceri.
Eu n-am avut niciodată mai mult de 2 piese pe telefon, şi alea le ţineam pentru că-mi erau tonuri de apel, dar nu pricep de ce majoritatea posesorilor de telefoane mobile vor să aibă tone de giga de muzică pe telefon. Zic majoritatea pentru că, nu cred că există om în ţara asta care să nu aibă un mobil în buzunar. Pot să fac pariu cu oricine că şi ultimul cerşetor de pe stradă e dotat cu un telefon ultimul răgnet.
Ai să râzi, dar am văzut un puradel pe stradă butonând de zor un samsung cu touch-screen, nu era cerşetor, dar nici elev model cu părinţi muncitori nu era; era îmbrăcat bine, dar atitudinea de pui de gabor îl trăda. Când i-am văzut telefonul mi-a picat faţa nu alta, mă uit la el, mă uit la telefonul meu nokia – un jaf de 1600, şi zic: no ui’ la el mă, puradelul, ce telefon are şi io umblu cu jaful ăsta, păi îi corect? Nu-i corect, dar tatica şi mamica lui umblă pe la ciordeles pe axa Spania-Italia-România, se-nţelege, zic.
Muzica pe telefoane variază de la om la om. Unii au Salamuri, Gutze, Copilu de pleu, Minuni din belşug, alţii se laudă cu Bach, Mozart, Bethoveen şi alţi corifei ai muzicii clasice. Fiecare cu gusturile lui. Partea nasoală e că, acei oameni care sunt cu muzica clasică pe telefon reprezintă un 1% amărât din totalul celor care sunt cu genul acela de muzică detestat de toată lumea, ştiţi voi la ce mă refer.
Înţeleg să-ţi placă muzica, înţeleg că nu te poţi dezlipi nici o secundă de ea, dar chiar trebuie să te faci de cacao în public ascultând-o la telefonul mobil?
Să-mi explice şi mie cineva care e logica muzicii pe telefon, că zău că nu o înţeleg. Dacă e ceva normal să ai nuş câte sute de megi de muzică atunci amu’ mă duc şi io pe oDC să scot vreo 4 giga şi să-i transfer pe telefon.
La Bucuresti, ma, în parcul Izvor. Acolo unde Marean Vanghelie îsi etaleaza micii si berea la fiecare editie de campanie electorala. Madonna, ma, caci despre ea vorbesc. Ca-i deodata cu mama, la vârsta, ca la restul nici nu se pune problema. O ajuta tonele de machiaj, armata de stilisti si makeup-artisti (sper ca am zis bine, nu le am cu termenii astia). A venit regina muzicii pop în Românica noastra, sa cânte, sa ia o caruta de bani, sa doarma în puf si sa plece asa cum a venit.
Cineva se întreba pe un forum, oare ce viziteaza Madonna cât timp sta în România. Cum ce sa viziteze? Are ceva de vizitat în tara asta? Nimic. Va da din buze vreo doua ceasuri, timp în care cetatenii care n-au avut altceva mai bun de facut decât sa dea banii pe bilet stau alea doua ceasuri si limbeaza la Madonna.
Cine crede ca Madonnei îi pasa de România câtusi de putin înseamna ca e dus cu pluta. Ei îi pasa banul, cum de altfel tuturor vedetelor de renume mondial care sosesc pe meleagurile noastre.
Nasol daca o simpla femeie de peste hotare, care nu face decât sa cânte, ajunge sa acapareze toata media româneasca. Bine, poate nu-i o simpla femeie, regina muzicii pop, na, e bine?! Unde sunt valorile noastre? Noi când vom avea pe cineva într-un domeniu care sa se ridice la nivelul Madonnei în muzica. Sa ajunga idol peste ocean, sa fie cunoscut de tot globul. Când? Când? Când?
N-am nimic împotriva Madonnei si nici a faptului ca va concerta la Bucuresti. E un lucru bun pentru tara noastra, cred, faptul ca o artista de talia ei va concerta aici, dar nu reusesc sa înteleg de ce se face atâta caz în media pe tema asta. Doamne-iarta-ma doar n-a coborât Dumnezeu pe Pamânt.
Nu din cauza stirii asteia, evident. Desi, din greseala puteam sa fiu eu în locul tipului care are de platit 3000 de euro, putea sa fie oricine care se înfrupta din bogatiile internetului cu download-uri zilnice de filme, muzica, jocuri, pe dc plusplus
Nu mai folosesc dc++ de aproape 4-5 ani si nu pentru ca am iesit din reteaua de cartier cu hub privat din care am facut parte si de unde prindeam un download cu câtiva megi buni, ci pentru ca metoda asta de sharing de fisiere, muzica, filme, jocuri a apus demult. Oamenii nu mai sunt interesati sa intre pe huburi, sa-si caute informatia necesara, sa astepte un car de vreme pâna se downloadeaza, sa se roage sa nu-si închida calculatorul tipul de la care downloadeaza ceva sau chiar sa opreasca downloadul pentru ca el nu vrea ca tu sa ai ceea ce are si el, asta cu toate ca le-a seruit si le-a pus la dispozitia publicului. Daca nu vroia sa aiba nimeni un film, cei 10 giga de muzica sau un anumit joc, nu trebuia sa le dea share. E clara treaba. Dar când tu le-ai seruit, trebuia sa stii ca daca faci asta esti de acord sa-ti fie facute public materialele, nu sa le seruiesti si apoi sa-l opresti pe unul care downloadeza nus ce film sau o piesa de la tine.
Precum am zis, vremea lui dc++ si a huburilor a trecut, acum la moda sunt torrentele. Cum exista câteva zeci de trackere românesti în care gasesti tot ce vrei, de la filme, muzici, joace, seriale si pâna la diverse softuri, pâna la a le avea nu exista decât un pas, bine, hai doi pasi daca punem la socoteala si obtinerea unei invitatii, multe dintre trackerele românesti au implementat sistemul de înregistrare prin invitatii. Mai sunt si trackerele internationale, gen mininova, piratebay, torrentreactor, unde nu exista sa nu gasesti ceea ce cauti. Daca ne gândim bine, toate serialele americane de succes apar mai întâi pe torrente, filmele idem, deci mai merita sa te încurci cu dc plusplus când ai acces la cutia Pandorei cu tot ce vrei?
Se pare ca domnii de la UPFR (Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania) n-au aflat înca de existenta trackerelor si au început sa-i salte pe putinii utilizatori ramasi de dc++. Asta e, va trece mult timp pâna vom scapa de muzica piratata si download-ul ilegal, mult si bine.
Daca mâine mi-ar bate unul cu mandat de perchezitie pentru muzica piratata, n-ar avea ce sa-mi faca, pentru ca eu nu am niciun un megabyte de muzica pe hard, iar dc++ nu-l mai folosesc de o gramada de ani, dupa cum am zis. Eu prefer sa ascult muzica la radio si nu sa-mi bat capul cu selectiile, cu spatiul ocupat sau cu ultimele noutati. Cred ca sunt câtiva ani buni de când nu mai detin muzica pe hard, nu ma pasioneaza atât de tare domeniul acesta încât sa merite atentie. Desigur, îmi place sa ascult muzica, ma relaxeaza. Când simt nevoie sa-mi ung urechile cu niste muzica buna deschid un post de radio si ascult pâna ma plictisesc.
