Tag Archives: muzica la maxim
Muzică la maxim în căşti
Mulţi ascultă muzică în căşti când sunt în maşină, autobuz sau chiar când se află perpedes prin oraş. E ceva normal. Unii o fac la volum mic, decent, alţii în schimb ascultă la maxim, să audă toată lumea din jur. C’aşa-i la noi.
Dau de câte un individ din ăsta în autobuz care mă face să pun un mare semn de întrebare în dreptul judecăţii lui, că trebuie să fi cel puţin nebun să-ţi placă să îţi bubuie muzica în urechi. Zău dacă înţeleg de ce ţi-ar plăcea să-ţi chinui urechile în halul acesta, că eu nu văd în asta o plăcere normală, de om întreg la minte, e mai mult o plăcere din aia sadică, de om puţin trilulilu la cap?
Am întâlnit deunăzi un tip din categoria asta în autobuz, care asculta muzica în căşti de auzea tot autobuzul. Fără să exagerez. Am întors capul convins că omul cu muzica e la un metru de mine de aud aşa clar ce ascultă el. Vezi-ţi de treabă, domle, el era în celălalt căpat al busului pe un scaun, privind neputincios pe geam, fără să realizeze că muzica lui s-ar putea să deranjeze. No fain, zic. Şi nu era cine ştie ce muzică de calitate demnă de ascultat, era heavy metal din ăla bolund, zdringhi-zdringhi din ăla în tobe, mă scuzaţi dacă sunteţi fani ai acestui gen, dar eu aşa văd piesele astea, ca o zdrăngănitoare în urechi. Vă rog, nu-mi ziceţi din alea, nu ştii tu ce-i fain sau care-i muzică de calitate că vă înjur, pe bune. Unde naiba e calitatea într-o bubuială din asta?
De fiecare dată când se întâmplă să dai peste câteva lucruri bune în România, că mai sunt şi din astea, puţine ce-i drept, dar sunt, din categoria uite, nu e totul pierdut în ţara asta, dai peste o chestie din asta aparent inofensivă care te readuce rapid cu picioarele pe pământ, asta aşa, ca să nu uiţi că eşti în România.
Muzica la maxim
E trist că există încă oameni care mai cred că impresionează pe cineva dând muzica la maxim în apartament. S-a dus demult moda asta, acu câţiva ani când oamenii o duceau mai bine din punct de vedere financiar şi erau mai bine dispuşi. La mine în bloc se pare că mai există şi excepţii, din rândul adolescenţilor normal, care încă simt nevoia să dea muzica la maxim cu geamul deschis. N-am înţeles niciodată ce e aşa de fain în a asculta muzică în felul acesta. Cine ar fi trebuit să fie impresionat când trece pe sub geamul tău şi-l aude pe Florin Salam sau Akon? Tovarăşii care sparg seminţe în faţa blocului? Pensionarii care bat din greu treziţi din somnul lor de frumuseţe de după amiază? Cine?
Acum mă adresez celor care au obiceiul să-şi asculte playlist-ul în acest fel. Ce vezi aşa interesant în a arăta lumii ce gusturi ai în materie de muzică? Sau nu, greşesc. Ce prost îs, de când manelele sunt numite muzică? Am pus eu prost problema, nu trebuia să întreb aşa. Nu am vrut să mă refer la ascultătorii de manele, ci la restul care au atâta creier să nu asculte genul ăla zgomotos. Deci întrebarea e valabilă pentru ăia care ascultă alt gen muzical la maxim în afară de “scârţâietoare”. De la manelari nu am nicio pretenţie să ştiu ce văd aşa de interesant la a da blană la boxe cu geamul deschis, dar de la restul mă aştept la mai mult.
Muzica ar trebui să te relaxeze, să te binedispună, nu? Eu aşa văd lucrurile, muzica se ascultă când eşti nervos, deprimat sau prea frustrat şi vrei să te rupi de realitatea cotidiană şi de probleme şi să te relaxezi pentru câteva minute. Apoi să mor de înţeleg unde e relaxarea când îţi bubuie bassi şi îţi ţiuie înaltele în urechi!
