Unii ii zic soarta, altii spun ca atat a avut de trait respectivul/a, cert e ca nu ai cum sa o eviti, indiferent cat ai incerca acest lucru. Nu poti dribla moartea ca la fotbal, pur si simplu daca te prinde esti gata.

Un coleg de faculate s-a dus ieri dimineata. Accident de motocicleta, in Sighisoara. Pacat de el, era un tip de treaba. Cand am primit aseara vestea m-a naucit total, nu mi-a venit deloc sa cred, nici acum nu-mi vine sa cred, dar asta-i viata, trebuie acceptata situatia ca nu avem incotro. Cred ca asa e firea omeneasca, sa refuzam sa credem ca s-a stins o persoana draga, un cunoscut, prieten, coleg si sa nu realizam ca s-a dus de langa noi decat dupa cateva luni, ani…

A mai murit un student în căminul 16 din Haşdeu, era la mate-info, anul 3. Cauza pentru care s-a sinucis ar fi cele două restanţe pe care le avea, cel puţin asta cred apropiaţii şi cei care l-au cunoscut personal. Eu cred că a fost altceva, despre care voi vorbi într-un articol viitor, că nu vreau să-l lungesc pe ăsta.

Mie, sincer, persoanele care recurg la astfel de gesturi îmi par nişte oameni slabi care se tem să facă faţă provocărilor vieţii. De frică să nu fie călcaţi în picioare de societate îşi pun capăt zilelor, considerând că îşi fac un bine lor, fără să se gândească la cei care le sunt alături. Sunt ipocriţi, se gândesc numai la ei şi să le fie lor bine, nu contează suferinţa şi râul de lacrimi ce-l lasă în urmă gestul său prostesc.

Unii au fost daţi afară de la jobul la care au trudit ani buni, aleg să se sinucidă. Pe alţii i-au lăsat nevasta/prietena, aleg să se sinucidă. Pentru ei singura alternativă la problemele ce le au rămâne moartea. Acum, fie vorba-ntre noi, e drept că e cea mai uşoară şi mai rapidă metodă de scăpa de orice problemă, îţi pui ştreangu de gât şi la revedere, s-au dus toate problemele, dar totuşi, să te duci în lumea celor drepţi de tânăr, asta nu pot concepe. Şi ce dacă te-a lăsat femeia, nu mai sunt altele pe tot globul ăsta cât e el de mare? Şi ce dacă te-a dat afară, nu mai găseşti alt job? Oameni ăştia mi-s total antipatici, proşti şi cretini, alte adjective nu am pentru ei.

Când dai de greu indicat ar fi să te lupţi până reuşeşti, nu fi laş şi abandona lupta. Dacă cazi în fund, te ridici, te ştergi de praf şi continui să lupţi pentru aţi atinge scopul. Nu te gândi la moarte, viaţa e atât de frumoasă, de ce să o umpli cu gânduri morbide?

Revenim la băiatul ăsta, că am deviat puţin de la subiect. Despre el s-a zis că a fost un student bun, un copil cuminte şi în afară de cele două restanţe pe care le avea, nu avea nicio problemă şi nici dintr-un anturaj nu făcea parte ca să zici că s-a înhăitat cu cine ştie ce derbedei. Apropo, n-aţi sesizat că majoritatea sinuciderilor la adolescenţi au acelaşi pattern: copil cuminte, simplu, elev/student bun la învăţătură. Serios? Chiar toţi care se sinucid sunt perfecţi, cuminţi şi buni la învăţătură? N-aş prea crede, dacă sunt aşa de buni şi deştepţi cum de nu au avut atâta creier încât să se gândească de două ori înainte să recurgă la gestul ăsta?

Domnul Dinica a dat viata la sute de personaje, fiecare dintre ele “traind” si acum datorita personalitatii lui, wikipedia va sta la dispozitie cu toate realizarile lui. Avea ceva special, harul de a da viata unui personaj. O facea cu atata perfectiune incat aveai impresia ca personajul acela chiar exista cu adevarat. Acum va face parte din elita actorilor din lumea celor drepti, unde va da si el, alaturi de ceilalti, printre care Stefan Iordache, Ilarion Ciobanu, Nicu Constantin, o reprezentatie de gala in fata lui Dumnezeu. Filmele lui ne vor ramane noua, de unde ne vom putea aduce aminte cu bucurie de momentele placute cu Dinica in rolul principal.

Ne va ramane vesnic intiparit in memorie, clasicul “Nu trage dom’ Semaca…”

Odihneasca-se in pace!

Foto