Eu sunt un mare consumator de presă sportivă şi un cititor fidel al principalelor ziare şi site-uri de sport de la noi, dar, îmi pare atât de rău că spun asta, nu pot să nu remarc moartea presei sportive. Motivul? Din cauza unor astfel de articole apărute pe site-urile cu un trafic de milioane de unici pe lună, trafic cu care se laudă atât de mult redactorii şefi ai publicaţilor mai sus menţionate. E jenant să citeşti o asemenea mizerie – un dialog dintre două personaje lipsite de orice urmă de bun simţ şi decenţă nu are ce căuta în paginile unui ziar, scris sau online.

Şi pentru că dacă citeşti mizeria parcă nu-ţi repugnă atât de tare ca şi când ai auzi-o cu urechile tale, la televizor, în direct, mizeria de articol a fost preluat de pe tv, acolo unde cele două personaje s-au dat în stambă minute-n şir aruncându-şi cuvinte grele, lovind cu putere în bunul simţ al cetăţeanului nevoit să-i asculte pe cei doi.

Animal Planet show în varianta românească – astăzi boul şi viţelul.

Dragi moderatori, prezentatori şi producători tv, continuaţi cu astfel de imbecilităţi şi vă veţi pierde şi ultimul punct de rating pe care-l face emisiunea voastră. A, nu vă interesează? Atunci să nu vă miraţi de ce o să fiţi puşi pe liber când vi lumea mai dragă, bine?

Exact asa:

Dragulescu a c

Avem o ţară, păcat că-i locuită. Sau. România, ţara fără autostrăzi. Sau. Vrem altă Românie. Sau. România, ţara unde nesimţirea e ridicată la rang de artă. Sau. România, ţara gunoaielor. Sau. Ţara care nu-şi respectă valorile şi tradiţiile. Sunt realităţi triste, dar pe care le auzim la tot pasul. Şi asta nu ar trebui să ne plictisească, ci să ne pună pe gânduri. Pe toată lumea. Noi, cetăţenii aceia veşnic nemulţumiţi de ţara în care trăim, suntem cei mai vinovaţi de starea continuă de degradare în care a ajuns România la ora actuală.

Unu: De ce preşedintele României se face vinovat că sunt cerşetori în intersecţie, mormane de gunoaie şi resturi menajere în parcuri şi păduri? De ce Băsescu, în cazul de faţă, e vinovat de nesimţirea românului, lipsa celor 7 ani de acasă şi lenea acută de care se suferă?

Doi: De ce românii au impresia că trăiesc în ţara unde aurul negru curge la robinet şi vor salarii de director, program de 2 ore de muncă, la domiciliu dacă se poate şi vreo 3-4 concedii plătite? Mă amuz teribil când îi aud pe unii cum se revoltă că au salarii mici şi ameninţă cu greva pentru a li se mări lefurile. Băi prieteni, dar demuncă cinstită aţi auzit? Şi când zic muncă, nu mă refer la statul pe internet toată ziua şi mâncat gogoşi. Muncă, fraţilor. Din aia cu stat în picioare 8 ore pe zi, alergat dintr-o parte în alta, stat cu nasul în tone dehârţogărie, făcut statistici peste statistici. Ia să-mi spuneţi voi mie, când a fost ultima dată când v-aţi dat silinţa pentru un proiect în firma la care lucraţi? Când aţi stat ultima data peste program la servici încercând să terminaţi la timp un proiect? Hm, mda, ştiu, stai pe gânduri! Nu prea există o ultimă dată.

Toţi, dar absolut toţi românii, îşi iau şefii de fraieri. Ei cred că dacă ăla stă mai mereu acasă, nu ştie cine-şi dă silinţa şi cine nu în compania lui. Ei au impresia că dacă a ajuns patron nu se mai uită pe ce dă banul şi cui. Ba da se uită, oameni buni. Urmăreşte pe toată lumea, chiar dacă din umbră, dar urmăreşte. Şi ştie cine munceşte cu adevărat şi cine pierde vremea aşteptând ziua de salar. Iar apoi ăia care pierd vremea toată ziua la job se miră de ce tipul ăla cu ochelari care are biroul în colţ, ăla de a venit sâmbetele şi duminicile la job pentru a lucra la proiect, a fost promovat la rangul de director de marketing şi ei nu. Că ei sunt capabili, că nu e corect, că eiau muncit, că au pus suflet. A, ai pus suflet, zice patronul, no ia hai să vedem înregistrarea din ziua X cum ai pus tu suflet. Uite aici cum proaspătul director de marketing munceşte şi transpiră din greu şi dumneata bagi solitaire şi chess. Cum e aia cu sufletul?

Profesorii se plâng că au salarii mici, dar uită că dau meditaţii la câte 3-4 copii pe săptămână din care îşi mai facde-un salar. Şi uită că sunt singurii care au vacanţă de 3 luni. De asta de ce nu se plâng? Niciun profesor nurecunoaşte că dă meditaţii acasă, oare de ce? Pentru că asta înseamnă să-şi piardă din credibilitate. Şi asta le dă oare dreptul să ceară mărirea salarului în fiecare an? Nu.

Angajaţii CFR sunt şi ei nemulţumiţi de salarii. Nu înţeleg de ce ar fi nemulţumiţi, nu lucrează în cine ştie ce condiţii inumane la 20 de metri sub pământ, fără mâncare şi apă. Minerii au tot dreptul să fie nemulţumiţi, pentru că ei lucrează cu adevărat în nişte condiţii execrabile şi-şi mai pun şi viaţa în pericol, dar nu profesorii, şi funcţionarii publici care nu fac decât să stea la un birou în faţa calculatorului.

Românii au prostul obicei de a se plânge şi a fi nemulţumiţi de orice. De jobul lor mai ales. Ceea ce mi se pare o mare tâmpenie. De ce să te plângi de jobul tău, doar nu te ţine nimeni cu forţa acolo? Nu-ţi place, pleacă! Demisionează şi caută-ţi altceva. Dacă ţie-ţi place să îngrijezi animale, angajează-te la un adăpost pentru animale. Cine te-a pus să lucrezi în IT când ţie îţi place să te ocupi de animale?

Aşa ca o concluzie. România nu e de căcat, cetăţenii ei sunt. Noi, cei care populăm străzile o facem de căcat. Fiecare în felul lui. Asta nu înseamnă că România e ţara perfectă. Aş minţi dacă aş zice asta. Sistemul e vai demama lui, legile sunt ca şi invizibile, guvernul e inexistent. Totul e prost gestionat în ţara asta. Şi să mai susţinem că România nu e de căcat? Cum am putea face asta?

Coşul de gunoi e locul acela special amenajat din domiciliul nostru, conjugal sau nu, pentru o activitate care se subînţelege. De reţinut. Există 99,9% şanse ca să existe un coş de gunoi în apartamentele românilor, că nu e folosit asta deja nu mai e problema noastră. Vreau să mă refer la acea categorie de oameni care totuşi deţine un coş de gunoi, dar uită care îi sunt atribuţiile. În primul rând trebuie să clarificăm o chestie. Coşul de gunoise foloseşte pentru resturile menajere de care lumea încearcă să se dispenseze. Hârtii, mucuri deţigară, coji de nucă, ş.a.m.d. Simplu ca bună ziua, nu? Pentru unii nu e aşa de simplu.

Iar acum că am clarificat despre ce vorbim, să spun şi cum am ajuns aici, la acest subiect. Eu stau la etajul 1, sub balcon există o grădină de câţiva metri pătraţi. Până aici nimic anormal. În grădina de câţiva metri pătraţi există gunoaie, multe gunoaie şi resturi menajere. Nu au ajuns acolo din greşeală şi nici nu le-a adus vântul. Cineva le-a aruncat, de sus. Şi nu sunt nişte simple gunoaie care se degradează repede. Sticle de vodka Polar, prezervative folosite, borcane cu dulceaţă stricată. Astea nu mi se par deloc simple, pentru că ele se degradează în câţiva ani buni. Atâta ecologie ştiu şi io.

De ce dracu e atât de greu să pui gunoaiele la coşul de gunoi din casă? Până când să mai suport nesimţirea crasă şi lipsa de bun simţ? Să nu mai vorbim şi de prostul gust, prezent tot mai des în casele românilor. Oameni buni, care locuiţi la etajele superioare, nu vă mai aruncaţi dejecţiile pe balcon, pentru că, inevitabil, când stau pe balcon la aer curat, mă uit şi în jos, şi văd rahaturile voastre în iarbă, şi mă enervez, şi sudui la greu, şi promit de fiecare dată că-i urmăresc pe ăia care aruncă gunoaie de la balcon şi le pun căcat pe preş. Niciodată nu mă ţin de promisiune. Puneţi naibii prezervativul ăla coşul de gunoi şi nu-l mai azvârliţi peste balcon, dacă vă e frică să nu-l vadă mama, tata sau bunica, puneţi-l într-un şerveţel sau futeţi-vă în altă parte. Prezervativele nu sunt biodegradabile, să ştiţi. Parol.

Anul 2010 va fi unul bogat în scumpiri, mult mai bogat decât anul precedent. Cresc accizele la ţigări, şi implicit şi preţul lor. Dacă stăm să ne gândim că anul acesta accizele şi preţurile au fost majorate de două ori, o dată în aprilie şi o dată în septembrie anul acesta, avem toate motivele să credem că indivizii aceştia vor să se alinieze cu preţurile după cele din UE. Nu contează că salariile sunt la fel, preţurile să crească. Şi se mai pun întrebări de genul: “De ce există atâţia cerşetori în România, atâtea jafuri, atâţia oameni care trăiesc pe stradă?” Nu e evident de ce?! În timp ce totul se scumpeşte în jur, iar salariile rămân pe loc, ce pretenţii să mai ai la un trai mai bun?

Un pachet de ţigări va costa în 2010 7,1 lei, iar în 2016 preţul va fi de 12,4 lei. Hai că până la 3 euro cât e pachetul de ţigări în Spania mai este.

Am fost acu’ două săptămâni să-mi iau o pereche de pantofi. Din 6 magazine în care am intrat, în 4 dintre ele erau preţuri de 4-5 milioane per pereche de pantofi. În celelalte două preţurile erau mai normale, în sensul că băteau undeva pe la 80-90 de lei. Ştiu că sunt din piele, de firmă, dar, după părerea mea, o pereche de 4 milioane nu e cu nimic mai bună decât una de aceeaşi calitate care are costă 80 de lei. Am purtat şi pantofi de 4 milioane şi de 80 de lei şi nu am văzut nicio diferenţă. Adică nu mi se pare că ăia de 4 milioane au ceva mai special decât ăia de 80 de lei. Să fim seriosi. Dacă se strică, amândoi se strică la fel, amândoi rămân mici la fel.

Pe mine mă lasă rece fazele astea cu “e de piele, de firmă”. Poa’ să fie şi din piele de puţă de papagal sau dincur de rinocer, nu mă tentează deloc să dau 4 milioane pe ei. Şi sunt sigur că mulţi dintre voi gândiţi aşa, în fond trebuie să fi un pic dereglat la bibilică ca să plăteşti atâta bănet pe o pereche de pantofi pe care o găseşti cu 80 de lei în piaţă.

Preţ de UE, salar de România.

Şi sunt destule firme cărora le merge de minune treaba, doar fraieri în România găseşti la tot pasul.

Aştept momentul când un singur talk-show sportiv, măcar unul singur din câte există pe tv, să accepte telefoane în direct de la microbişti. Oameni simpli, oameni din câmpul muncii, tineri, bătrâni, stelişti, dinamovişti, cfrişti, moldoveni, fani ai Urziceniului, să intre în direct şi să-şi spună o părere despre un meci, un transfer, un jucător, etc. În fond şi la urma urmei, noi cei din spatele televizoarelor dăm bani pe bilete, bani care ajung în buzunarele patronilor şi implicit şi a jucătorilor. Dacă-mi permiteţi termenul, fotbalul românesc trăieşte şi pe spatele nostru, al celor care-l urmărim din postura de simplu spectator.

De ce nu contează părerea noastră pentru voi care vă daţi drept cea mai bună televiziune de sport din România? Indiferent că ea se numeşte Sport.ro, GSPTV, Digisport sau Telesport. De ce nu puneţi părerea fanului din spatele televizorului lângă aberaţiile lui Becali, Iancu, Mititelu şi alţi “guralivi” din fotbalul românesc? Noi nu contăm pentru voi, noi nu suntem importanţi, noi nu merităm atenţie?

Părerea noastră se rezumă doar la un banal SMS de 1 euro pe care nici dracu nu-l ia în seamă. Asta ne e răsplata pentru că ne uităm la voi şi vă facem nenorocitul acela de rating? Frumos, domnilor.

M-am săturat, şi sunt sigur că mai sunt mulţi ca mine, de mediatizarea excesivă a eurociobanului din Pipera. Peste tot numai Becali, Becali şi iar Becali… când nu e Becali, e Iancu, când nu e Iancu, e Mititelu, când nu e niciunul din ei, apare Borcea. Până când să le mai suportăm aroganţele şi miticismul indivizilor mai sus menţionaţi? Numai ei există în fotbalul românesc???

Şi noi putem să ne spunem părerea în fotbal, la fel de bine ca şi Gigi sau Mircea Sandu. Putem să aducem şi noi argumente şi contraargumente despre ceva într-o discuţie civilizată.

După astfel de talk-show-uri televizate nu te alegi decât cu o mare durere de cap şi o grămadă de nervi. Ne-amsăturat de aceleaşi personaje în aceste emisiuni. E timpul să luăm atitudine, să facem ceva. Nu ştiu ce anume am putea face, dar e clar că trebuie să se schimbe ceva. Trebuie să-i facem cumva pe cei din media sportivă românească să realizeze că fotbalul românesc nu se rezumă doar la părerile lui Becali, Borcea, Iancu sau Mititelu. Dar cum? Veniţi cu idei.

Dacă le pasă într-adevăr de sport (GSP) şi ştiu ce înseamnă să fii suporter (Prosport), asta ar fi un prim lucru spre normalitate.

Înca putin si clopotelul va suna din nou pentru elevi. 15 septembrie se apropie cu pasi repezi, iar ultimele clipe de vacanta sunt savurate din plin. Din pura întâmplare, am dat de doua stiri care se refera vesnicele probleme de la început de an scolar. Si anume:

1. Profesorii ameninta cu greva, nemultumiti fiind de salarul care li se ofera.
2. Multe dintre scolile din România sunt într-o stare deplorabila, unele dintre ele nu au nici apa, altele nici curent, altele se confrunta cu probleme mari de infrastructura.

Aceleasi probleme an de an. Si ne mai punem întrebarea când o sa avem un învatamânt decent.